tinuta la manastire

[Parascheva16]

În prealabil postat de AlinB

Pai costumul este sa acopere goliciune.
Bijuteriile/zorzoanele...s-o descopere? Nu ma refer in acest caz atat la cea fizica..

Ma refer la acea bratara facuta manual din ate care este purtata cu tot cu costumul popular. In fine.

@ glykys
<<2. Remarca referitoare la episcopi mi se pare ciudata. E ca si cum i-ai reprosa unui doctor ca se imbraca intr-un halat alb apretat. Oricum, si in acest caz este vorba despre insemne distinctive ale puterii si ale "clasei" socio-profesionale si ale legaturii cu divinul. Totul are o simbolistica speciala...>>

Doamna,

„Remarca” despre care vorbiti se numeste „Canonul 16 al Sinodului al VII-lea Ecumenic” de la Niceea din anul 787; acest Canon spune asa:

<<Canonul 16 : "Orice lux si impodobire trupeasca este straina de randuiala si asezarea preotiei. Deci episcopii sau preotii care pun pe ei haine stralucitoare si aratoase, trebuie sa se indrepte, iar daca staruie, sa se supuna mustrarii". >>
http://www.crestinortodox.ro/drept-b...nic-69936.html

Credeti ca legatura cu Dumnezeu este data de frumusetea si eleganta hainelor, de hainele scumpe si multimea lanturilor de aur?

Oare Sfantul Ioan Botezatorul Inaintemergatorul, „cel mai mare dintre cei născuţi dintre femei” (Matei 11,11; Luca 7,28), despre care Mantuitorul Hristos spune: <<Iar după plecarea lor, Iisus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie?: O trestie clătinată de vânt?... Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Un om îmbrăcat în haine moi?... Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor!>>( Matei 11,7-8) nu avea o legatura cu Dumnezeu pentru ca era imbracat in haine aspre de par de camila?

1. Parintele meu duhovnic nu face observatii din fata Altarului; intotdeauna e bland si intelept.

Intr-o duminica, dupa Sfanta Liturghie, in timp ce ne miruia ne-a spus: „Va indemn si va rog sa nu mai faceti observatii nimanui in timpul Sfintei Liturghii. Cei tineri sau cei care nu prea au mers la biserica nu trebuie speriati si certati: poate nu sunt cuviincios imbracati; poate ca nu s-au inchinat cum trebuie etc. Dar daca vor veni la biserica vor vedea ce trebuie sa faca uitandu-se in jur la ceilalti enoriasi. Cand mustram pe cineva, sau vrem sa invatam pe cineva, trebuie sa o facem cu duhul blandetii si cu intelegere si cu iubire. Altfel omul nu mai vine la biserica si e pacat mare, si sunteti partasi.”


2. In vara lui 1994 eram pe munte cu copiii mei si cu nepoata mea; am urcat pe jos din Sinaia cu rusacul in spate pana la Cota 1400, apoi in sus la fosta cabana Varfu cu Dor, pe urma usor ca la defilare pe platou, si apoi am coborat Nucetul prin padure pana la Bolboci, unde am stat o saptamana.
De acolo am facut mai multe trasee in Bucegi. Intr-una din zile am mers spre Cheile Tatarului, Cheile Coteanului, Padina si ne-am oprit la Pestera. Am vrut sa intram in Biserica. Un calugar ne-a oprit. I-a dat voie doar fiului meu sa intre in Biserica (pana la urma nici el n-a mai intrat). Pe noi (pe mine, pe fiica mea si nepoata mea) nu ne-a lasat sa intram pentru ca eram imbracate cu pantaloni. Eram in varf de munte (1600 m) intr-o zi de vara racoroasa, cu pantaloni lungi, hanorace si caciuli pe cap. Oricum, pe munte, nu mergi cu fusta.
I-am spus calugarului:”Dumnezeu sa ne ierte daca am gresit si sa va ierte si pe dvs. pentru ca, pe un motiv lipsit de importanta, aici in varf de munte, ne-ati interzis sa intram in Biserica pentru o clipa de rugaciune. Ne rugam si de aici, de afara. Dumnezeu cred ca o sa ne asculte rugaciunea.”
Daca unui tanar i se intampla asa de doua-trei ori, nu se mai duce la Biserica. Si pierde el. E adevarat. Dar si cel care-i interzice are pacat mare in fata lui Dumnezeu.



