Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Igor_Paslusnik]

Bine, frate Iuliu. Atât ai înţeles, atât primeşti, atât ai şi vei avea, cât vei iubi, te vei smeri, vei asculta, te vei jertfi, te vei ruga, vei dărui, şi te vei mântui.
Orice îţi voi spune, nu vei primi, pentru tine nu explic destul de bine, înţeleg, eu sunt de vine, chiar sunt.
Da, mă mândresc adesea, pierd tot ce-am adunat, adesea. Dar dacă numai asta vezi în mine, atunci am mare nevoie să mă pomeneşti şi să mă ierţi.

În prealabil postat de CristianR

Dar Persoana nu se poate amesteca cu nimic, pentru că n-ar mai rămâne integră. Prin urmare, harul este cel care face lucrarea Persoanei dumnezeiești în lume.

Corect, e efectiv imposibil să se amestece Fiinţa Persoanei a Uneia din Persoanele Sfintei Treimi, cu creaţia, creatura. Şi totuşi e efectiv imposibil să fie harul, ca energie necreată, special dăruită de Duhul Sfânt creaţiei, fără Duhul Sfânt. Fiindcă acesta este modul Duhului Sfânt de a se revela, de a se face descoperit, de a face minuni, prin har, altfel, infinitul nu intră în finit. Fiindcă doar prin har, se poate revela Creatorul, e modul prin care se arată şi lucrează Duhul Sfânt, în oameni, în animale şi obiecte, singurul mod, prin har, altfel Fiinţa Creatorului nu pătrunde fiinţa creaţiei şi fiinţa creaţiei nu se lasă pătrunsă de Fiinţa Creatorului, decât prin har. De aceea harul e nelipsit şi nedezlegat de Duhul Sfânt, care izvorăşte harul, cu care se manifestă din creaţie.

În prealabil postat de CristianR

Sper să nu mă mai las ispitit pe subiectul ăsta cu tine, pentru că n-am făcut decât să repet ceea ce am mai spus; ți-au spus și alții, dar tu o ții pe a ta. Răspunde-mi, doar, dacă ești de acord cu afirmația mea de mai sus. Da sau nu?

Nu primi frica. Nici nu primi uşor ce spun, cercetează mult cu dragoste, rugăciune şi smerenie, cum mă silesc să fac şi eu, apoi ţi se va descoperi dacă mărturisesc adevărul sau sunt amăgit. Îţi spun, că aici, nu greşesc, stăm în har când afirmăm asta, greşesc păcătuind, dar aici ştim în Duhul Sfânt, că e adevărat, oricât de mândră pare afirmaţia asta, nu e în mândrie, e ceea ce învaţă Părinţii.

[CristianR]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Corect, e efectiv imposibil să se amestece Fiinţa Persoanei a Uneia din Persoanele Sfintei Treimi, cu creaţia, creatura. Şi totuşi e efectiv imposibil să fie harul, ca energie necreată, special dăruită de Duhul Sfânt creaţiei, fără Duhul Sfânt.

Bun. Rămâi la această afirmație, care este altceva decât ce am înțeles cu toții până acum că susții, respectiv amestecarea persoanei dumnezeiești cu făptura.

[iuliu46]

În prealabil postat de CristianR

Bun. Rămâi la această afirmație, care este altceva decât ce am înțeles cu toții până acum că susții, respectiv amestecarea persoanei dumnezeiești cu făptura.

Pai aia sustine dar nu stie cum sa o mai intoarca. De vreme ce crede ca persoana e in toiag sau in om, e clar ca-i ratacit. :)

[iuliu46]

Energiile necreate sunt ca razele soarelui. Nu trebuie sa intre soarele in tine ca sa te bucuri de lumina si caldura. Ele doar izvorasc din soare dar nu sunt soarele. La fel si harul, izvoraste din Dumnezeu dar nu e Dumnezeu.

