Cine este Mos Craciun?

În prealabil postat de CristianR

Întrebare: Cum calificați mesajul de mai sus al lui Ioan Cezar? Este jignitor, menit să rănească? Este doar critic? Ar fi putut sau ar fi trebuit formulat altfel? Vă întreb asta pentru că eu am niște probleme de discernământ, cred. Poate răspunde chiar și autorul.

Critic, dar binevenit. Potrivit temperării avântului în lupta împotriva a ceva ce nouă ni se pare nepotrivit, drăcesc etc, care nu neapărat are legătura cu Moş Crăciun, brad etc. Nu degeaba pr. Arsenie Papacioc spunea pacea e de patru ori mai mare decât dreptatea. Depinde cu ce ochi privim mesajul, în ce stare ne aflăm şi cum îl trecem prin filtrul minţii şi al inimii. Dacă nu apelez la prejudecăţi faţă user, atunci pot vedea mesajul ca pe unul pedagogic, indiferent de limbajul, metodele folosite, dar dacă îl privesc ca pe unul al disputei, adică mă văd mai bun sau mesajul nu e în acord cu ideie mele, atunci mă simt jignit, indiferent dacă cel care îmi transmite mesajul are sau nu dreptate. Vorbesc de mesajul care face subiectul discuţiei şi nu de orice mesaj lipsit de discernământ.

[cristirg]

-cu alte cuvinte exista povesti care "fura copilaria " -cum zice Danion Vasile,povesti pline de ocultism,magic,new age...Harry Potter -dar si povesti care graviteaza in jurul ideiii de iubire de frati,prieteni,parinti, de aproapele ,de Dumnezeu

Taina Iubirii - Povesti pentru copiii mari si mici: http://www.danionvasile.ro/taina-iubirii.php

http://palatulpovestilor.ro/

"...decât să crească cu Harry Potter şi Pokemoni, copiii ar face bine să citească istorioare duhovniceşti sau chiar întâmplări din Vieţile Sfinţilor."

[Ioan_Cezar]

Da, sunt poveşti şi poveşti. De aceea e important ca părinţii să fie vigilenţi şi să nu lase lumea poveştilor pe mâna oricui şi nici copilul la întâlnirea cu orice poveste.
Este specific copilului să se joace şi să viseze în lumea poveştilor. Iar de acest specific unii se folosesc pentru a deforma şi otrăvi (pe modelul mai vechi al calului troian), iar alţii pentru a zidi caractere frumoase şi vieţi rodnice.
Copilul e uşor de adus în starea de receptivitate faţă de un mesaj. E suficient să glumeşti, să îi cânţi, să te costumezi etc. El se deschide cu toţi "porii" sufletului inocent, avînd nu doar curiozitate ci şi încredere. Iar în acest moment se petrece fie otrăvirea fie înnobilarea copilului.
Ca urmare, ţine de responsabilitatea noastră, una foarte mare, să hotărâm ce fel de poveşti şi de jocuri oferim copiilor, cărei lumi de mesaje îi expunem şi cum îi ajutăm să interpreteze ceea ce trăiesc în lumea atât de pestriţă şi de agresivă informaţional din zilele noastre.

[Yasmina]

În prealabil postat de ovidiu b.

Critic, dar binevenit. Potrivit temperării avântului în lupta împotriva a ceva ce nouă ni se pare nepotrivit, drăcesc etc, care nu neapărat are legătura cu Moş Crăciun, brad etc. Nu degeaba pr. Arsenie Papacioc spunea pacea e de patru ori mai mare decât dreptatea. Depinde cu ce ochi privim mesajul, în ce stare ne aflăm şi cum îl trecem prin filtrul minţii şi al inimii. Dacă nu apelez la prejudecăţi faţă user, atunci pot vedea mesajul ca pe unul pedagogic, indiferent de limbajul, metodele folosite, dar dacă îl privesc ca pe unul al disputei, adică mă văd mai bun user sau mesajul nu e în acord cu ideie mele, atunci mă simt jignit, indiferent dacă cel care îmi transmite mesajul are sau nu dreptate. Vorbesc de mesajul care face subiectul discuţiei şi nu de orice mesaj lipsit de discernământ.

Asa este!
Ovidiu mi-a luat- o inainte cu raspunsul cata vreme am fost ocupata sa ascult conferintele postate de Paraschiva :)

Daca nu avem prejudecati fata de user atunci mesajul este chiar bun.
Zic pt cine are ,caci eu nu am vizavis de Cezar... Dar nici vizavis de Catalin; amandoi imi sunt frati!

În prealabil postat de Yasmina

Asa este!
Ovidiu mi-a luat- o inainte cu raspunsul cata vreme am fost ocupata sa ascult conferintele postate de Paraschiva :)

Şi eu sunt cu caştile în urechi. ...)))
Interesante conferinţele. Interiorizare şi nu surogate, sinceritate şi nu mituri (dar nu în sensul combativ de a-l exclude pe Moş din viaţa copilului - pentru că nu ai cum în ziua de astăzi, doar dacă izolezi copilul de lume, ceea ce nu este o soluţie).

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de ovidiu b.