3. Tot in legatura cu modul in care mustram pe cineva, am sa va spun o intamplare care m-a impresionat in mod desosebit.

Cand m-am operat de cancer la san, in aceeasi perioada a fost operata si o doamna, o prietena a unei colege de serviciu.
Dumnezeu m-a ajutat si, in perioada de chimioterapie inainte si dupa operatie (cam 10 luni) nu am lipsit de la serviciu. Am facut tot posibilul sa merg inainte. Am lipsit doar in perioada de spitalizare pentru operatie si, cateodata in ziua in care faceam citostatice.

Cu aceasta doamna vorbeam cateodata la telefon. Ne spuneam una alteia cum reusim sa luptam cu cancerul etc. Am indemnat-o sa mearga sa se spovedeasca; i-am spus ca ar ajuta-o mult. I-am spus cat te ajuta Slujba Sfantului Maslu; cat te ajuta rugaciunile celor care te cunosc sau ale parintelui duhovnic; ce folos mare ai daca mergi la Sfanta Liturghie in fiecare duminica si la sarbatori.

Mi-a spus ca n-are rost sa-i vorbesc de spovedanie. Incercase, la un moment dat, sa se spovedeasca dar, a speriat-o asa de tare preotul ca a spus ca niciodata n-o sa se mai duca la Biserica.

Doamna a trecut la cele vesnice cam la un an si jumatate de la operatie. Din cate stiu nu s-a spovedit. M-am rugat pentru dansa cat am putut. Si ma mai rog si acum.
Bineinteles ca dansa a pierdut, in primul rand, nespovedindu-se si refuzand sa se impace cu Dumnezeu in Sfanta Lui Biserica.
Dar cel care trebuia sa o ajute, a oprit-o cu o atitudine dura, neiertatoare si nepotrivita. Si cred ca are pacat mare.

În prealabil postat de zaharia_2009

Mai sora, da' frumos mai vorbesti!
Si cite sti... !?
Pe mine unul m-ai cistigat !
Uite, inafara de tine,mai este sora Sophia care ma atrage si uneori chiar ma uimeste cu postarile ei .
Pe ale voastre postari le citesc mai mereu.
Aveti asa, un echilibru in gindire si in exprimare incit de multe ori dupa ce va citesc ma uit la mine si nu ma mai vad ! Sunt pe nicaieri . Imi dau seama cit de mult exagerez si cit de ingusta imi este privirea, gindirea ...
Se vede ca sunteti mature si ca intr-un eventual dialog tete-a`-tete (adica restrins, nu de anvergura forumului) puteti bucura mult interlocutorul .
Se vede ca sunteti deprinse cu credinta reala, nehabotnicita, ci fireasca, naturala, pornita din suflet si ne schimonosita de pretentii nelalocul lor .
Va admir !
Asa... cu fluieratul ideilor ma mai indeletnicesc si eu dar cu pututul este tare greu la Duh, ca la Adevar, ce sa mai vorbesc !
Ori voi... de asta va apreciez !
Eu am vazut odata ca Duhul este asa de gingas, de fin, de diafan precum o tesatura de matase si care se agata si isi trage fire ori de cite ori cade/trece peste buruieni, palamizi, spini, ace, im-bolduri, poduri, tunele, bezne, intunericuri si cite si mai cite "asperitati" inerente in viata si pe pamint .
De asta zic, cum ca pareri ca ale vostre ajuta mult la curatirea batrinilor de uscaturi, ca la tineri nu ai ce sa le faci ! Nu stiti cum eram si noi, plini de fronda si nesupunere !
Si unde am ajuns ? La 50-60 de ani doldora de coptura si lumina, gata oricind sa trecem dincolo !

Va citesc surorilor, ca imi sunteti dragi !

