Sfantul si Marele Sinod - anunțuri, stiri si comentarii de ultimă oră

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de catalin2

Nicidecum nu este asa, ceea ce scrii tu si, mai ales, "oitza ratacita" este exact primatul papal, respins de ortodocsi pentur ca e o greseala dogmatica.

Ok, hai sa o luam pas cu pas.

În prealabil postat de catalin2

Canonul acela se aplica episcopiilor din cadrul mitropoliilor si mitropoliilor in cadrul patriarhiilor. Patriarhiile sunt autocefale, Patriarhul nostru nu depinde si nu este subordonat Patriarhului Ecumenic. Asa cum era si in primul mileniu. Autocefale pot fi chiar si Arhiepiscopii. Citez: "Autocefalia (sau autoguvernarea - literalmente termenul înseamnă că "își este propriul său cap") desemnează statutul unei Biserici locale din Biserica Ortodoxă al cărei ierarh întâistătător (sau primat) nu trebuie să răspundă înaintea nici unui episcop de rang superior." Patriarhul Ecumenic are, in plus fata de celelalte Patriarhii cateva prerogative in plus:

si fiecare sa faca numai acelea care privesc (se refera la) parohia (eparhia) sa si satele de sub sta*pânirea ei=autocefalie.
Si protosul se poate baga(cu sinod local, desigur. "sa nu faca ceva fara încuviintarea tu*turor") cand un episcop o ia pe aratura sau nu isi mai poate exercita functia. Vezi Sinodul de la Moscova, sau ala recent, cand episocpul cipriot a fost demis din functia pentru ca avea Alzheimer.

Historically, the Ecumenical Patriarch has heard such appeals and sometimes was invited to intervene in other churches' disputes and difficulties. Even as early as the time of St. John Chrysostom (4th century), Constantinople was instrumental in the deposition of multiple bishops outside its traditional jurisdiction. This still occurs today, as when in 2006 the patriarchate was invited to assist in declaring the Archbishop of the Cypriot Orthodox Church incompetent due to his having Alzheimer's disease.[20] Additionally, in 2005, the Ecumenical Patriarchate convoked a pan-Orthodox synod to express the Orthodox world's confirmation of the deposition of Patriarch Irenaios of Jerusalem.

În prealabil postat de catalin2

In niciun caz Biserica Ortodoxa nu are un cap pamantean (acesta exista doar la catolici).

Din nou, "sa il socoteasca cap/capetenie."(in functie de traducere). Sa nu crezi ca o dau in ultramontanism, sau ca nu consider autoritatea finala sinoadele ecumenice. Doar ca intelegerea ruseasca a primatului ortodox o consider o exagerare in alta directie.
Suntem autocefali, in care protosul are anumite atributii, nu o alianta de 15 papi cu propria lor glie.

În prealabil postat de catalin2

Biserica Ortodoxa este formata din 14 sau 15 Biserici Ortodoxe autocefale, care sunt conduse de Sinodul fiecareia. Acestea se afla sub conducerea Capului Bisericii, Iisus Hristos si sunt unite de invatatura de credinta, care este aceeasi in cele mai mici detalii.

Corect.

În prealabil postat de catalin2

De observat ca nu exista (si nu a existat in trecut) o convocare periodica a Sinodului Ecumenic (asa cum doreste Patriarhul Ecumenic), asa cum este in cadrul Patriarhiilor. Sinodul Ecumenic se intrunea doar in cazul unei erezii.

Periodica? Nu.
Dar s-au convocat o gramada de sinoade pan-ortodoxe in ultima 1000 de ani pentru diverse lucruri.

Patrie si Credinta a pus punctul pe "i".
Cred ca e un moment bun pentru inchiderea topicului, inainte sa se inflameze iar de balcanism.

[catalin2]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Din nou, "sa il socoteasca cap/capetenie."(in functie de traducere). Sa nu crezi ca o dau in ultramontanism, sau ca nu consider autoritatea finala sinoadele ecumenice. Doar ca intelegerea ruseasca a primatului ortodox o consider o exagerare in alta directie.
Suntem autocefali, in care protosul are anumite atributii, nu o alianta de 15 papi cu propria lor glie.

