Ortodoxia copta, pilda admirabila de eroism multisecular

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de catalin2

Am vazut ca s-a mai discutat despre Origen si ma simt dator sa completez. Origen a fost condamnat ca eretic la un sinod ecumenic, deci este trecut in randul ereticilor. Nu are importanta ca are si lucrari folositoare (are, dar tot eretic e considerat), cum stim chiar si cineva crae a fost toata viata sfant si cade in ultima zi se spune ca nu se mantuieste. Se spune ca Origen suferea de mandrie si neascultare, i s-a atras atentia ca greseste dar nu a luat in seama. Si un sfant poate sa sustina o erezie, dar din nestiinta, adica nu a aflat de undeva ca greseste, altfel se corecta.
Unde a ajuns Origen avem o povestire in Limonariu, o gasim aici: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...-26-80839.html
"- Vino si vezi adevarul!
Si luandu-l, la dus intr-un loc intunecos, cu miros urat si cu foc si-i arata in mijlocul focului pe Nestorie si Teodor, pe Eutihie si Apolinarie, pe Evagrie si pe Didim pe Dioscor si pe Sever, pe Arie si pe Origen si pe alti cativa."

Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. Matei 18:18
O posibila consecinta ar fi exact condamnarea unui sinod, NU A UNOR SFINTI, stiut fiind ca din sinod, sfintii lipsesc de cele mai multe ori. Asta nu inseamna ca anatemizarea nu are putere, chiar nesfinti fiind. Din cate stiu eu, multi sfinti au luptat cu dragoste si nadejde in judecata lui Dumnezeu mai mult decat in a oamenilor. Se pare ca si pe-aici, multora le pasa mai mult decat ii este ingaduit unui biet om pacatos!!! Da, au fost si sfinti care au considerat erezie, unele lucrari si perceptii ale lui Origen, dar iarasi din cate stiu eu, nu l-au anatemizat pe Origen, ci au atentionat in mod vehement ratacirea.
Nu vreau sa intru in polemica pe aceasta tema si nu sunt nici pe departe origenist. Ma surprinde in mod neplacut faptul ca unii sfinti parinti fac trimiteri in invataturile lor la Origen (cel dinainte, evident), iar altii la Evagrie Ponticul (care habar n-am de ce erezie se face vinovat, intrucat trimiterile erau spre inteleptire, nu spre "asa NU").
Ideea era alta; cati dintre noi se vor mantui si cati vom fi hrana pentru iad, Dumnezeu stie. Dar e tare trist, cel putin in cazul lui Origen. Iar Dumnezeu stiu sigur ca nu face nimanui nedreptate decat daca omul ajunge sa judece, sa lege si sa blesteme. Pentru ca, iata, i s-a dat omului putere mai mare decat are vrajmasul omului... Iar el o foloseste in virtutea acelei excesive pasari. Cand omului ii pasa de ceva/cineva, mai mult decat ii pasa lui Dumnezeu, ceva nu e chiar in echilibru si cu atat mai putin in Har!!! Cred ca nu sunt singurul care gandesc astfel. Pentru ca mie in mod foarte sincer mi-e mila si de soarta pe care-a avut-o Iuda, virtuos totusi, daca a fost printre ucenicii Mantuitorului, dar inselat in final si mai ales deznadajduit intr-atat incat sa nu realizeze ca Mantuitorul l-ar fi iertat daca s-ar fi intors sa-si ceara iertare, ca de cait stie toata lumea cat de mult s-a cait! La fel cu Origen: o viata intreaga inchinata credintei! Oare cate legiuni de diavoli au lucrat la caderea lui. Si nu doar a lui, fiindca nici pustnicii nu sunt scutiti de ispite enorme, in care unii mai si cad... Eu unul nu pot sa ridic piatra, fiindca sunt cu mult mai josnic si mai ticalos decat a fost Origen la varsta mea. Si habar n-am ce m-asteapta. De ce sa-l provoc pe vrajmas si de ce sa-L determin pe Dumnezeu sa-i ingaduie vrajmasului sa-mi intinda curse asemanatoare acelora care au cazut si pe care eu acum ii blamez. Ma stiu slab intru toate, iar daca judec caderea altora (cu atat mai mult a unora care prin multa osteneala si smerenie, au ocupat o vreme locuri de frunte in ierarhia celor bine-placuti lui Dumnezeu), nu-mi atrag oare osanda mai mare decat pot eu duce?

Pe de alta parte ar mai fi si alte ipoteze legate de povestioara la care faci trimitere, care mai mult ma baga in ceata decat ma lumineaza, dar asupra acelor pareri nu vreau sa ma opresc si cu atat mai putin sa le comentez. Raman ferm convins ca, daca acea povestioara este adevarata, Origen si Evagrie raman in iad datorita "omului", nu milei lui Dumnezeu. Pentru ca foarte multe din faptele lor ar fi trebuit sa-i scoata demult din iad, fata de cele care i-ar fi afundat mai rau... E ca in cealalta povestioara cu fantanarul pacatos si scriitorul smerit, dar care scria in virtutea slabiciunii omenesti. Fantanarul, pentru pacatele lui a ajuns in iad, iar scriitorul, inca necunoscut in timpul vietii, in Rai. Pe timp ce trecea, tot mai multi binecuvantau pe cel ce a sapat fantana, si tot mai multi se sminteau citind cartile scriitorului, astfel incat locurile au ajuns sa se schimbe la un moment dat!...
Dar iarasi spun, acolo unde omul leaga sau dezleaga, nici chiar Dumnezeu nu mai poate interveni. Ca si in intamplarea cu calugarul care mereu il judeca pe fratele lui care nu se ostenea la fel ca el. Iar cand acela s-a savarsit, un inger al lui Dumnezeu i-a batut in usa, calugarului care judca, spunand: "Fratele tau a murit, iar Dumnezeu din cer m-a trimis la tine sa te intreb unde sa-l duc: in Rai sau in Iad?" Si mult s-a intristat calugarul si s-a cait fiindca in toata vremea aceasta a uitat cu desavarsire ca "judecata la Dumnezeu, este!"