Citeam undeva, in lungul firului, pe un amploaiat desigur, care incerca sa insinueze : las-o ba ca merge asa, ne-am obisnuit cu ea ! Si eu ma gindeam : cum dom'le, a ajuns si biserica la asta ?
Dar m-am linistit si am acceptat cind o alta i-a raspuns: pai nu vezi ce timpuri traim ? mai seamana astea cu acum 80-100 de ani, cind lumea era credincioasa ? Ce, crezi ca in dogme sta credinta? ori in canoane ? Nici pe departe, ci in sufletul omului !
Am stat si am djiudecat putin: adevarat ! Nu in dogme, nu in canoane, nu in sfinti, nu in biserica, nu in preotii corupti, nu in hainele scumpe si in bijuteriile ieftine sta credinta , ci in sufletul tau ! Ce ai tu in sufletul tau , aia conteaza !
M-am bucurat tare mult, am inchis laptopul si m-am suit in pat .
Insa nu m-a luat somnul pt. ca ma tot gindeam la ideile acestea marete, profunde , linistitoare, datatoare de vieti .
Atunci am deschis iar calculatorul si am inceput sa citesc iarasi . Dar aparuse un Ciliwili care trintise mucii exact pe fasole : "...mai fratilor, daca ajungeti ziua in care veti crede cu tarie despre credinta cum ca ea ar sta in inima ta , ca este in inima ta, atunci sa sti ca esti inselat de mult ! Daca deja crezi ca multe lucruri nu conteaza pt. a trai in duh si adevar, ca sunt secundare, ca nu dau ele tonul, nu dau ele profunzimea sau inaltime, atunci iarasi sa sti ca de mult nu mai esti pe drumul mintuirii . Pt. ca orice lucru cit de mic te poate impiedica cit de mult !"
Ei, asta nu mi-a placut, m-a enervat si apoi chiar am inchis calculatorul gindindu-ma numai la lucruri frumoase, precum parerile voastre surorilor .
Si asa am reusit sa-mi adorm simturile si constiinta sperind numai la o trezire ...

„E frumos sa fii virtuos, dar sa inveti pe altii sa fie este si mai frumos.... si mult mai usor.” (Mark Twain)


Domnule,

Daca vreti sa faceti un bine, daca vreti sa-i ajutati pe oameni, cred ar fi mai nimerit (si mai eficient) sa spuneti direct, fara ocolisuri si fara “parabole ad-hoc” ceea ce vreti sau vi se pare ca vreti sa transmiteti.

Stiu din postarile colegilor dvs. in ale forumului (pentru ca eu nu pot sa acced la o asa demnitate) ca sunteti un specialist in ale „ironiei”. N-ar fi rau. Dar cui foloseste ironia, in cazul abia discutat?
E liber la ironie?? Atunci, cu ironia la drum. Scapa cine poate.

Referitor la caracterizarea pe care v-ati ingaduit sa mi-o faceti...
E greu din cateva postari sa afli multe despre gandirea unui om, despre cultura lui (sau incultura lui), despre puterea credintei din sufletul sau, despre om, in general.
Despre temerile sale, despre impliniri si caderi, despre aspiratii si nadejdi, despre bucuriile si tristetile sale. Si caracterizarile in fuga nu vad cui folosesc. Deci: poate va mai ganditi cand incercati sa ma caracterizati. Si chiar aveti dreptul sa o faceti?
Si oricum, viata deloc simpla sau usoara pe care am dus-o, m-a invatat sa nu cad in plasa laudelor muiáte in venin. Am 65 de ani si jumatate si, imi place sa cred ca, n-am trait degeaba.

De cand am inceput sa ma apropii de Dumnezeu (desi nu l-am negat niciodata), de cand am inceput sa invat sa fiu crestina, nu ma mai supara nimic din ce mi se spune dar nici nu dau pe afara de fericire daca cineva (din greseala) ar lauda ceva din ceea ce spun. Dar sa stiti ca veninul il depistez usor. Si nu-i vad rostul. Mai ales referitor la postarile de pe acest topic.

Are vreun sens sa mai intreb de ce trebuie sa fim "mai catolici decat papa" atunci cand e vorba despre un om obisnuit – o femeie mai mult sau mai putin fardata (sau sulemenita, cum le place multora sa spuna, de la inaltimea curateniei lor sufletesti sau a gandirii lor teologice desavarsite), si despre imbracamintea(care o acopera sau o descopera) in timp ce tot despre imbracaminte, Canonul 16 al Sinodului al VII-lea Ecumenic ne spune clar ca preotii si episcopii etc. trebuie sa aibe o tinuta modesta, fara haine stralucitoare sau alte podoabe etc.? Si nu e greu sa vedem cum se respecta acest canon.
N-am vazut niciun comentariu in legatura cu acest Canon. Sa nu intereseze pe nimeni?