Nu, ceea ce spui tu e primatul papal. Toti Patriarhii sunt egali, Patriarhul nostru este egal cu patriarhul Ecumenic, nu exista un protos. Nu e acelasi lucru cu relatie dintre un episcop si un mitropolit, sau un mitropolit si un patriarh. A fi acelasi lucru inseamna primatul papal.
"Primul intre egali" provine de la ierarhizarea simbolica a Patriarhiilor, inca din primul mileniu. La inceput era Roma, pe primul loc, Constantinopolul, pe doi, apoi Alexandria pe trei, Antiohia si Ierusalim. Sinodul din 879 hotaraste ca Patriarhiile Romei si Constantinopolului sa fie ambele pe primul loc.
Patriarhul Ecumenic are cateva prerogative in plus, acum am mai spus. Fara sa fie peste ceilalti Patriarhi. Arhiepiscopia Cretei este sub jurisdictia Patriarhiei ecumenice: https://ro.orthodoxwiki.org/Biserica...tantinopolului

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Periodica? Nu.
Dar s-au convocat o gramada de sinoade pan-ortodoxe in ultima 1000 de ani pentru diverse lucruri

Toate acele lucruri erau despre dogma si se intruneau cand aparea o invatatura straina. Asa cum si acest Sinod se putea intruni pentru a condamna erezia ecumenista, adoptand pur si simplu hotararile Sinodului BO Georgiana din 1998. Patriarhul ecumnic ar fi vrut sa fie adoptate unele formulari (ce tin de dogma) de genul Biserici surori, adica a unor invataturi ecumeniste. Dar i-a iesit pe dos, Sinodul nu doar ca a eliminat termenul de biserici, dar si referirea la crestini din alte culte a fost corectata.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de catalin2

nu exista un protos.

Ok, deja o dam in negare absurda.

În prealabil postat de catalin2

Nu e acelasi lucru cu relatie dintre un episcop si un mitropolit, sau un mitropolit si un patriarh. A fi acelasi lucru inseamna primatul papal.

De ce din primat onorific o dai in "ceilalti episcopi devin slugile primului, de care poate sa dispuna cum vrea"? Iti construiesti oameni de paie, Cataline.

În prealabil postat de catalin2

"Primul intre egali" provine de la ierarhizarea simbolica a Patriarhiilor, inca din primul mileniu. La inceput era Roma, pe primul loc, Constantinopolul, pe doi, apoi Alexandria pe trei, Antiohia si Ierusalim. Sinodul din 879 hotaraste ca Patriarhiile Romei si Constantinopolului sa fie ambele pe primul loc.
Patriarhul Ecumenic are cateva prerogative in plus, acum am mai spus. Fara sa fie peste ceilalti Patriarhi.

Corect.

În prealabil postat de catalin2

Arhiepiscopia Cretei este sub jurisdictia Patriarhiei ecumenice:

Am zis Episcopia Ciprului:
The Church of Cyprus (Greek: Ἐκκλησία τῆς Κύπρου, Ekklisía tîs Kýprou) is an autocephalous Greek Church within the communion of Orthodox Christianity. It is one of the oldest Eastern Orthodox autocephalous churches, achieving independence from the Patriarchate of Antioch and All the East in 431.
Nu imi dau seama daca schimbarea Ciprului cu Cretei, si ignorarea celorlalte exemple e rea-vointa intentionata sau altceva.

În prealabil postat de catalin2

Patriarhul ecumnic ar fi vrut sa fie adoptate unele formulari (ce tin de dogma) de genul Biserici surori, adica a unor invataturi ecumeniste. Dar i-a iesit pe dos, Sinodul nu doar ca a eliminat termenul de biserici, dar si referirea la crestini din alte culte a fost corectata.

Au fost propuneri in sensul asta din partea Constantinopolului la sinodul asta?(si ma refer la propuneri oficiale, nu ca Bartolomeu e mai apropriat de dialoguri cu Vaticanul)
Ca daca nu, deja o dam in conspiratii nedemonstrabile.

[catalin2]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Ok, deja o dam in negare absurda.
De ce din primat onorific o dai in "ceilalti episcopi devin slugile primului, de care poate sa dispuna cum vrea"? Iti construiesti oameni de paie, Cataline.