Eu pledez pentru sinceritatea faţă de copii, în sensul de a le spune adevărul, anume, că darurile sunt de la Dumnzeu trimise copiilor cuminţi prin părinţi lor. Iar de moşul să le spunem sub forma unei poveşti.

Sunt copii şi copii... Unii au parcă mai multă nevoie de lumea din adâncul poveştilor, alţii par mai detaşaţi.
În ce mă priveşte, mai întâi am cercetat care le e înclinaţia. Oarecum surprins, am constatat că nu doar fetiţa, care e încă la grădiniţă, la grupa mijlocie, s-a lăsat cu totul purtată în povestea Moşului. Chiar şi Tudor a intrat în scenariu (poate pentru a fi în comuniune cu sora lui? sau poate pentru a se răsfăţa un pic?)
Ce puteam face? Am ales să le respectăm poziţia, ne-am comportat ca atare (ce lucru curios! Moşul a venit când eram cu toţii în parc. Pe unde o fi intrat, că geamurile erau închise iar uşile încuiate!) şi am convenit cu soţia că vom vorbi despre acest subiect la un moment ulterior, ceva mai detaşat de emoţiile zilei.

Am folosit şi noi varianta explicativă cu darurile de la Dumnezeu, prin Moşul şi prin oameni. Am voit să punctăm că Autorul tuturor bunătăţilor, Izvorul Iubirii şi al Luminii este Domnul. Să ştie de la noi părinţii, fără dubii, Cine este Izvorul şi Vistierul, Dătătorul de viaţă şi de bucurie autentică.
Totuşi, am fost reţinuţi cu precizarea "copii cuminţi". Pentru că ei deja considerau că nu au fost chiar foarte cuminţi anul acesta...:)

Păcat că nu aţi mai putut folosi partea cu "copii cuminţi", plin de surprize Moşul. :)))

[CristianR]

În prealabil postat de ovidiu b.

Eu pe Moş Crăciun nu-l văd diabolic, e un obicei laic şi atât. Concluzia mea a fost că nu Moş Crăciun e de vină, ci cum ne raportăm noi la el. Eu pledez pentru sinceritatea faţă de copii, în sensul de a le spune adevărul, anume, că darurile sunt de la Dumnezeu trimise copiilor cuminţi prin părinţi lor. Iar de moşul să le spunem sub forma unei poveşti.

Cred că discuția asta în jurul Moșului a fost cu folos, dacă ne-am lămurit cu toții cum trebuie să-l tratăm. Și cred că părerea de mai sus este cea pe care o adoptă Biserica, atunci când, fără a uita niciodată de Cel ce S-a născut și că pe El îl căutăm, nu exclude nici bradul împodobit, nici pe moș, care aduce atâta bucurie copiilor.
Se poate și cu moș, dar și fără el, având în vedere că a intrat târziu în sărbătorile de iarnă. „Când mama spune de Iisus cu glasul ei cel dulce” (vorba colindului) - este o poveste care-i poate cuceri pe copii, fiind și adevărată.
Moșul nu este centrul Sărbătorii, dar poate face parte dintre invitați.

[catalin2]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Nu Cătălin, nu e aşa cum spui. Nu te şicanez ci, pornind într-adevăr şi de la unele afirmaţii ale tale, concordante cu întreaga ta aşezare faţă de subiectele pe care le dezbatem, mi-am exprimat poziţia faţă de o stare de lucruri. Nu despre tine e vorba, în mod special, în postările mele. De ce crezi că mă preocupi tu mai mult decât lumea în care trăim cu toţii?

Eu as vrea sa te cred, dar mie nu prea imi place neadevarul, poate ti-ai dat seama pana acum, de cand scriu pe forum. Lasand la o parte celelalte mesaje, in care spuneam ca ma sicanezi, mesajul de pe acest topic (de care nu pomenesti) l-ai scris referindu-te nu doar la cei care nu sunt de acord cu Mos Craciun, ci special la mine. Fie si pentru ca sunt singurul care mai sustin asa ceva, eu nu sunt ca Ovidiu sa-mi schimb parerea dupa majoritatea si sa imi sterg si din mesaje.
Ma intrebi de ce cred ca te preocupi cam mult de mine, dar daca nu avem amnezie a fost o lunga perioada in care te preocupai in mod excesiv de mine si mesajele mele. E posibil ca tu sa incerci sa te schimbi in bine, desi prin mesajul acela pare ca e invers. Probabil te-a luat valul crezand ca articolul scris de diacon ar sustine povestea cu Mos Craciun, dar nu poti scrie asa decat daca ai resentimente puternice si chiar un fel de ura fata de o persoana. In contrast eu nu tin resentimente si am vorbit cu tine ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic de cand ai revenit pe forum. E bine sa incercam sa lucram la schimbarea in bine in interior si nu la imaginea noastra.

[Ioan_Cezar]

Te rog să mă ierţi, nu m-am gândit din păcate că te va supăra oful meu. Pentru că eu mi-am vărsat un of, repet, împotriva unor stări de lucruri, a unui gen de atitudini care nu mi se par deloc potrivite, deloc folositoare.
Deci îmi cer iertare, cu adevărat nu am vrut să te necăjesc, Cătălin!