Sunt printre oamenii care (probabil putini la numar) nu-i vorbesc de rau pe preoti, pentru ca de cand eram copil, stiu de la mama ca e pacat mare sa-i vorbesti de rau pe preoti.

Dar nu vad de ce atata tevatura pe tema tinutei cand vizitezi o manastire, atunci cand la nunti, tot in Sfanta Biserica, stim cum se imbraca nuntasii! Atunci nu mai sunt legi? Atunci nu mai sunt canoane? Sau ipocrizia ne da dreptul sa alegem. Acum dam cu pietre si judecam de se sperie pana si Dumnezeu; acum nu, acum suntem de acord cu orice nerespectare a poruncilor/canoanelor si „Pupat toti Piata Endependenţi!”

De ce discutii interminabile despre purtarea unui obiect de imbracaminte (pantalonii) in situatia in care problema ar trebui sa fie tinuta decenta si bunul simt?
De ce facem un capat de ţară pe o tema data, cand stim cu totii (sau ar trebui sa stim) ca suntem datori a respecta toate, TOATE poruncile: nu la alegere, nu din trei in cinci, nu cand ne aducem aminte.

Respectam toate poruncile? Daca da, atunci cu plecaciunea fruntii(si poate si a inimii), va rog pe toti sa ma scuzati.
Daca nu, ce facem, ne suparam si ne indignam selectiv?

Pe multe topuri de pe acest forum am vazut suparari mari referitoare la tinuta femeii, referitoare la homosexuali(atentie: nu la pacatul homosexualitatii) , ceva suparari referitoare la avort.
N-am vazut aceeasi campanie dura, intransigenta si neiertatoare cand e vorba de prostitutie; n-am vazut sa existe o atitudine impotriva pornografiei(pe posturile TV, pe internet, in ziarele si revistele de pe tarabe).
Dar unde e mustrarea cu iubire?

Despre cum gandesc eu despre „tinuta obligatorie si pentru mireni si pentru cler (nu din gandirea proprie, din sfintele canoane care trebuie respectate) poate alta data.

Daca sunteti de buna credinta si mai ales daca o sa aveti ragaz, v-as ruga sa mai treceti in fuga peste postarile mele: niciodata nu veti gasi un singur cuvant, unul singur, care sa indemne la nerspectarea poruncilor lui Dumnezeu sau nerespectarea Sfintelor Canoane.

In rest, toate cele bune.

1. <<PILDA CU ȘARPELE
Cuvântul al 9

Fraților și feții miei, am să vă spui ș-alte pilde, care sunt arătate mai aiave. Și chiar că-mi aduș aminte de cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, care zice: „Fiți înțelepți ca șarpii și întregi ca porumbii“.

Deci ascultați acum, să știți cum iaste înțelepciunea șarpelui. Șarpele iaste o jiganie mai înțeleaptă și mai cumplită decât toate jigăniile, și totdeauna să roagă lui Dumnezeu, ca să vază chip de om, pentru că omul iaste și poartă podoaba lui Dumnezeu. Și apoi iară să roagă, ca omul să nu-l vază pre dânsul. Deacii el, deaca véde pre om, fuge să să ascunză undeva, iar deaca mérge omul dupre dânsul și-l ajunge, iar el își acopere capul cu tot trupul și și-l ascunde supt dânsul, ca doar și l-ar putea feri zdravăn. Că știe că, deaca va scăpa capul zdravăn și sănătos, décii măcar de i-ar zdrumica și să-i sfărâme tot trupul, iară și-l va vindeca; iar deaca i să va zdrobi capul, deacii tot trupul lui rămâne cu dânsul zdrobit și sfărâmat.

