Ortodoxia copta, pilda admirabila de eroism multisecular

[GMihai]

http://orthodoxwiki.org/Assyrian_Church_of_the_East

Biserica Asiriana, din care a facut parte Sf. Isaac Sirul, s-a separat de Biserica Ortodoxa dupa Sinodul ecumenic de la Efes.

Tu nu esti comic, Botos Remus Emilian, ci esti tragicomic, cu pretentile tale de doctorand in teologie, daca nu stii aceste lucruri.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

http://orthodoxwiki.org/Assyrian_Church_of_the_East

Biserica Asiriana, din care a facut parte Sf. Isaac Sirul, s-a separat de Biserica Ortodoxa dupa Sinodul ecumenic de la Efes.

Tu nu esti comic, Botos Remus Emilian, ci esti tragicomic, cu pretentile tale de doctorand in teologie, daca nu stii aceste lucruri.

Prefer Igor, mulţumesc. Nu am nicio pretenţie. Unde am cerut eu vreo pretenţie? :) Nu exagera.

Păi mai înainte ţi-am spus, că Sfântul Isaac Sirul locuia întro zonă, unde activa o erezie, adică exista o "biserică" sau o grupare mai bine zis, care cădea întro erezie.
Dar Sfântul Isaac Sirul, nu era aparţinător al acelei erezii, în acest caz, erezia nestorienă. Lupta aprig împotriva nestorienilor, deşi folosea limbajul de exprimare nastorian, fiind crescut acolo, în Siria, în acea regiune, în zonă.

E ca şi cum spui că întro Biserică Ortodoxă, Albaneză, de exemplu, se naşte o erezie, care combină Ortodoxia cu islamismul. Şi ridică Dumnezeu de acolo un Sfânt, care foloseşte limbajul creştino-islamizat, sau islamizato-creştin, ca să le explice de ce ei greşesc. Dar acel Sfânt, pe tot parcursul vieţii, îşi păstrează autentică şi curată Ortodoxia, creştinismul.

Înţelegi acum? Aşa-i cu Sfântul Isaac Sirul.

De aceea Sfânta Biserică, l-a studiat îndeaproape, atent şi l-au analizat, să găsească ceva nastorian la el, dar n-au găsit. Era şi este pur ortodox. Adică creştin.
Şi de aceea îl avem întrun volum întreg al Filocaliei, volumul 10. Să-l citeşti, e fascinant. Şi are titlul de Sfânt.
Datorită lui şi altora ca el, a biruit Hristos, şi s-a arătat Adevărul şi creştinismul curat.

De abicei Sfinţii care au activat majoritar şi principal, împotriva unei erezii, sunt foarte luminaţi şi îndumnezeiţi în exprimare, cum e Sfântul Isaac Sirul (contra nestorienilor), Sfântul Maxim Mărturisitorul (contra monofiziţilor), Sfântul Vasile cel Mare (contra lui eunomie), Sfântul Marcu al Efesului şi Sfântul Fotie al Constantinopolului (contra franco-latinilor, "romano-catolicilor") şi tot aşa...

Biserica Creştină, biruieşte de fiecare dată împotriva ereziei, Ortodoxia arată unde este şi de partea cui este, are Hristos grijă de asta prin Sfinţii Lui, e important doar ca mai apoi să fie ascultată şi urmată, ca să se mântuiască fiii ei.

[GMihai]

Botos Remus Emilian, Isaac Sirul s-a nascut si a facut parte dintr-o biserica care nu mai era in comuniune cu Biserica Ortodoxa de mai bine de 200 de ani.

Nu a fost botezat de un preot ortodox, a fost el insusi episcop al acestei biserici care nu mai era ortodoxa de 200 de ani, si nu a facut niciodata niciun act public prin care sa denunte Biserica sa ca fiind eretica sau schismatica. A murit ca si calugar intr-una din manastirile acestei biserici care nu mai era in comuniune cu Biserica Ortodoxa de mai bine de 200 de ani.

