Despre sinodul cretan ,pareri

[suslik]

În prealabil postat de iuliu46

Pai e simplu, maine vine unul si afirma ca Hristos si-a petrecut copilaria, adolescenta si perioada de pana la botez, in India. E erezie ? Ca nu a spus nici un sinod ca nu ar fi fost. Sau spune ca a fost insurat. Ca nu cred ca s-a stabilit nici ca nu a fost in cadrul unui sinod. Si cate si mai cate, ne putem gandi la mii de idei care le pot unora trece prin cap.

Ecumenismul e o idee noua aparuta acum in postmodernism, cand nu mai exista adevar ci fiecare are adevarul lui. Dar e total impotriva invataturii crestine.

E o timpenie sau un bullshit ca s-ar fi nascut acolo. Dar da, nu e erezie. Blasfemiile sau delirurile sau glumele proaste nu sint erezii. Sint exact asta: idei, sau atitudini sau forme de umor nepotrivite sau chiar timpite.

[iuliu46]

Ne intrebam si noi dupa 2000 de ani ce-i adevarul si la fel ca si Pilat, avem adevarul sub nas. :)
Cine suntem noi ca sa stabilim care-i adevarul ? Poate au dreptate si catolicii si protestantii si martorii. Poate si musulmanii sau satanistii. :)

[CristianR]

În prealabil postat de iuliu46

Ne intrebam si noi dupa 2000 de ani ce-i adevarul si la fel ca si Pilat, avem adevarul sub nas. :)

Mai mult decât Pilat, chiar. Pentru că el, deşi Îl vedea fizic, nu-L cunoştea. Pentru că a-L cunoaşte presupune a avea o relaţie cu El, de la persoană la persoană, nu a gândi la El în mod obiectiv, care e un mod propriu pentru a cunoaşte ceva, dar cu totul impropriu pentru a cunoaşte pe cineva.

E valabil, de altfel, şi între oameni, că nu poţi cunoaşte pe nimeni cu adevărat dacă te limitezi la o cunoaştere obiectivă. Vei putea spune multe despre înfăţişare, despre alcătuire, despre cum se manifestă, dar adevărata cunoaştere presupune relaţie, şi anume una de iubire. De aceea la Dumnezeu Adevărul este nedespărţit de Iubire.

Aşa încât, nu spun că a cunoaşte la modul teoretic este lipsit de orice importanţă, după cum nu e lipsit de importanţă văzul şi celelalte simţuri cu care luăm cunoştinţă de persoanele umane cu care intrăm în relaţie. Dar e cu totul insuficient şi periferic adevăratei cunoaşteri.

Iar cum orice persoană are o taină de necuprins, de nedefinit până la capăt, termenii folosiţi pentru a face referire la ea nu sunt absoluţi în teologie, ci adesea relativi. Mă gândesc la teologia părintelui Stăniloae, care abundă în adverbe relative: oarecum, cred că, mai degrabă, mi se pare că ş.a.m.d. Această relativitate e menită, practic, să ofere mult mai mult decât poate oferi precizia, care este limitativă, în timp ce cea dintâi este deschisă către nesfârşit.

Asta nu l-a împiedicat pe părinte să fie unul dintre cei mai mari dogmatişti ortodocşi. Dogma este ceea ce putem cunoaşte, într-adevăr, şi e foarte importantă, pentru că are rolul osaturii într-un trup de om. Fără ea, am fi amibe. Poate fi cunoscută, însă şi cunoaşterea ei poate fi adâncită mereu.

Şi, iarăşi, de mare importanţă sunt articulaţiile, tendoanele, felul în care se leagă între ele dogmele şi legătura lor - neapărat flexibilă, pentru că rigiditatea este echivalentă cu moartea - cu restul organismului, cu inima, cu mintea, cu tot.