Vedeți această jiganie cum își dă tot trupul spre ucidere și spre zdrobire, iar capul și-l păzéște și și-l feréște. Așijderea și voi, fraților, să va păziți și să vă feriți sufletele, că capul omului cel adevărat iaste sufletul. Deacii, de vor fi sufletele voastre drépte, și trupurile vor fi drépte. Iar dă vă veți piiarde sufletele, deacii și trupurile voastre îndoită muncă vor dobândi și niciodată nu să vor vindeca.>>

„Invataturile lui Neagoe Basarab, catre fiul sau Dionisie”
http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8E...4%83u_Teodosie



2. Pe cand”nevinovati ca porumbeii??”

<<"Invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre", zice Domnul(Matei 11,29) . Cum oare se intampla acest lucru? ...Simplu!

Omul fiind bland si smerit cu inima, Duhul Sfant aduce pacea, bucuria si linistea, asezandu-se peste sufletul omului si odihnindu-se peste inima lui, asa cum se aseaza porumbelul peste cuibul sau.

Daca inima e cuib de serpi, omul nu-si poate gasi odihna, iar Duhul Sfant fuge asa cum porumbelul, la cea mai neinsemnata miscare spre rautate a omului, isi ia zborul spre a nu fi prins sau ranit.

Acest lucru il stim de la Mantuitorul nostru Iisus Hristos, care a zis: "Caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usuratatea. Toate aceste rele ies dinauntru si spurca pe om." (Marcu 7,21-23).

Toate aceste "spurcaciuni" care ies pe gura sunt asemenea veninului de sarpe si ca muscatura lui si care-l "spurca pe om", facandu-l necurat ca sarpele.

Mintea este curata daca inima este nevinovata "ca a porumbelului" si fiind curata ea este si inteleapta "ca a sarpelui", care este cel mai inteligent dintre reptile.

Deci si mintea are o "simtire" si inima are o "intelegere" . De aceea, ele pot fi doua puteri ale sufletului care comunica armonios, avand aceste afinitati, de a fi una in alta, intrepatrunse. Expresiile "simtirea minti" si " inima intelegatoare" sau " cugetele inimii" folosite de Parintii filocalici nu sunt figuri de stil, metafore, ci realitati nevazute ale acestui univers tainic al fiintei umane.

Invitatia pe care ne-o face Domnul prin acest text: "Fiti intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii" (Matei 10, 16-22), nu este un indemn la viclenie, la perfidie, la simulare si disimulare, atribute viperine ale unei vieti reptiliene, ci dimpotriva este o chemare la nevinovatie, la neprihanire, la intelepciune si discernamant si la o paza a mintii si a vietii ferite de tot ce este necurat.

In aceasta cheie de interpretare se cuprind intelesurile acestui text si nu cum eronat rastalmacesc unii, justificand optiunile de a recurge la siretenie, la diplomatii fatarnice si la tot felul de tertipuri "inteligente", dar perfide, in a accede mai sus in cariera, in societate si in viata, in general.>>

Pr. Alin-Cristian Preotu, Fiti intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ii-135367.html

[Parascheva16]

În prealabil postat de Miha-anca

Din cate stiu, Pr. Calistrat Chifan a fost repus in drepturi; deci, acuzatia a cazut! Dar ca sa iti dai seama daca este sau nu este un parinte bun, asculta-i predicile, caci e drum lung pana la manastirea Vladiceni, pe care a inaltat-o la marginea Iasului; si unde , daca te duci, vei fi tratat cu toata atentia de calugarii pe care ii intalnesti la biserica, si care nu te lasa sa pleci, pana cand nu iti spun niste rugaciuni, te binecuvanteaza si iti umplu traista cu carti duhovnicesti si cu ulei sfintit. Prin roadele sale se vede omul.

Acuzatiile sunt mai multe, doar una. Si stiu ca a fost repus in drepturi, dar multi inca spun ca e asa sau asa. E destul de greu sa iti dai seama ce fel de parinte este de la distanta. Am mai ascultat din conferinte si emisiuni cu el, mi-a placut tare mult confeinta: Taina Faradelegii, cu pr.Amfilohie Branza. Cei de la Razboi nu au o parere bune despre parinte, nu au zis de ce, probabil ptr. a nu da curs discutiilor .

M-a nedumerit putin aceste vorbe despre Creatie:

https://www.youtube.com/watch?v=vaRefTdsa38
Spune ca Pamantul nu are varsta si ca cei 7500+ ani este varsta adamica, insa in cartile vechi scrie de anul facerii. Mai sunt cateva nelamuriri personale, dar nu e topicul potrivit.