Iar ideea ca ar fi activat majoritar impotriva ereziei nestoriene este o pura inventie de-a ta.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Botos Remus Emilian, Isaac Sirul s-a nascut si a facut parte dintr-o biserica care nu mai era in comuniune cu Biserica Ortodoxa de mai bine de 200 de ani.

Nu a fost botezat de un preot ortodox, a fost el insusi episcop al acestei biserici care nu mai era ortodoxa de 200 de ani, si nu a facut niciodata niciun act public prin care sa denunte Biserica sa ca fiind eretica sau schismatica. A murit ca si calugar intr-una din manastirile acestei biserici care nu mai era in comuniune cu Biserica Ortodoxa de mai bine de 200 de ani.

Iar ideea ca ar fi activat majoritar impotriva ereziei nestoriene este o pura inventie de-a ta.

Omule bun, prefer igor. Merci fain :)

În Biserica Siriei, se "naşte" o altă "Biserică" numită Biserica Asiriană, care erau defapt nestorienii, că n-or' fi proşti la cap să se numească Biserica Nestoriană.

Ei bine, Sfântul Isaac, scrie contra asirienilor, adică contra nestorienilor, folosind limbajul lor, dar era sirian, nu asirian, adică era ortodox, nu nestorian.
Era botezat ortodox şi făcea parte din Biserica Siriei (Ortodoxă), nu din Biserica Asiriei (nestoriană).

Că de aia-i zice Sfântul Isaac Sirul, şi nu Isaac Asirianul. E sirianul, e ortodox.

Mai simplu de atât, nu ştiu explica. Iartă-mă.

P.S.:

CRISTIBOSS, personal, eu numesc acele icoane copte, icoane desacralizate.

Transformate în glume şi poveşti, în inocenţe copilăreşti, vezi Doamne. Dar astfel, le-au ucis tot misticismul, toată simbolistica şi chemarea, tot harul, tot Raiul din ele, parcă să arate că acolo nu mai e Duhul Sfânt.

Compară Sfintele Icoane în stilul autentic creştinesc, dezvoltate de Ortodoxia Răsăriteană, ce sunt făcătoare de minuni, toate(!) cu... icoanele copte... Personal, pe cele copte, nu le suport deloc, mi se par o insultă şi o jignire, batjocorire a creştinismului.

[GMihai]

Botos Remus Emilian, iarasi demonstrezi ca esti pe langa subiect.

Denumirea, in epoca, a bisericii respective era Biserica Persiei. Astazi este cunoscuta drept Biserica Asiriana a Rasaritului.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Botos Remus Emilian, iarasi demonstrezi ca esti pe langa subiect.

Denumirea, in epoca, a bisericii respective era Biserica Persiei. Astazi este cunoscuta drept Biserica Asiriana a Rasaritului.

Nu contează că-i a Persiei. Ei s-au numit Asirieni. Erau defapt nestorienii.

Iar Sfântul Isaac Sirul era sirian, nu asirian, era ortodox, nu nestorian.

Iartă-mă, dacă nu m-am ridicat la măsura aşteptărilor tale. Deşi mi-am dorit sincer, să înţelegi. Dumnezeu să ajute mai departe.

În prealabil postat de cristiboss56

Doamne ajuta !

La ce să ajute Dumnezeu? Sunt icoane desacralizate, batjocorite, cum am explicat mai sus. Doamne fereşte să ajute Dumnezeu la desacralizarea Sfintelor Icoane, cum au făcut ereticii monofiziţi.

Deşi cumva, caut să-i înţeleg, că-i modul lor de exprimare.

Dar au făcut asta intenţionat, ca se deosebească de ortodocşi, ei monofiziţi fiind. La fel ca şi franco-latinii, "romano-catolicii", care după schismă, au schimbat cât mai mult posibil din practică creştinească răsăriteană, ce au avut-o până atunci, ca să se deosebească de Ortodoxia, de care ei singuri s-au despărţit, în mod voit.

[GMihai]

Emiliane, aberezi la greu. Asa zisa "Biserica Ortodoxa Siriana" nici nu exista.

