tinuta la manastire

În prealabil postat de Parascheva16

Ce ar fi ca la Biserica sa mergem numai in portul popular, asa cum fac ardelenii? Asa rezolvam problema decentei. :) (ma refer la porturile populare autentice, nu la chicuri)

ar fi frumos,dar un costum costa f.mult,nu oricine isi permite

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Nastya

In Sfanta Scriptura se vorbeste despre imbracamintea diferita: barbat/femeie, la Deut.22,5

<<Femeia să nu se îmbrace în haine bărbăteşti, nici bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; că tot cel ce face aceasta e urâciune'n ochii Domnului, Dumnezeului tău.>> (Deut. 22,5)

Biblia este bineinteles cartea pentru toate timpurile.

Deci, daca am citit putin despre istoria aparitiei pantalonilor, am aflat ca in diferite timpuri si in diferite tari, panatalonul a „imbracat” doar femei, sau doar barbati sau, mai de curand, si femei si barbati.

Vorbind exclusiv despre purtarea pantalonilor, cred ca orice om care stie cate ceva despre supraponbderabilitate si/sau obezitate, stie ca persoanele supraponderale sau obeze au mari probleme (fac răni pe partea interioara a coapselor) daca nu poarta pantaloni. Deci, in asemenea situatii, pantalonul este salvator.

In privinta tinutei in Biserica sau la manastire, cred ca si mirenii si preotii si calugarii ar trebui sa aiba masura in ceea ce resping, primesc, cer sau recomanda.
Oricine merge la Biserica duminică de duminică a vazut ca sunt femei cu fusta lunga (poate prea lunga) cu bluza si cu o esarfa, şal etc. pe cap.

Dar!

Se intampla ca fusta sa fie transparenta, bluza la fel, decolteul generos, esarfa fluturand cand cade cand se transforma in evantai cand e prilej de asezare si reasezare....

Am vazut femei cu fusta sau rochie mulate pe corp, mai mult descoperind decat acoperind.

Am vazut persoane (chiar si barbati) cu pantaloni care se imbraca cu incaltatorul. Am vazut barbati care vin in bermude si slapi si usoare urme de tricou.

(Vedeti?? N-ar trebui, dar mai vezi si toate astea. Ar trebui sa fie tot gandul si toata trairea doar la Slujba Sfintei Liturghii.)

Poate n-ar fi rau sa intelegem ca tinuta potrivita este tinuta decenta, cu bratele mai acoperite, fara decolteu generos, fara ciucuri la basmale. Iar la barbati, tot ce inseamna decenta si bun simt.
Iar pantalonii (acolo unde nu pot fi inlocuiti din motive de sanatate) sa fie acceptati.

Eu nu fac reguli noi.

Dar sa incercam sa nu uitam:
1. si noi am fost tineri/tinere (si poate n-am uitat cu gandeam; eu n-am uitat).

2. si noi am fost la inceput de drum (multi poate si dupa 20 de ani de mers la Biserica sunt/suntem tot la inceput).

3. credinta in Dumnezeu inseamna respectarea tuturor poruncilor; cei care dau sfaturi intransigenti si neinduratori, chiar au ajuns la capatul drumului? Chiar sunt asa de aproape de sfintenie? Nu mai au de lucrat cu ei insisi? Dar asa, un pic de iubire n-ar putea sa transpara din sfaturile pe care le dam?

Mai sora, da' frumos mai vorbesti!
Si cite sti... !?
Pe mine unul m-ai cistigat !
Uite, inafara de tine,mai este sora Sophia care ma atrage si uneori chiar ma uimeste cu postarile ei .
Pe ale voastre postari le citesc mai mereu.
Aveti asa, un echilibru in gindire si in exprimare incit de multe ori dupa ce va citesc ma uit la mine si nu ma mai vad ! Sunt pe nicaieri . Imi dau seama cit de mult exagerez si cit de ingusta imi este privirea, gindirea ...
Se vede ca sunteti mature si ca intr-un eventual dialog tete-a`-tete (adica restrins, nu de anvergura forumului) puteti bucura mult interlocutorul .
Se vede ca sunteti deprinse cu credinta reala, nehabotnicita, ci fireasca, naturala, pornita din suflet si ne schimonosita de pretentii nelalocul lor .
Va admir !
Asa... cu fluieratul ideilor ma mai indeletnicesc si eu dar cu pututul este tare greu la Duh, ca la Adevar, ce sa mai vorbesc !
Ori voi... de asta va apreciez !
Eu am vazut odata ca Duhul este asa de gingas, de fin, de diafan precum o tesatura de matase si care se agata si isi trage fire ori de cite ori cade/trece peste buruieni, palamizi, spini, ace, im-bolduri, poduri, tunele, bezne, intunericuri si cite si mai cite "asperitati" inerente in viata si pe pamint .
De asta zic, cum ca pareri ca ale vostre ajuta mult la curatirea batrinilor de uscaturi, ca la tineri nu ai ce sa le faci ! Nu stiti cum eram si noi, plini de fronda si nesupunere !
Si unde am ajuns ? La 50-60 de ani doldora de coptura si lumina, gata oricind sa trecem dincolo !