In ceea ce priveste canepa, depinde la ce se intrebuinteaza: traditia ne spune ca din canepa se face sfoara de legat; mai nou insa, oamenii se lasa legati chiar ei de pacatosul pacat la drogului, care le ia mintile. Ceea ce nu inseamna ca canepa si-a pierdut rostul cel dintai si sanatos, si anume acela de a ne fi materie prima in confectionarea de sfori si franghii.

Legat de canepa. Se incruca putin borcanele. Adica, canepa romaneasca, care este plantata de sute de ani, nu e drog, nici daca vrei sa incerci sa te drogezi cu canepa, nu are nici un efect. Canepa este cannabis sativa, iar drogul este cannabis indica, doua plante diferite (cannabis indica, drogul, nu se planteaza la noi). Seamana la forma, dar nu este aceiasi. Canepa este folosita si pentru haine si panze, nu doar ptr. sfori. Hainele si panza din canepa au fost folostie de romani sute de ani, face parte din traditia populara. Cu alte cuvinte, canepa este o platna industriala.

Sa mergi in sate si sa distrugi recoltele de canepa pe motiv ca babutele fac droguri e o prostie. Pana sa dea astia legea asta, cum ca canepa romaneasca e drog, aveam recolte mari de canepa si era si export.

Mai multe informatii despre canepa aici: http://www.canepa-romaneasca.ro/history.htm

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Nastya

„E frumos sa fii virtuos, dar sa inveti pe altii sa fie este si mai frumos.... si mult mai usor.” (Mark Twain)


Domnule,

Daca vreti sa faceti un bine, daca vreti sa-i ajutati pe oameni, cred ar fi mai nimerit (si mai eficient) sa spuneti direct, fara ocolisuri si fara “parabole ad-hoc” ceea ce vreti sau vi se pare ca vreti sa transmiteti.

Stiu din postarile colegilor dvs. in ale forumului (pentru ca eu nu pot sa acced la o asa demnitate) ca sunteti un specialist in ale „ironiei”. N-ar fi rau. Dar cui foloseste ironia, in cazul abia discutat?
E liber la ironie?? Atunci, cu ironia la drum. Scapa cine poate.

Referitor la caracterizarea pe care v-ati ingaduit sa mi-o faceti...
E greu din cateva postari sa afli multe despre gandirea unui om, despre cultura lui (sau incultura lui), despre puterea credintei din sufletul sau, despre om, in general.
Despre temerile sale, despre impliniri si caderi, despre aspiratii si nadejdi, despre bucuriile si tristetile sale. Si caracterizarile in fuga nu vad cui folosesc. Deci: poate va mai ganditi cand incercati sa ma caracterizati. Si chiar aveti dreptul sa o faceti?
Si oricum, viata deloc simpla sau usoara pe care am dus-o, m-a invatat sa nu cad in plasa laudelor muiáte in venin. Am 65 de ani si jumatate si, imi place sa cred ca, n-am trait degeaba.

De cand am inceput sa ma apropii de Dumnezeu (desi nu l-am negat niciodata), de cand am inceput sa invat sa fiu crestina, nu ma mai supara nimic din ce mi se spune dar nici nu dau pe afara de fericire daca cineva (din greseala) ar lauda ceva din ceea ce spun. Dar sa stiti ca veninul il depistez usor. Si nu-i vad rostul. Mai ales referitor la postarile de pe acest topic.

Are vreun sens sa mai intreb de ce trebuie sa fim "mai catolici decat papa" atunci cand e vorba despre un om obisnuit – o femeie mai mult sau mai putin fardata (sau sulemenita, cum le place multora sa spuna, de la inaltimea curateniei lor sufletesti sau a gandirii lor teologice desavarsite), si despre imbracamintea(care o acopera sau o descopera) in timp ce tot despre imbracaminte, Canonul 16 al Sinodului al VII-lea Ecumenic ne spune clar ca preotii si episcopii etc. trebuie sa aibe o tinuta modesta, fara haine stralucitoare sau alte podoabe etc.? Si nu e greu sa vedem cum se respecta acest canon.
N-am vazut niciun comentariu in legatura cu acest Canon. Sa nu intereseze pe nimeni?