Exista Biserica Ortodoxa Siriaca, din care n-a facut parte Sf. Isaac Sirul, si nici daca ar fi facut parte, tot n-ar fi fost ortodox, pentru ca aia e o biserica necalcedoneana.
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Syriac_Orthodox_Church
Eu zic ca te-ai facut suficient de ras pentru o singura seara, aratand ca esti bata in istorie eclesiastica, pe de o parte, si batjocorind sfintele icoane, pe de alta.

Noapte buna.

[cristiboss56]

Creştinismul copt este una dintre cele mai vechi cinci biserici creştine din lume, alături de Biserica
Romano-Catolică, Biserica Ortodoxă, Biserica din Ierusalim şi Biserica din Antiohia. Începuturile sale datează din anul 55 d.Hr.
Adepţii creştinismului copt susţin că fondatorul cultului este Marcu, unul din cei 72 de Apostoli trimişi de Iisus pentru a împărtăşi oamenilor învăţăturile Sale, autor dealtfel al Evangheliei care-i poartă numele. În activitatea sa apostolică, Marcu hirotoniseşte un episcop, pe nume Anianus se pare, şi şase diaconi în Egipt, punând bazele astfel creştinismului în Alexandria.
Conform tradiţiei copte, Marcu este legat de către păgâni de un cal cu o funie şi întins până ce moare în chinuri cumplite, în anul 68, în chiar ziua sărbătoririi Paştelui. Copţii îl consideră ca fiind primul din cei 118 patriarhi ai istoriei lor.
Şcoala fondată de Marcu continuă să predea creştinismul ortodox şi după moartea acestuia, ajungând prin anul 180 AD să fie un important centru de învăţământ. Pe pângă teologie, profesorii şcolii din Alexandria au oferit discipolilor învăţături laice şi cunoştiinţe de spiritualitate timp de patru secole. Unul din liderii acestei şcoli a fost Atanasie, creatorul Crezului Atanasian, recitat şi astăzi în bisericile creştine.
În secolul al treilea, un călugăr copt pe nume Ava Antonie a stabilit o tradiţie ascetică prezentă până astăzi în creştinismul copt. El a fost primul dintre "părinţii din deşert", o succesiune de pustnici care s-au retras din comunităţile umane practicând munca manuală, postul şi rugăciunea permanentă.
Prima mănăstire coptă este acreditată a fi cea de la Tabennesi, în Egipt, fondată de Abba Pacomius (292 - 346). Tot atunci apare şi primul set de reguli pentru călugări.
Imperiul Roman i-a persecutat pe creştinii copţi în timpul secolului III şi IV, împăratul Diocliţian făcându-se vinovat de martirizarea unui număr de aproximativ 800.000 de bărbaţi, femei şi copii din Egipt, care urmau învăţăturile lui Iisus.
Conciliul de la Calcedon, în 451 d.Hr., constituie momentul ruperii Bisericii Copte de Biserica Romano-Catolică. Cele două mari curente creştine, cel reprezentat de Roma şi cel de la Constantinopol, i-au acuzat pe copţi de faptul că-l consideră pe Iisus ca având o singură natură. Biserica Coptă recunoaşte în egală măsură însă atât natura umană cât şi natura divină a Mântuitorului, ca fiind unite inseparabil în "Unul Natura lui Dumnezeu Logosul întrupat."
Politica a jucat un rol major în schisma de la Calcedon şi acuzarea de erezie aruncată asupra creştinilor copţi. Patriarhul copt a fost exilat, Bizanţul instalându-şi favoriţii în Alexandria. Pentru credincioşi au urmat persecuţii severe, numărul celor ucişi fiind estimat la aproximativ 30.000.
Cucerirea arabă a Egiptului în 645 d.Hr. vine cu noi legi pentru copţi. Muhammad le permite creştinilor copţi să-şi practice religia lor cu condiţia plăţii unui impozit "jizya", un fel de taxă de protecţie.
Copţii s-au bucurat de o pace relativă până la începutul mileniului II, când restricţiile au îngreunat practicarea creştinismului, ducând la convertirea lor în mare parte la islam. Prin secolul 12, Egiptul era o ţară majoritar musulmană.
În 1855, taxa jizya a fost ridicată, copţii primind dreptul de a servi în armata egipteană. În urma revoluţiei din 1919, drepturile de practicare a religiei le-a fost recunoscut pe deplin.
Şcoala teologică din Alexandria a fost restaurată în 1893. De atunci, aceasta a deschis campusuri în Cairo, Sydney, Melbourne, Londra, New Jersey şi Los Angeles. Există mai mult de 80 de biserici copte în Statele Unite astăzi, şi 21 în Canada.
Numărul creştinilor copţi se ridică în zilele noastre la 12 milioane în Egipt şi peste un milion în alte ţări ca Franţa, Australia, Italia, Germania, Elveţia, Austria, Marea Britanie, Kenya, Zambia, Zair si multe altele.
Biserica Ortodoxă Coptă poartă discuţii cu bisericile creştine pentru unificarea teologiei şi unitatea credinţei în Iisus.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Înţelegi acum? Aşa-i cu Sfântul Isaac Sirul.