[Lancelot]

si eu cred ca tindem cu totii catre obiectivitate, macar in intimitate, dar adevarul (rateaza falcao 11m, ce panarama!!! parca era stanciu, alta panarama... scuze) e acolo, e viu, numai ca e greu de recunoscut de cei mai multi dintre noi. eu, unul, nu ma mai chinuiesc sa-l descopar, doar il astept.

cred ca noi, mirenii, avem marele avantaj ca putem sa ne lasam mintea sa zburde, clerul nu poate asta. acum, unde ne zboara si cum ne zboara, e altceva. in mod normal toate intrebarile noastre ar trebui sa-si gaseasca raspunsul in Biblia ce o avem de la Constantin, nu? dar stim ca este o Biblie cenzurata, oare nu de aici vin unele neintelegeri de astazi, dar si de ieri? dintotdeauna de fapt.

in alta ordine de idei, tin neaparat s-o spun pentru ca m-a enervat ala cu penaltyul ratat (2-2, mama lor :) ) ma intreb, de ce ar socoti cineva cruciadele ca o expresie nefasta a crestinismului latin?

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Lancelot

in mod normal toate intrebarile noastre ar trebui sa-si gaseasca raspunsul in Biblia ce o avem de la Constantin, nu?

Canonul Bibliei nu are nici o legatura cu Niceea sau Constantin cel Mare.
Cea mai apropiata chestie e un sinod din Cartagina, de mult mai tarziu.

În prealabil postat de Lancelot

ma intreb, de ce ar socoti cineva cruciadele ca o expresie nefasta a crestinismului latin?

Ca e o abominatie sa dai o indulgenta pentru actiuni militare.
A mai incercat un general bizantin asta, si l-au refuzat in suturi.
Asta, si faptul ca prima a pornit dintr-un juramant de a returna imparatului teritoriul capturat, si nu s-au tinut de promisiune, au fost stapaniti de orgoliul de a-si face propriile state, si cruciadele au fost un fiasco in general.

[iuliu46]

Cum bre nu a scos Constantin cartile alea adevarate de acolo ? Se vede ca nu te-ai uitat la Oreste.

[Lancelot]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Canonul Bibliei nu are nici o legatura cu Niceea sau Constantin cel Mare.
Cea mai apropiata chestie e un sinod din Cartagina, de mult mai tarziu.

nu m-am referit la asta, ma abtin, ca sa nu spun o tampenie.

Ca e o abominatie sa dai o indulgenta pentru actiuni militare.
A mai incercat un general bizantin asta, si l-au refuzat in suturi.
Asta, si faptul ca prima a pornit dintr-un juramant de a returna imparatului teritoriul capturat, si nu s-au tinut de promisiune, au fost stapaniti de orgoliul de a-si face propriile state, si cruciadele au fost un fiasco in general.

io zic ca e mai rau sa le dai pentru bani.
imparatul a plecat la un moment dat, de aici incolo cruciatii nu mai aveau de ce sa-si respecte juramintele. discutia ar fi ampla, dar nu asta e importanta exceptionala a cruciadelor pentru ortodoxie ci faptul ca fara prima cruciada bizantul ar fi cazut cu 400 de ani inainte, ortodoxia, asa cum o avem astazi, nu ar mai fi existat. istoria s-ar fi schimbat, nu putem sti nici daca romanii si romania ar mai fi existat.
impactul cruciadelor asupra omenirii e gigantic, nu mai este nimic asemenator, schimbul cultural a fost imens, vesticii au facut exact ceea ce a facut imperiul roman dintotdeauna, a stiut sa preia ceea ce a fost bun in alte culturi si s-a dezvoltat continuu, foarte repede i-au ajuns din urma si cultural.

[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

Iar cum orice persoană are o taină de necuprins, de nedefinit până la capăt, termenii folosiţi pentru a face referire la ea nu sunt absoluţi în teologie, ci adesea relativi. Mă gândesc la teologia părintelui Stăniloae, care abundă în adverbe relative: oarecum, cred că, mai degrabă, mi se pare că ş.a.m.d. Această relativitate e menită, practic, să ofere mult mai mult decât poate oferi precizia, care este limitativă, în timp ce cea dintâi este deschisă către nesfârşit.

