Despre sinodul cretan ,pareri

[DragosP]

În prealabil postat de iuliu46

Trebuie sa intelegem ca indiferent de ce se va intampla cu oamenii din afara noi vom da socoteala pentru faptul ca nu am facut tot ce depindea de noi ca fiecare din oamenii aia sa-L cunoasca pe Hristos.

Ei, nu'ş dacă-i chiar aşa. Mai frică ar trebui să le fie de chestia asta episcopilor şi pochilor, decât mie. Eu o să dau socoteală ÎN PRIMUL RÂND pentru copiii, părinţii şi prietenii mei. Se aude, stelaru-le?

[iuliu46]

În prealabil postat de DragosP

Ei, nu'ş dacă-i chiar aşa. Mai frică ar trebui să le fie de chestia asta episcopilor şi pochilor, decât mie. Eu o să dau socoteală ÎN PRIMUL RÂND pentru copiii, părinţii şi prietenii mei. Se aude, stelaru-le?

De ce ? Crezi ca o sa ai circumstante atenuante pentru ca nu ai fost calificat ? Te-a oprit cineva sa te califici daca ai inteles ca una din indatoririle fiecarui crestin ar fi si sa duca "Vestea buna" celor care nu au auzit de ea ?

[DragosP]

Păi o duc frate, o duc. Atât cât pot însă, cât îmi permit celelalte obligaţii pe care le am: familie, copii etc.

Sunt 100% de acord că tre' să propovăduim şi noi, măcar prin fapte dacă nu prin vorbe.

[CristianR]

De acord cu Dragoş. Am scăpat oarecum de angoasele de genul celor ale lui Iuliu când am înţeles că nu sunt trimis la misiune de mărturisire în sensul în care au fost apostolii, ci la una mai limitată, respectiv către familie, prieteni, vecini, colegi – oameni cu care intru în contact datorită circumstanţelor în care trăiesc.

În plus, celei dintâi i-a luat locul o altă angoasă, aceea că n-aş putea vorbi credibil despre Hristos, că oamenii ar putea identifica în mine un fake, şi atunci aş face rău în loc de bine, întărindu-le necredinţa în locul credinţei.

Aşa am înţeles că mai am mult de lucru la luminarea mea înainte de a dori să-i luminez pe alţii. Iar după aceea, mărturisirea s-ar petrece aproape de la sine.

[iuliu46]

În prealabil postat de CristianR

De acord cu Dragoş. Am scăpat oarecum de angoasele de genul celor ale lui Iuliu când am înţeles că nu sunt trimis la misiune de mărturisire în sensul în care au fost apostolii, ci la una mai limitată, respectiv către familie, prieteni, vecini, colegi – oameni cu care intru în contact datorită circumstanţelor în care trăiesc.

În plus, celei dintâi i-a luat locul o altă angoasă, aceea că n-aş putea vorbi credibil despre Hristos, că oamenii ar putea identifica în mine un fake, şi atunci aş face rău în loc de bine, întărindu-le necredinţa în locul credinţei.

Aşa am înţeles că mai am mult de lucru la luminarea mea înainte de a dori să-i luminez pe alţii. Iar după aceea, mărturisirea s-ar petrece aproape de la sine.

Putem sa ne amagim singuri cat vrem, problema e ca acolo vom fi goi. Si judecata va avea loc si in vazul tuturor. Aia e problema. Iadul deja pare floare la ureche, sa ne gandim cat ne straduim aici sa parem in ochii celorlalti si chiar ai nostri ceea ce nu suntem si dintr-o data o sa vada toata lumea si o sa vedem si noi cat de gaunosi suntem.

[DragosP]

În prealabil postat de iuliu46

Putem sa ne amagim singuri cat vrem, problema e ca acolo vom fi goi. Si judecata va avea loc si in vazul tuturor. Aia e problema. Iadul deja pare floare la ureche, sa ne gandim cat ne straduim aici sa parem in ochii celorlalti si chiar ai nostri ceea ce nu suntem si dintr-o data o sa vada toata lumea si o sa vedem si noi cat de gaunosi suntem.

Mă n-auzi, du-te mă d'aci câ-mi strici ziua!

[CristianR]

În prealabil postat de iuliu46

Putem sa ne amagim singuri cat vrem, problema e ca acolo vom fi goi. Si judecata va avea loc si in vazul tuturor. Aia e problema. Iadul deja pare floare la ureche, sa ne gandim cat ne straduim aici sa parem in ochii celorlalti si chiar ai nostri ceea ce nu suntem si dintr-o data o sa vada toata lumea si o sa vedem si noi cat de gaunosi suntem.

Păi da. Şi aşa găunoşi fiind, dacă ne ducem să propovăduim, nu vom aduce un deserviciu credinţei? Mai ales că ceilalţi au prostul obicei de a-ţi depista găunoşenia înaintea ta.

Atunci ce să facem? Să tăcem? Dar dacă vom fi întrebaţi de ce n-am vorbit? Poate să vorbim cu măsură (ca unii de pe aici, nu dau nume) şi cu conştiinţa propriei noastre mizerii.

Deşi - că tot a fost ieri duminica Înficoşatei Judecăţi -, nu zice că de propovăduirea verbală ne va întreba Hristos, ci de cât de buni am fost cu semenii.

[suslik]

Dragos, stai sa deschid holocomm-ul. Mno, vazui, dar nu cumva orice crestin e dator sa Il marturiseasca pe Dumnezeu? Adica, sa presupunem ca naufragiezi pe o insula cu animisti. Si te intreaba aia prin semne sau o engleza limnicola: "in ce Zeu crezi tu?". Normal ca le vei propovadui, nu? Doar nu o sa le spui: "Nu am vreun preot al nostru pe aici, deci nu pot face misiune". Catehizat esti, deci...
Ca poate vine un alt naufragiu pe insula intre timp, si te trezesti ca preotul naufragiat este...Hamsterul Agitator din Pireu, care le explica animistilor, ca de fapt preotul e delegatul poporului, nu al episcopului, si ca antimisul nu e mare lucru, de le cad alora virfurile de silex din lanci pe jos, de uimire. "Pai noi ne ascultam samanii cu sfintenie, chiar si sefii razboinici nu ies din cuvintul lor. Ce preot crestin e asta, Dragos?".

[DragosP]

Mă, eu credeam că vorbim de oameni normali.

[suslik]

Pai si la animisti sau atei trebuie sa le dai marturia cea buna. Cea buna, deci sa el arati (practic mai mult ca esti mirean si nu dogmatisesti ca un episcop) adevarul. Vorbind serios, gindeste-te citi falsi ortodocsi exista: de la Hamsterul vulcan-noroios si profu' Zisis, pina la ceaallta extrema, Zizioulas, care face curte sincretismului in cartile sale.
De asta i-am mentionat pe astia, pentru lupta dintre mesajul corect si cele impure este acesrba. Iar mirenii nu sint deloc exceptati de la munca de propovaduire. Noi, mirenii, sintem in prima linie. De asta am dat exemplul cu aparitia maestrului nepomenitor, care poate disemina aiurelile lui pe post de ortodoxie. De aia mentionai hamsterul caraitor al lui Serafim de Pireu.