Biserica , enigma de langa noi

[CristianR]

În prealabil postat de iustin_dumitru

-Actualizarea vietii lui Hristos prin Duhul [Sfânt]

Toate cele pe care le-ai menționat sunt valabile, însă parcă acest aspect îl am cel mai mult la inimă. Pentru cei ce cred în Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, Biserica este manifestarea prin excelență a Duhului Sfânt aici și acum, făcând posibilă unirea mistică cu Iisus și impregnarea fiecăruia dintre noi de viața Lui; asta, întrucât Duhul însuși este deofință și nedespărțit de Fiul. Iar prin aceste două Persoane ale Sfintei Treimi ne unim și cu Tatăl, căci devenim și noi, prin Fiul, copii adoptivi (după har) ai Tatălui.

As aprecia sa imi lasati si voi un gand despre semnificatia Bisericii pentru voi, in incercarea mea de a ii intelege menirea in ecuatia mantuirii.

Cred că cine descoperă Biserica, începând să respire aerul ei, adică Duhul Sfânt, constată că aceasta – cu experiența ei milenară, păstrând viu modul de viață al primelor generații de creștini – este o matrice perfectă pentru sufletul omenesc, care, așezându-se în ea prin adoptarea aceleiași maniere străvechi de a se ruga, închina, gândi și viețui, își găsește liniștea desăvârșită, rostul, împlinirea.

M-am întrebat de ce până în zilele noastre mulți continuă să fie atrași de călugărie și, renunțând la propriul stil să îl adopte pe cel îmbrățișat din vechime de alți călugări, când ar putea să se roage și în casa lor, fără a renunța la modul de viață modern. Este adevărat, ei spun că și în lume te poți mântui, te poți ruga (și chiar trebuie), poate chiar sfinți. Însă ei se dedică total lui Dumnezeu, în timp ce noi doar parțial. Înscriindu-se pe un traseu bine stabilit din vechime, ei adoptă calea sigură a celor care s-au sfințit renunțând la lume, abordează urcușul pieptiș, ca niște alpiniști ai Duhului, aspirând la cele mai mari înălțimi.

Noi, ceilalți, ne scăldăm în acest râu curgător spre Hristos, spre veșnicie, care este Biserica, intermitent, discontinuu, și de fiecare dată când o facem parcă simțim că ne-am întors Acasă, că sufletul nostru numai acolo – în Biserică și în rugăciune – este întru ale sale.

P.S. Gândurile referitoare la călugări mi-au fost inspirate de interviul cu Gabriel Bunge de la Trinitas. O figură de Pateric, în ochii căruia se poate citi că L-a cunoscut pe Duhul Sfânt aievea, în propria-i viață, nu doar din cărți.