Nu, discutia e absurda, pentru ca tu sustii in continuare primatul papal, desi ti-am explicat ce sustine ortodoxia. Ia-o invers, daca vrei, ce inseamna primatul papal si de ce ortodocsii il resping. Ortodocsii spun ca toti Sfintii Apostoli erau egali, de aceea sarbatorim Sfintii Petru si Pavel. Catolicii spun ca Sfantul Petru ii conducea pe ceilalti Sfinti Apostoli. La fel, Patriarhii sunt absolut egali, nu exista niciun primat.
Uite aici, de fapt, de ce sustin un primat Zizioulas si Patriarhul Ecumenic (adica cei cu conceptii ecumeniste), sa acceptam ideea primatul papal ca sa ne putem uni cu catolicii. Sa ne schimbam dogma ca sa ne unim cu orice pret cu catolicii, asta gandesc. Citeste cu atentie articolul: http://lonews.ro/opinii/kslcatalin-o...l=lo-tv&play=1
Putem vedea ce urmareste de fapt patriarhul Ecumenic.

[cristiboss56]

Sfântul și Marele Sinod: Misiunea Bisericii în Lumea Contemporană (Document oficial)
Publicat de Aurelian Iftimiu 30.06.2016
Misiunea Bisericii SMS
Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană

Contribuția Bisericii Ortodoxe la realizarea păcii, dreptății, libertății, fraternității și dragostei între popoare și la înlăturarea discriminărilor rasiale și de altă natură

„Fiindcă Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3, 16). Biserica lui Hristos trăiește „în lume”, dar nu este „din lume” (Ioan 17, 11, 14-15). În calitate de Trup al Cuvântului întrupat al lui Dumnezeu (Ioan Gură de Aur, Omilie înainte de plecarea în exil, II, PG 52, 429), Biserica este „prezența” vie, semnul și chipul Împărăției lui Dumnezeu în Treime, în istorie, care binevestește „făptura cea nouă” (2 Corinteni 5, 17), „ceruri noi și pământ nou, în care locuiește toată dreptatea” (2 Petru 3, 13), o lume în care Dumnezeu „va șterge orice lacrimă din ochii lor (ai oamenilor) și moarte nu va mai fi, nici plângere, nici strigăt, nici durere” (Apocalipsa 21, 4-5).

Această așteptare este deja trăită și pregustată în Biserică, în special de fiecare dată când este oficiată Dumnezeiasca Euharistie adunând „laolaltă” (1 Corinteni 11, 20) fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați (Ioan 11, 52), fără deosebire de rasă, sex, vârstă, origine socială sau orice altă condiție, într-un trup în care „nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască” (Galateni 3, 28; Coloseni 3, 11), într-o lume a reconcilierii, păcii și dragostei.

Biserica trăiește, de asemenea, această pregustare a „făpturii celei noi”, a lumii transfigurate, prin sfinții săi, care, prin asceză și prin virtuțile lor, au devenit încă din această viață chipuri ale Împărăției lui Dumnezeu, demonstrând și asigurând astfel că așteptarea unei lumi a păcii, a dreptății și a dragostei nu este o utopie, ci „încredințarea celor nădăjduite” (Evrei 11, 1), care este posibilă prin Harul lui Dumnezeu și prin nevoința duhovnicească a omului.

Inspirată continuu de această așteptare și această pregustare a Împărăției lui Dumnezeu, Biserica nu rămâne indiferentă față de problemele omului din toate timpurile, ci, dimpotrivă, ea participă la suferințele și la problemele lui existențiale, ridicând, ca Domnul ei, durerea și rănile sale provocate de răul care lucrează în lume și, precum bunul samarinean, leagă rănile sale, turnând pe ele untdelemn și vin (Luca 10, 34) „prin cuvânt de răbdare și mângâiere” (Romani 15, 4; Evrei 13, 22) și prin iubire vie. Cuvântul său pentru lume nu are scopul principal de a judeca sau de a condamna lumea (Ioan 3, 17; 12, 47), ci de a-i oferi drept călăuză Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, nădejdea și încredințarea că răul, în orice formă ar fi, nu are ultimul cuvânt în istorie și că nu trebuie lăsat să-i dicteze cursul.

Transmiterea mesajului evanghelic privind ultima poruncă a lui Hristos „mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei 28, 19) reprezintă misiunea durabilă a Bisericii. Această misiune nu trebuie desfășurată cu agresivitate sau prin diferite forme de prozelitism, ci cu dragoste, smerenie și respect pentru identitatea fiecărei persoane și particularitatea culturală a fiecărui popor. Toate Bisericile Ortodoxe trebuie să contribuie la efortul misionar.