[CristianR]

În prealabil postat de iuliu46

Pai aia sustine dar nu stie cum sa o mai intoarca. De vreme ce crede ca persoana e in toiag sau in om, e clar ca-i ratacit. :)

Cred că, dorind să se ferească de greșeala conform căreia Dumnezeu este despărțit de harul Său (ca în teologia catolică), cade în cealaltă extremă, considerând că Dumnezeu este în persoană acolo unde este și harul.

Distincțiile sunt și dificil de făcut, având în vedere că noi operăm cu repere spațiale (aici, acolo), pe când Dumnezeu transcende spațiul și timpul, cum arăta și GMihai.

Dar teologia a găsit o terminologie pentru asta, totuși, chiar destul de
accesibilă, ca cea din citatele pe care le-ai dat, din catehism, din seminarii.

După discuțiile în jurul acestui subiect, îmi este și mie mai limpede că atunci când citesc în Biblie despre cineva că „s-a umplut de Duhul Sfânt” nu mai trebuie să gândesc că ar fi trebuit să scrie „de harul Duhului Sfânt”, din moment ce unde-i harul e și Duhul.
Distincția trebuie făcută numai pentru a înțelege modul în care „s-a umplut” – respectiv prin intermediul harului, iar nu prin „locuirea” sa de către o Persoană a Sfintei Treimi.

[iuliu46]

Inca din secolul al doilea, Clement al Alexandriei spunea ca Dumnezeu este foarte departe cu fiinta dar foarte aproape cu puterea, cu care patrunde toate lucrurile. Ce trebuie sa intelegem este ca in om, toiag sau icoana nu intra persoana asa cum cred ereticii fie si cei cu doua facultati, ci intra puterea sau cum s-a spus mai tarziu energia necreata sau harul. :)

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de iuliu46

Energiile necreate sunt ca razele soarelui. Nu trebuie sa intre soarele in tine ca sa te bucuri de lumina si caldura. Ele doar izvorasc din soare dar nu sunt soarele. La fel si harul, izvoraste din Dumnezeu dar nu e Dumnezeu.

Dacă asta ar fi adevărată, înseamnă că totul mereu, ar fi plin de har, ar fi plin de minuni.
Nu e.
Există o rânduială firească, da, în natură, în corpul uman, dar acela nu-i harul, e pronia şi mila Domnului.
Dumnezeu nu calcă peste voinţa omului, să-l umple de har, fără voia lui. Însuşi căderea lui Adam şi Eva din Rai, a însemnat pierderea harului permanent.
Însuşi părăsirea de har (pe care n-o poţi trăi, până nu înţelegi conştient că ai primit har şi ştii ce e harul Duhului Sfânt şi ştii ce e harul demonic, adica care imită harul, dar cu alt duh, cu alt scop decât cel mântuitor) înseamnă lipsirea şi golirea de har.
De aceea Iisus Hristos Însuşi spune: "iată eu stau la uşa inimii voastre şi bat, de este cineva să-mi deschisă, să intru să cinez cu el".
În altă parte spune: "Nu mai trăiesc eu ci Hristos, trăieşte întru mine".
Poate sta Hristos ca Persoană în om?
Nu.
Dar Duhul Sfânt poate sta ca Persoană în tine?
Da, de aceea vezi pe Hristos ca Om şi Dumnezeu adevărat, prin Duhul Sfânt din tine, simţi viaţa lui Hristos în tine, pacea lui Hristos, dragostea lui Hristos.

Iar dacă Dumnezeu Hristos are un plan cu tine, dar eşti plin de toată spurcăciunea iadului, cum avea plan cu Saul, pe drumul Damascului, şi atunci ţi se arată Hristos Însuşi, dar fiindcă eşti nepregătit, ţi se întâmplă ceva rău, spre curăţire, precum Saul înainte să fie Pavel, a orbit, ori va lucra Duhul Sfânt prin animale sau obiecte, pentru scopul mântuitor al unui om sau oameni.
Tocmai ca să arate comuniunea care trebuie să o atingă omul, oamenii, cu toată creaţia, ca să se bucure de slavirea, proslăvirea, ce-i este dată de la Creator.

Of, că nu ştiu explica foarte bine... Iertaţi-mă...

