![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Tot ce ai scris tu in mesaj am sustinut si eu. Dar se pare ca tot pentru noi le scriem, care stim aceste lucruri.
|
|
#2
|
|||
|
|||
|
Da, credința este din auzite. În școala unde se predă Religie copiii au șansa, în ciuda unui mediu familial unde nici măcar nu se pomenește Numele Domnului (sau, cum adeseori se întâmplă, e pomenit cu prilejul înjurăturilor), să afle o mulțime de lucruri despre om și Dumnezeu, despre mântuire, viața veșnică, despre Hristos, despre creștinism și Biserică.
Mulți se folosesc de această șansă. Sufletul le e mișcat și încep să înmugurească în ale credinței. Unii nu se folosesc. Unii se întorc chiar împotrivă. (Să ne reamintim Pilda Semănătorului.) * O educație creștină sistematică și productivă (adică una care să contribuie real la formarea unui creștin) se face însă și dincolo de școală. Învățământul oferă doar o deschidere, oferă o zare, o perspectivă nouă, poate. Educația creștină însă, cred eu, trece musai prin Biserică, prin participarea la slujbe, la Sfintele Taine, prin relația ziditoare cu duhovnicul (nu orice relație cu preotul este ziditoare - unele sunt smintitoare, din păcate) și cu ceilalți creștini (la noi, după opinia mea, acesta este un punct slab al Bisericii astăzi, mult speculat de cei din alte confesiuni - și pe bună dreptate). Mai este și conflictul dintre ce află copilul la oră (cum ar trebui să fie viața oamenilor, așa cum arată perspectiva Bisericii) și ce vede în jurul lui - acasă, pe stradă, la televizor, pe internet, la ceilalți copii. Sub presiunea unei lumi care e oricum dar nu creștină, mă întreb ce se întâmplă în sufletul unui elev care ia parte și la orele de religie... * O altă problemă este lucrarea harului. Noi ortodocșii spunem despre cei din alte confesiuni că le lipsește Harul. Susținem că ar fi doar în Biserică, la noi adică. Atunci cum rămâne cu ora de Religie? E Harul acolo sau nu? Chestiunea asta merită dezbătută, cred, în mod special. Poate pe un alt topic, într-o altă eră... Opinia mea e că ori ne nuanțăm teoria despre Har (mai degrabă), ori acceptăm că în școală nu lucrează Harul (afirmație pe care eu o consider falsă). Sub aspect doctrinar cunoștințele propuse prin manualele de religie mi se par cu totul corecte, adică în deplin acord cu Învățătura Bisericii. Dar care e impactul acelor texte asupra copilului și cum e condus procesul acestei întâlniri (dintre copil și manual, în prezența profesorului) și ce fel de atmosferă trăiesc elevii - e mai degrabă o întrebare dificilă, care necesită studii îndelungate și minuțioase, decât vreo certitudine. Eu cred că în școli s-a desfășurat, la modul heirupist și amatorist, un experiment bazat mai degrabă pe dorință și voință (de putere și control) decât pe date precise, sigure. Mai mult, a fost la mijloc și o afacere grasă pentru editurile și tipografiile care au susținut acest experiment didactic național. * Mi-aș dori ca elevii din România să facă Religie în toată școlaritatea, inclusiv în facultate și chiar la studiile doctorale și postdoctorale. Asemenea, consider că au nevoie și de psihologie, de-a lungul întregii vieți. Dar să se facă profesionist, cu adevărat, iar nu amatorist și urechist. O carte scrisă bine de un colectiv de autori nu asigură nici pe departe un învățământ de calitate, nu oferă certitudini educaționale. Deocamdată sunt dezamăgit de modul în care societatea noastră (dascăli, copii, părinți etc.) a rezonat la întâlnirea cu ora de Religie. Consider că este un eșec și că în prezent se impune o evaluare atentă și onestă a eșecului înregistrat. Pentru că despre eșec e vorba, despre cufundarea întregului proces de învățământ în derizoriu și lipsă de perspectivă. Îmi place să cred că Biserica nu va lăsa soarta Religiei la mâna răuvoitorilor și neputincioșilor. Îmi imaginez că Patriarhatul cercetează cu toată răspunderea problema apărută în școli și că va găsi, sub înrâurirea Duhului Sfânt, calea prin care, la timpul potrivit, Religia să revină ca disciplină școlară permanentă și de neînlocuit. Cum, însă, se va face aceasta, eu nu pot să îmi închipui. Și nici nu este nevoie. Important este ca poporul român să nu se vândă cu totul și definitiv, în anii care, poate, vor mai veni. Mi-ar părea rău să descopăr că am fost, a câta oară?, naiv sau mult prea optimist. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Asa este! Tot cei care stiu inteleg despre ce este vorba. Din pacate, restul raman simpli comentatori. Sunt uluita de cati romani sunt pentru scoaterea religiei din scoli. Trist!
|
|
#4
|
|||
|
|||
|
Si Preasfintitul Pimen a atins subiectul in pastorala adresata credinciosilor cu prilejul Nasterii Domnului.
https://www.youtube.com/watch?v=0FDbcCKnIkE |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#6
|
|||
|
|||
|
Citat:
Superiorii vor sa se asigure ca supusii spun ce vor ei, nu ce gandesc preotii in sine. |
|
#7
|
|||
|
|||
|
Pentru ca e o pastorala care se trimite parohiilor. Toti o citesc, altfel ar trebui sa o invete pe de rost.
|
|
#8
|
|||
|
|||
|
Exemplu de sminteala:
http://www.romaniatv.net/orele-de-re...ev_198085.html Adica este obligatorie dar nu este in acelasi timp, in schimb este optionala dar nu este in acelasi timp. Camara cu nebuni. Cel care a propus chestia asta face parte dintr-o noua specie:ineptus-dominatus Cum ar fi sa vina angajatorul sa-ti zica, ca este obligat sa te plateasca dar in acelasi timp nu este, insa este optional ca tu sa te duci la munca dar in acelasi timp nu este. |
|
#9
|
||||
|
||||
|
Mie mi se pare clar ce spune acolo: Religia este obligatorie pentru M.E. și pentru școli (deci trebuie să facă parte din programă și să aibă profesori de religie angajați) și opțională pentru elevi (care vor trebui să aleagă dacă doresc să facă religie, în timp ce până acum trebuiau să opteze dacă dorea să nu facă religie).
|
|
#10
|
|||
|
|||
|
Citat:
Va dati seama ca decizia curtii constitutionale o sa ia timp sa fie implementata si la minister. Trebuie schimbate niste proceduri. Intre timp, da, la minister apare ca religia este obligatorie, in timp ce in realitate acest fapt a fost schimbat. |
|
|