Bazându-se pe aceste principii și cu ansamblul experienței și al învățăturii tradiției sale patristice, liturgice și ascetice, Biserica Ortodoxă participă la grijile și la temerile care preocupă pe omul contemporan, cu privire la probleme existențiale fundamentale, dorind să contribuie la rezolvarea lor, pentru ca pacea lui Dumnezeu „care covârșește orice minte” (Filipeni 4, 7), reconcilierea și dragostea să stăpânească în lume.

[cristiboss56]

A. Valoarea persoanei umane

Valoarea persoanei umane, care decurge din creația omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și din misiunea sa în planul lui Dumnezeu pentru om și pentru lume, a constituit o sursă de inspirație pentru Părinții Bisericii, care au aprofundat taina iconomiei divine. Sfântul Grigorie Teologul subliniază în acest context că Creatorul „a plasat pe om pe pământ, ca pe o a doua lume, macrocosmos în microcosmos, ca un alt înger, un închinător cu fire dublă, un contemplator al creației vizibile, un inițiat al lumii inteligibile, împărat peste toate de pe pământ, (…) o ființă vie în această lume aspirând la o alta, încununarea tainei, apropiindu-se de Dumnezeu prin îndumnezeire (theosis)” (Grigorie Teologul, Cuvântarea 45,7. PG 36, 632AB). Scopul întrupării Cuvântului lui Dumnezeu este îndumnezeirea omului. Hristos, înnoindu-l în El Însuși pe vechiul Adam (cf. Efeseni 2, 15), „a îndumnezeit, astfel, omul întreg, ceea ce constituia începutul împliniri nădejdii noastre” (Eusebiu, Demonstratio Evangelica, 4, 14. PG 22, 289A).
Fiindcă așa cum în vechiul Adam a fost cuprins întreg neamul omenesc, tot așa, în Adam Cel Nou a fost recapitulat întreg neamul omenesc („Cel Unul-Născut S-a făcut om … ca să ne recapituleze și să urce la starea de la început neamul căzut al oamenilor”, (Chiril al Ierusalimului, Comentariu la Ioan IX, PG 74, 273D-275A). Această învățătură a Bisericii este sursa inepuizabilă a oricărui efort creștin de apărare a valorii și demnității persoanei umane.

Pe această bază, cooperarea intercreștină este indispensabilă în toate domeniile, pentru a apăra valoarea omului și, bineînțeles, în aceeași măsură, binele păcii, astfel încât eforturile pacifiste ale tuturor creștinilor, fără excepție, să dobândească mai multă greutate și putere.
Recunoașterea comună a valorii înalte a persoanei umane poate servi drept premisă pentru o colaborare mai extinsă în acest domeniu. Bisericile Ortodoxe pot contribui la înțelegerea și cooperarea interreligioasă prin coexistența pașnică și conviețuirea socială a popoarelor, fără a implica orice tip de sincretism religios.
Suntem încredințați că, fiind împreună lucrători cu Dumnezeu (1 Corinteni 3, 9), putem progresa în această slujire împreună cu toți oamenii de bună voință, care iubesc pacea plăcută lui Dumnezeu, spre binele societății umane, la nivel local, național și internațional. Această slujire este o poruncă a lui Dumnezeu (Matei 5, 9).

[cristiboss56]

