tinuta la manastire

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Nastya

In Sfanta Scriptura se vorbeste despre imbracamintea diferita: barbat/femeie, la Deut.22,5

<<Femeia să nu se îmbrace în haine bărbăteşti, nici bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; că tot cel ce face aceasta e urâciune'n ochii Domnului, Dumnezeului tău.>> (Deut. 22,5)

Biblia este bineinteles cartea pentru toate timpurile.

Deci, daca am citit putin despre istoria aparitiei pantalonilor, am aflat ca in diferite timpuri si in diferite tari, panatalonul a „imbracat” doar femei, sau doar barbati sau, mai de curand, si femei si barbati.

Vorbind exclusiv despre purtarea pantalonilor, cred ca orice om care stie cate ceva despre supraponbderabilitate si/sau obezitate, stie ca persoanele supraponderale sau obeze au mari probleme (fac răni pe partea interioara a coapselor) daca nu poarta pantaloni. Deci, in asemenea situatii, pantalonul este salvator.

In privinta tinutei in Biserica sau la manastire, cred ca si mirenii si preotii si calugarii ar trebui sa aiba masura in ceea ce resping, primesc, cer sau recomanda.
Oricine merge la Biserica duminică de duminică a vazut ca sunt femei cu fusta lunga (poate prea lunga) cu bluza si cu o esarfa, şal etc. pe cap.

Dar!

Se intampla ca fusta sa fie transparenta, bluza la fel, decolteul generos, esarfa fluturand cand cade cand se transforma in evantai cand e prilej de asezare si reasezare....

Am vazut femei cu fusta sau rochie mulate pe corp, mai mult descoperind decat acoperind.

Am vazut persoane (chiar si barbati) cu pantaloni care se imbraca cu incaltatorul. Am vazut barbati care vin in bermude si slapi si usoare urme de tricou.

(Vedeti?? N-ar trebui, dar mai vezi si toate astea. Ar trebui sa fie tot gandul si toata trairea doar la Slujba Sfintei Liturghii.)

Poate n-ar fi rau sa intelegem ca tinuta potrivita este tinuta decenta, cu bratele mai acoperite, fara decolteu generos, fara ciucuri la basmale. Iar la barbati, tot ce inseamna decenta si bun simt.
Iar pantalonii (acolo unde nu pot fi inlocuiti din motive de sanatate) sa fie acceptati.

Eu nu fac reguli noi.

Dar sa incercam sa nu uitam:
1. si noi am fost tineri/tinere (si poate n-am uitat cu gandeam; eu n-am uitat).

2. si noi am fost la inceput de drum (multi poate si dupa 20 de ani de mers la Biserica sunt/suntem tot la inceput).

3. credinta in Dumnezeu inseamna respectarea tuturor poruncilor; cei care dau sfaturi intransigenti si neinduratori, chiar au ajuns la capatul drumului? Chiar sunt asa de aproape de sfintenie? Nu mai au de lucrat cu ei insisi? Dar asa, un pic de iubire n-ar putea sa transpara din sfaturile pe care le dam?

Mai sora, da' frumos mai vorbesti!
Si cite sti... !?
Pe mine unul m-ai cistigat !
Uite, inafara de tine,mai este sora Sophia care ma atrage si uneori chiar ma uimeste cu postarile ei .
Pe ale voastre postari le citesc mai mereu.
Aveti asa, un echilibru in gindire si in exprimare incit de multe ori dupa ce va citesc ma uit la mine si nu ma mai vad ! Sunt pe nicaieri . Imi dau seama cit de mult exagerez si cit de ingusta imi este privirea, gindirea ...
Se vede ca sunteti mature si ca intr-un eventual dialog tete-a`-tete (adica restrins, nu de anvergura forumului) puteti bucura mult interlocutorul .
Se vede ca sunteti deprinse cu credinta reala, nehabotnicita, ci fireasca, naturala, pornita din suflet si ne schimonosita de pretentii nelalocul lor .
Va admir !
Asa... cu fluieratul ideilor ma mai indeletnicesc si eu dar cu pututul este tare greu la Duh, ca la Adevar, ce sa mai vorbesc !
Ori voi... de asta va apreciez !
Eu am vazut odata ca Duhul este asa de gingas, de fin, de diafan precum o tesatura de matase si care se agata si isi trage fire ori de cite ori cade/trece peste buruieni, palamizi, spini, ace, im-bolduri, poduri, tunele, bezne, intunericuri si cite si mai cite "asperitati" inerente in viata si pe pamint .
De asta zic, cum ca pareri ca ale vostre ajuta mult la curatirea batrinilor de uscaturi, ca la tineri nu ai ce sa le faci ! Nu stiti cum eram si noi, plini de fronda si nesupunere !
Si unde am ajuns ? La 50-60 de ani doldora de coptura si lumina, gata oricind sa trecem dincolo !

Va citesc surorilor, ca imi sunteti dragi !

Citeam undeva, in lungul firului, pe un amploaiat desigur, care incerca sa insinueze : las-o ba ca merge asa, ne-am obisnuit cu ea ! Si eu ma gindeam : cum dom'le, a ajuns si biserica la asta ?
Dar m-am linistit si am acceptat cind o alta i-a raspuns: pai nu vezi ce timpuri traim ? mai seamana astea cu acum 80-100 de ani, cind lumea era credincioasa ? Ce, crezi ca in dogme sta credinta? ori in canoane ? Nici pe departe, ci in sufletul omului !
Am stat si am djiudecat putin: adevarat ! Nu in dogme, nu in canoane, nu in sfinti, nu in biserica, nu in preotii corupti, nu in hainele scumpe si in bijuteriile ieftine sta credinta , ci in sufletul tau ! Ce ai tu in sufletul tau , aia conteaza !
M-am bucurat tare mult, am inchis laptopul si m-am suit in pat .
Insa nu m-a luat somnul pt. ca ma tot gindeam la ideile acestea marete, profunde , linistitoare, datatoare de vieti .
Atunci am deschis iar calculatorul si am inceput sa citesc iarasi . Dar aparuse un Ciliwili care trintise mucii exact pe fasole : "...mai fratilor, daca ajungeti ziua in care veti crede cu tarie despre credinta cum ca ea ar sta in inima ta , ca este in inima ta, atunci sa sti ca esti inselat de mult ! Daca deja crezi ca multe lucruri nu conteaza pt. a trai in duh si adevar, ca sunt secundare, ca nu dau ele tonul, nu dau ele profunzimea sau inaltime, atunci iarasi sa sti ca de mult nu mai esti pe drumul mintuirii . Pt. ca orice lucru cit de mic te poate impiedica cit de mult !"
Ei, asta nu mi-a placut, m-a enervat si apoi chiar am inchis calculatorul gindindu-ma numai la lucruri frumoase, precum parerile voastre surorilor .
Si asa am reusit sa-mi adorm simturile si constiinta sperind numai la o trezire ...