În prealabil postat de CristianR

Cred că, dorind să se ferească de greșeala conform căreia Dumnezeu este despărțit de harul Său (ca în teologia catolică), cade în cealaltă extremă, considerând că Dumnezeu este în persoană acolo unde este și harul.

Nu sunt eretic, nu le confund, nu cad în cealaltă extremă de a le unii. E imposibil atunci să se mai manifeste Fiinţa Creatorului, în fiinţa creaturii, că Duhul Sfânt n-ar mai avea har, ar fi unit Duhul Sfânt cu harul, până la topire, contopire.
Şi totuşi, noi primim un lucru necreat: harul. Poate exista prin sine? Nu. Vine cu Duhul Sfânt, care se manifestă în om, prin har.

Până n-ai har, nu vei înţelege care-i diferenţa. Iar eu să explic în cuvinte create, sunt prost şi nu reuşesc prea bine.

În prealabil postat de CristianR

După discuțiile în jurul acestui subiect, îmi este și mie mai limpede că atunci când citesc în Biblie despre cineva că „s-a umplut de Duhul Sfânt” nu mai trebuie să gândesc că ar fi trebuit să scrie „de harul Duhului Sfânt”, din moment ce unde-i harul e și Duhul.
Distincția trebuie făcută numai pentru a înțelege modul în care „s-a umplut” – respectiv prin intermediul harului, iar nu prin „locuirea” sa de către o Persoană a Sfintei Treimi.

Da, aici sunt de acord şi subscriu.

Dar acelaşi lucru se întâmplă şi cu un animal, când Dumnezeu vrea să aducă scop mântuitor pentru un om, îl aduce prin animal, sau prin obiect, de aceea unde e harul e şi Duhul Sfânt.

[iuliu46]

Mai omule, sunt tot felul de energii necreate nu doar harul Duhului Sfant. Fara energiile necreate, nu ar exista nimic, ca prin ele Dumnezeu tine lumea asta in viata. Nu mai vorbi prostii ci citeste de 100 de ori ce spune Parintele Cleopa si intelege ca persoana divina nu intra in creatie. :)

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de iuliu46

Mai omule, sunt tot felul de energii necreate nu doar harul Duhului Sfant. Fara energiile necreate, nu ar exista nimic, ca prin ele Dumnezeu tine lumea asta in viata. Nu mai vorbi prostii ci citeste de 100 de ori ce spune Parintele Cleopa si intelege ca persoana divina nu intra in creatie. :)

Energiile necreate, există înafara Duhului Sfânt? Păi dacă sunt necreate, nu pot exista înafara Duhului Sfânt şi separat de ele.

Şi dacă intră în om, Duhul Sfânt, e incapabil să intre şi în animale şi obiecte? Nu. Mai ales dacă are acolo scop mântuitor pentru un om, sau mai mulţi oameni, prin acel animal sau obiect.

Când un om spune că harul intră în ceva, om, obiect, animal, fără să fie şi Duhul Sfânt, atunci automat, harul este creat, şi nu necreat, ca să poată fi separat de Duhul Sfânt, asta-i "teologie" catolică, e de la demoni, e erezie. Doar catolici spun asta, fiindcă vor să atribuie pe Duhul Sfânt doar la episcopul eretic al Romei, ca să nu spună că Duhul Sfânt mai vine şi la alţi oameni.

Eşti şi încăpăţinat acum. Devii orb.

Păcătosul de mine şi părintele Cleopa, nu spunem deloc alt lucru, spunem acelaşi lucru.

[catalin2]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Corect, e efectiv imposibil să se amestece Fiinţa Persoanei a Uneia din Persoanele Sfintei Treimi, cu creaţia, creatura. Şi totuşi e efectiv imposibil să fie harul, ca energie necreată, special dăruită de Duhul Sfânt creaţiei, fără Duhul Sfânt.

Eu am dat comparatia cu soarele si razele. Lumina, radiatiile, caldura, le primim de la soare, dar nu primim soarele, ca ne-am arde de tot.