Asta nu l-a împiedicat pe părinte să fie unul dintre cei mai mari dogmatişti ortodocşi. Dogma este ceea ce putem cunoaşte, într-adevăr, şi e foarte importantă, pentru că are rolul osaturii într-un trup de om. Fără ea, am fi amibe. Poate fi cunoscută, însă şi cunoaşterea ei poate fi adâncită mereu.

Şi, iarăşi, de mare importanţă sunt articulaţiile, tendoanele, felul în care se leagă între ele dogmele şi legătura lor - neapărat flexibilă, pentru că rigiditatea este echivalentă cu moartea - cu restul organismului, cu inima, cu mintea, cu tot.

Aceasta e de fapt relativismul ecumenist, propagat de autorii cu conceptii ecumeniste. Ei propun ideile din ecumensim, o dogma laxa, ca sa poata fi schimbata si modelata de ei, in concordanta cu credinta si dogmele ecumeniste. Unii au ajuns chiar sa spuna ca sfintii si invatatura Bisericii din vechime sunt depasite, iar ei sunt mult mai intelepti si pot intelege mai bine invatatura si o pot si schimba. In ortodoxie credem tot ce a invatat Biserica dintotdeauna. Invatatura nu se poate schimba niciodata, pentru ca e revelata de Domnul. Iar Biserica a fixat invatatura, nu suntem in postura protestantilor, care au tot reinterpretat invatatura, dupa intelegerea fiecarui initiator de noua denominatiune. Parintele Staniloae nu folosea acele cuvinte scriind despre dogma, ci despre alte aspecte.

[Lancelot]

În prealabil postat de catalin2

A In ortodoxie credem tot ce a invatat Biserica dintotdeauna. Invatatura nu se poate schimba niciodata, pentru ca e revelata de Domnul. Iar Biserica a fixat invatatura, nu suntem in postura protestantilor, care au tot reinterpretat invatatura, dupa intelegerea fiecarui initiator de noua denominatiune.

tocmai ca nu e asa, e chiar invers. oricine poate observa ca este o politica ortodoxa aceasta radicalizare, aparuta dupa petru cel mare al rusiei si accentuata in secolul XX
sursele de inspiratie sunt aproape exclusive din ultimele 2 secole. uitati-va la acesti schismatici de astazi, citatele sunt din sfinti de secol XX, chiar XXI, din preoti sau calugari in viata. chiar si tu oferi invataturi contemporane.

dupa Papa Inocentiu al 3-lea, daca-mi amintesc bine, cel care a castigat lupta cu imparatul si asupra temporalitatii, biserica catolica s-a transformat si a fost mult mai putin supusa politicului, ortodoxia nu, dimpotriva.

[catalin2]

În prealabil postat de Lancelot

tocmai ca nu e asa, e chiar invers. oricine poate observa ca este o politica ortodoxa aceasta radicalizare, aparuta dupa petru cel mare al rusiei si accentuata in secolul XX
sursele de inspiratie sunt aproape exclusive din ultimele 2 secole. uitati-va la acesti schismatici de astazi, citatele sunt din sfinti de secol XX, chiar XXI, din preoti sau calugari in viata. chiar si tu oferi invataturi contemporane.

dupa Papa Inocentiu al 3-lea, daca-mi amintesc bine, cel care a castigat lupta cu imparatul si asupra temporalitatii, biserica catolica s-a transformat si a fost mult mai putin supusa politicului, ortodoxia nu, dimpotriva.

Citatele pe care le-am dat erau din timpul Sfantului Vasile cel Mare si anul 256, nu prea sunt contemporane si din ultimele doua secole. Nu are legatura invatatura Bisericii cu politica.
Exista si opusul, desigur, numit zelotism. Stilistii sunt si eu impotriva ecumensimului, dar au ajuns sa se rupa de Biserica, deci ceva la fel de rau ca ceea ce resping ei.