Un material destul de dens şi, precum îmi pare, bine argumentat - aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2015...rul-nestorian/
şi aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2015...i-isaac-sirul/
şi un text "de suflet", aici:
http://acvila30.ro/cuviosul-paisie-a...cii-au-sfinti/

În ce mă priveşte, ştiu despre Sfântul Isaac mai întâi ceea ce am citit cu ochii mei în Filocalia X - o lucrare ascetică de excepţională densitate, un text care te răscoleşte până în adâncul minţii şi al inimii, o lucrare prin care nu poţi trece cap-coadă decât dacă eşti hotărât să te desăvârşeşti în curăţie pe măsură ce te hrăneşti cu seva ei sfântă. Ori, de mai ai unele ezitări, o pui înapoi în raft aşteptînd zile mai bune... Cu un amestec de ruşine şi nădejde, totuşi...
Ca şi Scara, ca şi alte volume din Filocalia îţi cere la schimb, pur şi simplu,.... viaţa! Pentru a ţi-o schimba, definitiv şi fericit, deplin.
Aţi citit-o careva?....:)

[Vitiate]

Poate ai dreptate, poate ca nu...dar imi pare ca nu se compara uriasa opera si eruditie a celor doi preoti Ica de la Sibiu cu parintele Piciorus. Prefer sa merg pe mana parintelui Ica jr. La urma urmei, trebuie sa primeze adevarul, nu agatarea de o traditie. Argumentul cu evlavia este emotional. Faptul ca eu imi amintesc in detaliu si cu emotie unele locuri din Bucurestiul de pana in 1989, distruse ulterior de nebunia capitalista, nu inseamna ca acele locuri mai exista in planul fizic. Ele sunt in alt plan acum. Evlavia ne poate determina sa cinstim anume persoane ca sfinti ai confesiunii noastre, si cu toate ca evlavia poate fi autentica ca si traire, asta nu inseamna ca faptele nu ii pot fi impotriva. Adevarul, istoric sau de viata personala, e adevar, indiferent cine il descopera si il face public: un ortodox, catolic, ateu, neoprotestant, extra-confesional.
Iar chestia cu Paisie Aghioritul imi pare a fi argument de baba evlavioasa care a visat noaptea trecuta ca ii spunea parintele de la biserica ceva, deci e musai adevarat si asteapta sa se implineasca acel ceva. :))) Vise, vedenii, etc. Nu e clar ca "vedenia" aceea era cu scop propagandistic? Normal ca grecii veniti la chilia staretului Paisie au crezut imediat ca e semn dumnezeiesc.
Uneori parintii ne mai "mint", cand suntem mici, ca sa luam o doctorie amara. Spre binele nostru. Chestia asta cu minciunelele hagiografic-vizionare, e ceva similar, dar nu identic. Caci in primul caz parintii sunt incredintati ca fac bine copilului, incredintare intarita si de medic, fireste. In al doilea caz, diversii ieromonahi, stareti, preoti, ierarhi, etc. compun si dau mai departe acele povesti pioase cu viziuni si sfinti in scop pur si simplu de propovaduire. Intarire a credintei, a atasamentului fata de dogma, practica, etc. Nu e vorba de mai-binele, concret definit, al persoanei/persoanelor.