Va citesc surorilor, ca imi sunteti dragi !

Citeam undeva, in lungul firului, pe un amploaiat desigur, care incerca sa insinueze : las-o ba ca merge asa, ne-am obisnuit cu ea ! Si eu ma gindeam : cum dom'le, a ajuns si biserica la asta ?
Dar m-am linistit si am acceptat cind o alta i-a raspuns: pai nu vezi ce timpuri traim ? mai seamana astea cu acum 80-100 de ani, cind lumea era credincioasa ? Ce, crezi ca in dogme sta credinta? ori in canoane ? Nici pe departe, ci in sufletul omului !
Am stat si am djiudecat putin: adevarat ! Nu in dogme, nu in canoane, nu in sfinti, nu in biserica, nu in preotii corupti, nu in hainele scumpe si in bijuteriile ieftine sta credinta , ci in sufletul tau ! Ce ai tu in sufletul tau , aia conteaza !
M-am bucurat tare mult, am inchis laptopul si m-am suit in pat .
Insa nu m-a luat somnul pt. ca ma tot gindeam la ideile acestea marete, profunde , linistitoare, datatoare de vieti .
Atunci am deschis iar calculatorul si am inceput sa citesc iarasi . Dar aparuse un Ciliwili care trintise mucii exact pe fasole : "...mai fratilor, daca ajungeti ziua in care veti crede cu tarie despre credinta cum ca ea ar sta in inima ta , ca este in inima ta, atunci sa sti ca esti inselat de mult ! Daca deja crezi ca multe lucruri nu conteaza pt. a trai in duh si adevar, ca sunt secundare, ca nu dau ele tonul, nu dau ele profunzimea sau inaltime, atunci iarasi sa sti ca de mult nu mai esti pe drumul mintuirii . Pt. ca orice lucru cit de mic te poate impiedica cit de mult !"
Ei, asta nu mi-a placut, m-a enervat si apoi chiar am inchis calculatorul gindindu-ma numai la lucruri frumoase, precum parerile voastre surorilor .
Si asa am reusit sa-mi adorm simturile si constiinta sperind numai la o trezire ...

[DragosP]

....a cui?.....

[Parascheva16]

În prealabil postat de maria-15

ar fi frumos,dar un costum costa f.mult,nu oricine isi permite

Da, am observat si eu asta. Costa asa mult ptr. ca nu prea cumpara oamenii si daca apuca sa vinda unul, macar sa aibe ceva bani. Preturile cresc cand nu sunt cumparatori.

Nu stiu, ma gandeam sa imi iau pe bucatele. Azi o ie, maine opinci etc.

[Parascheva16]

În prealabil postat de AlinB

Bune la ce, asta e intrebarea..

Bune la purtat cu costumul popular. Deobicei au cam aceleasi modele care se gasesc pe costume. :)

[glykys]

Nu doresc sa mai alimentez si eu mai mult acest topic, dar as avea doua precizari:
1. Sophia, podoabele de aur din neolitic, din epoca bronzului si chiar si mai din epocile urmatoare nu erau folosite pentru infrumusetare, cohetarie feminina, dorinte de epatare etc., ci erau, multe dintre ele, ofrande aduse zeilor, iar celelalte, insemne de putere ale "clasei conducatoare", care detinea si monopolul asupra aurului - oamenii de rand nu purtau aur, nu doar pentru ca era scump, ci pentru ca nu aveau voie. Insemne de putere pe care le purtau o data, de doua-trei ori in viata, la incoronare si la ingropaciune - de altfel, mai tot ce se gaseste prin muzee e descoperit prin sapaturi (intelegand aici si morminte). Deci nu aveau rol pur decorativ sau de fandoseala, cum au astazi, ci marcau intr-o anumita imprejurare decisiva statutul social si politic, cand, repet, nu erau folosite ca ofrande pentru zei.
O abordare asemanatoare asupra bijuteriilor de aur a fost in toate epocile. Daca ai sa citesti in autobiografia principesei Ileana, devenita maica Alexandra, o sa vezi acolo cum se raporteaza la diadema primita de la maica-sa - http://www.tkinter.smig.net/Princess.../Chapter02.htm

2. Remarca referitoare la episcopi mi se pare ciudata. E ca si cum i-ai reprosa unui doctor ca se imbraca intr-un halat alb apretat. Oricum, si in acest caz este vorba despre insemne distinctive ale puterii si ale "clasei" socio-profesionale si ale legaturii cu divinul. Totul are o simbolistica speciala...

