Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[delia31]

În prealabil postat de delia31

Adevarul ca Hristos e chipul vizibil al Dumnezeului celui invizibil, intra aici? De adevarul ca odata cu Intruparea, Dumnezeu are un chip, trebuie tinut cont atunci cand e vorba de inchinarea in duh si in adevar?
Daca da, cum? Daca nu, de ce?

Deci, la ce te-am intrebat mai sus, raspunsul adventist e nu.
Desi, formal, nu negi adevarul ca Hristos are o parte vizibila, consideri ca acest adevar poate fi ignorat in actul inchinarii in duh si in adevar. Si atunci, mai esti in Adevarul intreg?

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Eu nu mă închin ”părții vizibile” a lui Hristos pentru că pur și simplu nu-L văd, este în Cer, nu e pe pământ [în mod vizibil, palpabil].

Si atunci, de ce ar fi pretins Dumnezeu ca aceia care i Se inchina sa o faca in duh si in adevar, daca prezenta Lui reala nu ar fi accesibila oamenilor cat sunt pe pamant?

Temeiul pt. care avem icoane e oricum mult, mult mai profund, si altele ar trebui sa fie reperele discutiei, cum zicea anterior Ioan Cezar, dar vad ca nici o sansa pana acum sa ne apropiem cat de cat de subiect.
Vroiam doar sa inteleg cum intelegeti voi aporia asta in care v-ati instalat asa confortabil. Cum poti sa zici ca te inchini in duh si in adevar, ignorand o buna parte a Adevarului?