Sunt printre oamenii care (probabil putini la numar) nu-i vorbesc de rau pe preoti, pentru ca de cand eram copil, stiu de la mama ca e pacat mare sa-i vorbesti de rau pe preoti.

Dar nu vad de ce atata tevatura pe tema tinutei cand vizitezi o manastire, atunci cand la nunti, tot in Sfanta Biserica, stim cum se imbraca nuntasii! Atunci nu mai sunt legi? Atunci nu mai sunt canoane? Sau ipocrizia ne da dreptul sa alegem. Acum dam cu pietre si judecam de se sperie pana si Dumnezeu; acum nu, acum suntem de acord cu orice nerespectare a poruncilor/canoanelor si „Pupat toti Piata Endependenţi!”

De ce discutii interminabile despre purtarea unui obiect de imbracaminte (pantalonii) in situatia in care problema ar trebui sa fie tinuta decenta si bunul simt?
De ce facem un capat de ţară pe o tema data, cand stim cu totii (sau ar trebui sa stim) ca suntem datori a respecta toate, TOATE poruncile: nu la alegere, nu din trei in cinci, nu cand ne aducem aminte.

Respectam toate poruncile? Daca da, atunci cu plecaciunea fruntii(si poate si a inimii), va rog pe toti sa ma scuzati.
Daca nu, ce facem, ne suparam si ne indignam selectiv?

Pe multe topuri de pe acest forum am vazut suparari mari referitoare la tinuta femeii, referitoare la homosexuali(atentie: nu la pacatul homosexualitatii) , ceva suparari referitoare la avort.
N-am vazut aceeasi campanie dura, intransigenta si neiertatoare cand e vorba de prostitutie; n-am vazut sa existe o atitudine impotriva pornografiei(pe posturile TV, pe internet, in ziarele si revistele de pe tarabe).
Dar unde e mustrarea cu iubire?

Despre cum gandesc eu despre „tinuta obligatorie si pentru mireni si pentru cler (nu din gandirea proprie, din sfintele canoane care trebuie respectate) poate alta data.

Daca sunteti de buna credinta si mai ales daca o sa aveti ragaz, v-as ruga sa mai treceti in fuga peste postarile mele: niciodata nu veti gasi un singur cuvant, unul singur, care sa indemne la nerspectarea poruncilor lui Dumnezeu sau nerespectarea Sfintelor Canoane.

In rest, toate cele bune.

1. Ramin la aceiasi afirmatie, chiar daca ma repet : va admir si va citesc aproape mereu. Pe mine unul ma uimiti !
2. Frumoasa cugetarea din cuviosul MarK Twain ! Deosebita! Si daca mi-aduc bine aminte am mai intilnit-o reluata si la parintele Paisie Aghioritul. El obisnuia sa citeze din clasici !
De acum am sa mi-o insusesc si eu !
Dar cit timp exersez eu aceasta va rog deosebit cititi macar odata afirmatia bolduita (adica "semnatura" mea de user)din subsolul tuturor postarilor mele, enuntata de romancierul Maxim, al' de marturisea cel mai drept pe Hristos. Poate veti gasi totusi sensul real din parabolele lui !
3. Spuneam ca ma uimiti: ati incercat sa exgerati dar de atita exgerare deja nu mai vedeti padurea de copaci . Dar se spune ca spre marginea padurii copacii se raresc pina ce dam iarasi in lumina si de acolo in colo totul este bine iar .
Nu avem ce face, trebuie sa rabdam pina la luminis . Numai asa vom ajunge in lumina !

In rest, dragoste, admiratie si stima .... doamna !

NB: va rog sa ma iertati ca eu nu am pus dupa fratescul apelativ "doamna" virgula, percum dvs.,dar in cazul meu nu se potrivea aceasta . Era musai sa pun punct sau "!" . Am ales "!" pt. a intari apelativul de politete duhovnicesc cu stima nutrita.
Oricum, sunt sigur ca intelegeti si ca nu veti avea obiectii !

[AlinB]

În prealabil postat de Parascheva16

Ma refer la acea bratara facuta manual din ate care este purtata cu tot cu costumul popular. In fine.