[AlinB]

În prealabil postat de zaharia_2009

Mai sora, da' frumos mai vorbesti!

Trecand peste ironia desueta de care am mai vorbit si cu alta ocazie, "sora" a vorbit foarte la obiect insa matalutza n-ai vrut sau n-ai putut sa pricepi mare lucru.

De fapt, ce ai "priceput" nici macar nu se regasete in ceea ce ai criticat, dar ma rog, fiecare cat si ce poate.

[AlinB]

În prealabil postat de Parascheva16

Bune la purtat cu costumul popular. Deobicei au cam aceleasi modele care se gasesc pe costume. :)

Pai costumul este sa acopere goliciune.
Bijuteriile/zorzoanele...s-o descopere? Nu ma refer in acest caz atat la cea fizica..

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

majoritatea barbatilor totusi au niste cerinte in materie de femei si acestea se straduie sa le corespunda.

Si pe urma se mira cu ce s-au procopsit.
Ca sa nu mai vorbim ca de multe ori asteptarile barbatilor pe care le urmeaza femeile sunt doar in capul lor (a femeii) si p'orma se mira de ce sunt asa frustrati si cauta in alta parte.

In rest nu merita un raspuns ca a raspuns deja DragosP, scurt si la obiect.

Insa nu pot sa sublinez ceva teribil de amuzant.

Totusi am evoluat ceva, nu mai suntem in epoca de piatra. Desi pana si atunci purtau podoabe. Vezi prin muzee podoabe de piatra, de bronz, in functie de epoca.

Pentru ca ati dat acest exemplu prost: Maica Domnului si alte femei din scripturi nu purtau podoabe, sau nu cele pe care le stim noi azi, pur si simplu pentru ca pe vremea aceea nu erau.

Deci, dupa tine, epoca de patra a venit dupa Hrstos.
Mai sa fie, ce rasturnare sugubeatza a timpului, numa pentru a justifica desarte vanitati..

În prealabil postat de Parascheva16

Dansul este duhovnic bun? Intreb, caci s-au adus ceva acuzatii impotriva sa.
*
Foarte frumos faptul ca si in Sud se incearca sa se pastreze cat de cat traditia. Portul nostru popular este foarte frumos, cel atutentic. Pacat ca nu este apreciat de mai multi. Adela Petre a spus ca este o asa varietate de porturi populare ptr. ca fiecare femeie isi facea propriul costum si ea inventa modelul. Si cum am zis mai jos, in acelsi timp era impletit si cu credinta, punctul fiind o cruce. Aceasta doamna, care duce traditia mai departe, din pacate nu este promovata.

Chiar recent am citit o carte a lui Ioan Vladuca "Arta traditionala romaneasca pe cale de disparitie" si am ramas uimita sa aflu ca stravechea canepa este considerat drog in Tara Romaneasca.

Din cate stiu, Pr. Calistrat Chifan a fost repus in drepturi; deci, acuzatia a cazut! Dar ca sa iti dai seama daca este sau nu este un parinte bun, asculta-i predicile, caci e drum lung pana la manastirea Vladiceni, pe care a inaltat-o la marginea Iasului; si unde , daca te duci, vei fi tratat cu toata atentia de calugarii pe care ii intalnesti la biserica, si care nu te lasa sa pleci, pana cand nu iti spun niste rugaciuni, te binecuvanteaza si iti umplu traista cu carti duhovnicesti si cu ulei sfintit. Prin roadele sale se vede omul.

In ceea ce priveste canepa, depinde la ce se intrebuinteaza: traditia ne spune ca din canepa se face sfoara de legat; mai nou insa, oamenii se lasa legati chiar ei de pacatosul pacat la drogului, care le ia mintile. Ceea ce nu inseamna ca canepa si-a pierdut rostul cel dintai si sanatos, si anume acela de a ne fi materie prima in confectionarea de sfori si franghii.