Parintii sunt impotriva

[ioan67]

În prealabil postat de CristianR

Articolul încearcă să arate câteva trăsături ale falsului mistic. Spre exemplu, că nu e linistit, ci agitat, că nu odihneste, ci oboseste si panichează, consideră că are o legătură aparte cu Dumnezeu, el fiind un ales care nu trebuie să supună Bisericii toate revelatiile si viziunile sale.

Asa îl pot vedea cei din afară, care nu sunt prinsi în mreaja lui seducătoare. El însusi, însă, foarte greu se va identifica pe sine cu portretul de mai sus. Ar putea-o face dacă s-ar smeri, dacă s-ar spovedi cu toată sinceritatea, încredintându-i duhovnicului toate viziunile, faptele si vorbele sale, precum si faptul că se consideră un ales al lui Dumnezeu, că are o misiune mai aparte. Această misiune ar trebui să o pună sub semnul întrebării si să-l lase pe duhovnic să i-o confirme sau să i-o infirme.

Să ia aminte si la propriile vise, pentru că ele ne transmit adesea ceva despre noi, despre starea noastră lăuntrică. Spre exemplu, dacă mă visez vorbind în mijlocul unei multimi, încântarea pe care o resimt este cel mai probabil rodul slavei desarte.

În general vorbind, ca să te asiguri că nu cazi în această plasă a falsului misticism trebuie să fii în primul rând preocupat de propriile tale păcate, să le identifici si să te eliberezi de ele. Odată începută această lucrare, nu stiu dacă vei putea vreodată considera că ai ajuns la capătul ei. Beneficiile ei sunt cunoscute: smerirea treptată si lepădarea de sine.

Desigur.
De amorul artei, insa, ingaduiti o precizare: autorul denumeste incorect pe acest bolnav, atunci cand ii zice "psihopat". De dragul acuratetii, sa spunem ca nu e vorba (doar) despre psihopatie, ci de alte categorii nosografice - unele mult mai respectabile.
Argumentul il gasim, dincolo de cunostintele de psihopatologie si psihiatrie pe care le-am putea detine vreunii dintre noi, chiar in textul respectiv: scrie ca pacientul traieste un "delir de grandoare". Ei bine, prin aceasta precizare tocmai a aratat, in ciuda etichetarii initiale, ca e vorba despre o psihoza, nicidecum despre psihopatie. Ca sa nu mai vobim despre elementele de tip halucinator pe care le tot evoca autorul.

Iertati si pomeniti,
ca sa zic asa...:)

P.S. Cand zice, insa, "...vine cu gand precis de a induce in eroare asupra persoanei si valorii sale, simuland sfintenia pe care n-o poate realiza de fapt si prin aceasta asemanandu-se cu intaiul impostor, ocrotitorul lui (adica diavolul)", incepem sa ne temem ca, de data asta, avem de-a face cu insasi nebunia autorului. Si aceasta e nebunie, se crede indeobste: sa decretezi tu, savantul, ce gand precis are nu stiu ce pacient... Ma credeti ori nu, adevaratii savanti in ale tulburarii mintii nu fac niciodata astfel de pariuri declarative despre taina cugetului altcuiva. In fine...