C. Despre pace și dreptate

Biserica Ortodoxă recunoaște și subliniază în mod diacronic centralitatea păcii și dreptății în viața oamenilor. Însăși revelația în Hristos este caracterizată ca „Evanghelie a păcii” (Efeseni 6, 15), fiindcă Hristos „instaurând pacea prin sângele crucii Sale” (Coloseni 1, 20), „venind, a binevestit pace, vouă celor de departe şi pace celor de aproape” (Efeseni 2, 17) și a devenit „pacea noastră” (Efeseni 2, 14). Această pace, „care covârșește orice minte” (Filipeni 4, 7), este, după cum Hristos Însuși a zis Apostolilor Săi înainte de Pătimirea Sa, mai mare și mai importantă decât pacea pe care o promite lumea: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (Ioan 14, 27). Fiindcă pacea lui Hristos este rodul deplin al tuturor celor recapitulate în El: al demnităţii şi măreţiei persoanei umane ca chip al lui Dumnezeu; al manifestării unității organice a neamului omenesc și a lumii în Hristos; al universalităţii în trupul lui Hristos a idealurilor de pace, libertate și dreptate socială; şi, în cele din urmă, al rodirii iubirii creștine între oameni şi popoarele lumii. Adevărata pace este rodul stăpânirii pe pământ a tuturor idealurilor creștine. Este pacea care vine de Sus, pentru care Biserica Ortodoxă se roagă totdeauna în cererile sale zilnice, cerând-o de la Dumnezeu, Care pe toate le împlinește și ascultă rugăciunile celor care vin la El cu credință.
Cele prezentate arată în mod clar de ce Biserica, în calitate de „Trup al lui Hristos” (1 Corinteni 12, 27), se roagă totdeauna pentru pacea lumii întregi, care, după Clement al Alexandriei, este sinonimă cu dreptatea (Stromata 4, 25. PG 8, 1369B-72A). Sfântul Vasile cel Mare adaugă: „nici eu nu aș putea crede că fără dragoste reciprocă și fără ca să fac tot ce este cu putință pentru a trăi în pace cu toți m-aș putea socoti slujitor vrednic al lui Iisus Hristos” (Epistola 203, 1. PG 32, 737B). Acest lucru este, după același Sfânt Părinte, atât de firesc pentru un creștin, încât se poate spune „că nimic nu este atât de propriu unui creștin decât să facă pace” (Epistola PG 32, 528B). Pacea lui Hristos este puterea tainică ce își are sursa în reconcilierea omului cu Tatăl său Ceresc, prin purtarea de grijă a lui Iisus care lucrează toate în toți și aduce pacea negrăită și dinainte de veac hotărâtă și ne împacă pe noi cu Sine și în Sine cu Tatăl (Dionisie Areopagitul, Despre numirile dumnezeiești, 11, 5. PG 3, 953AB).
Trebuie să subliniem, în același timp, că darurile spirituale ale păcii și dreptății depind și de conlucrarea omului. Sfântul Duh acordă daruri duhovnicești atunci când omul caută prin pocăință pacea și dreptatea lui Dumnezeu. Aceste daruri ale păcii și dreptății se realizează acolo unde creștinii fac eforturi în lucrarea credinței, dragostei și speranţei în Iisus Hristos, Domnul nostru (1 Tesaloniceni 1, 3).
Păcatul este o boală spirituală ale cărei simptome vizibile sunt conflictele, discordiile, crimele și războaiele și consecințele lor tragice. Biserica încearcă să vindece nu numai simptomele vizibile ale acestei boli, ci și boala însăși, care este păcatul.
În același timp, Biserica Ortodoxă crede că este de datoria ei să încurajeze tot ceea ce este în mod real în slujba păcii (cf. Romani 14, 19) și care deschide calea spre dreptate, fraternitate, adevărata libertate și dragoste reciprocă între toți fiii Unicului Părinte Ceresc, precum și între toate popoarele, care constituie familia umană. Ea împreună-pătimește cu toți oamenii, din diferite părți ale lumii, care sunt lipsiți de binele păcii și al dreptății.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de catalin2

Nu, discutia e absurda, pentru ca tu sustii in continuare primatul papal, desi ti-am explicat ce sustine ortodoxia.

Ah, deci din start sunt vinovat de cripto-papistanism ultramontanist, desi de fiecare data zic corect cand definesti episcopiile ca fiind egale.
Bun, bine ca stiu cum sta treaba.

[catalin2]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Ah, deci din start sunt vinovat de cripto-papistanism ultramontanist, desi de fiecare data zic corect cand definesti episcopiile ca fiind egale.
Bun, bine ca stiu cum sta treaba.

Eu am zis de dogma primatului papal. Nu stiu de ce spui de ultramontanism, care exista doar in catolicism. Sper ca nu crezi ca Papa este inca episcop al Romei.
Toti episcopii sunt egali, asa este, Patriarhul este egalul oricarui episcop. Dar este superior ierarhic, din punct de vedere administrativ. Explicatia mai detaliata: https://ro.orthodoxwiki.org/Mitropolit Doar din punct de vedere administrativ mitropolitul este superior ierarhic episcopului (mitropoliile au aparut in sec. IV), iar patriarhul e superior ierarhic mitropolitului. In schimb patriarhul nu are un superior ierarhic. Toti patriarhii sunt absolut egali, inclusiv Patriarhul Ecumenic. E adevarat, primatul papal (la catolici) implica o superioritate atat administrativa, cat si clericala (e mai mult decat un simplu episcop).