Din atze?
Cred ca e in regula.
Era vorba de bijuterii mai degraba, cele legate de vanitate.
Si mai sunt cele care desi nu sunt neaparat de valoare, sunt legate de ideea de atractie, "cool factor". Sau ma rog, cel putin asa isi inchipuie unele femei.

[AlinB]

În prealabil postat de Nastya

Uitati ce spune Canonul 16 al Sinodului al VII-lea Ecumenic:

<<Canonul 16 : "Orice lux si impodobire trupeasca este straina de randuiala si asezarea preotiei. Deci episcopii sau preotii care pun pe ei haine stralucitoare si aratoase, trebuie sa se indrepte, iar daca staruie, sa se supuna mustrarii". >>

http://www.crestinortodox.ro/drept-b...nic-69936.html


Sau, in forma lui originala, sunand asa:

<<CANON 16
Tot Luxul, şi împodobirea trupului, străine sunt de Ieraticeasca rânduială.
Deci, Episcopii, sau Clericii, cei ce se împodobesc pe sineşi, cu haine strălucite şi luminate, aceştia trebuie a se îndrepta. Iar de ar stărui, să se dea certării.

Aşişderea şi cei ce se ung cu mirodenii. Şi fiindcă eresul prihănitorilor de Creştini, rădăcina amărăciunii în sus odrăslind, spurcăciune s-a făcut Catoliceştii Biserici, şi cei ce l-a primit pe acesta, nu numai zugrăviturile Icoanelor le-au urât, ci şi toată evlavia o au lepădat, de cei ce vieţuiesc cu cucernicie şi cu evlavie îngreuindu-se. Şi s-a plinit la ei cea scrisă: "Urâciune este păcătosului, cinstirea de Dumnezeu"; [Sirah 1: 24].

Deci de se vor afla oarecare bătându-şi joc de cei îmbrăcaţi cu îmbrăcăminte proastă şi cucernică, prin certare îndreptează-se. Că din învechitele vremi, tot bărbatul Ieraticesc cu măsurtică şi cucernică îmbrăcăminte petrecea. Că tot ceea ce nu este pentru trebuinţă, ci pentru împodobire, are prihănire de deşertăciune, precum a zis marele Vasilie; ci nici cu îmbrăcăminte de ţesături cu mătăşi împiestrită se îmbracă; nici adăogeau oarecare fimbríi [singéfuri] cu străină floare la marginile hainelor lor.

Că au auzit de la limba cea de Dumnezeu grăitoare, că cei ce poartă cele moi, în casele împăraţilor sunt. [Sinod 6: 27;
Gangra: 12,21]

TÂLCUIRE

Canonul acesta opreşte pe Episcopi şi pe Clerici, şi pe toţi cei Bisericeşti de a purta haine strălucite, fiind aceasta lucru străin de bărbaţii cei sfinţiţi, aşişderea şi ungerea cu mirodenii.>>
http://priulianaros.blogspot.ro/2010...i-al_1178.html


Mai trebuie sa va amintesc cam cum se imbraca toti clericii ortodocsi? (Si nu numai; dar noi ne uitam doar in ograda noastra).

Sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne ajute si sa ne ierte.

Ai vazut preoti/episcopi umbland astfel imbractati pe strada?
Eu n-am vazut.
Haina de preot, cea "casual" este una destul de modesta, foarte asemanatoare cu cea a calugarilor.
Si am inteles ca este obligatorie, in majoritatea situatiilor.

Hainele alea stralucitoare pe care ti s-a pu stie pata, sunt haine de cult, adica folosita in slujire si numai la slujire.
Nu cred ca poti fi conectate cu vreun dram de vanitate.

Dar fitzosenia feminina, mai ales cand este prezenta si in biserica, sub "smeritul" pretext "doar nu o sa ma imbrac in sac si o sa-mi pun cenusa in cap" nu cred ca este legat de cultul divin.
Sau are, in sensul "deconectarii" de el.

[Parascheva16]

În prealabil postat de AlinB

Din atze?
Cred ca e in regula.
Era vorba de bijuterii mai degraba, cele legate de vanitate.
Si mai sunt cele care desi nu sunt neaparat de valoare, sunt legate de ideea de atractie, "cool factor". Sau ma rog, cel putin asa isi inchipuie unele femei.

Da. Din ate sau bilute mici cu modele similare cu cele de pe costume si/sau gentuta populara.