Religia nu mai este obligatorie in scoala

[Ioan_Cezar]

Mă număr printre cei care au aşteptări bine definite de la şcoală. Doresc mai întâi două lucruri:
a) şcoala să ofere stări de spirit benefice pentru copil, iar nu mai întâi cunoştinţe (efemere, perisabile, părtinitoare);
b) şcoala să te înveţe cum să înveţi; pentru că vei învăţa toată viaţa şi nu e deloc de neglijat cum vei face asta. Eu cred că o şcoală care nu te învaţă cum să înveţi şi care nu cultivă interesul pentru învăţarea permanentă e o şcoală proastă, inutilă, deformantă.
Orice altceva mi se pare secundar, poate chiar să lipsească.
Din nefericire, şcoala românească de azi oferă orice, numai îndeplinirea celor două condiţii la care eu ţin cel mai mult nu oferă.
*
Ca profesor, am fost privit cu neîncredere de elevi (şi de profesori) cel puţin în primul semestru al fiecărui an.
Cele două aşteptări ale mele le onoram în primul rând eu însumi, ca profesor. Din această pricină elevii erau buimăciţi, nu înţelegeau deloc ce vreau de fapt de la ei şi de la oră. Ei erau, din păcate, obişnuiţi cu altceva, cu alt fel de desfăşurare a lecţiilor. De pildă erau derutaţi de faptul că pretindeam constant (acolo unde spaţiul permitea sau unde şurubul stahanovist nu suda banca de podea) să elimine rândurile de bănci şi să discutăm şezînd pe scaunele aşezate în cerc, după modelul rogersian (mă refer la Carl Rogers) al grupurilor nondirective. Abia după un semestru începeau să se lămurească. În semestrul doi se putea în sfârşit studia şi învăţa, venind rândul satisfacţiilor precum şi al regretului că nu vom mai lucra împreună (psihologia se face doar în clasa a X-a).
Ce fel de elevi găseam? Obedienţi, plictisiţi, tocilari, hipercompetitivi (leşinaţi după note şi premii), cu o ambiţie găunoasă şi agresivă, neinformaţi sau dezinformaţi, fără vreo metodă de studiu individual sau de participare la ore etc. Cel mai trist era că nu ştiau ce pot face cu o carte, cu un text. Aveau apucături din preistoria pedagogiei şi din cultura de ghetou. Cum au ajuns aşa? Evident, prin modul generalizat de lucru în şcoala românească.
*
Avem o şcoală foarte slabă, în ciuda laudelor care vin pe filiera aplaudacilor olimpicilor (bieţii copii!). Nu este formativă, ci deformantă şi dezinformativă.
În acest context, o disciplină atât de importantă şi de solicitantă, în fond, cum este Religia, nu are decât o şansă: să fie masacrată.
Dacă şcoala e o harababură şi oferă un mediu nesănătos pentru copil, cum ar putea să fie ora de Religie? Credem cumva că profesorul teolog e Superman sau Magician?
Cunosc câţiva profesori de Religie, sunt oameni în preajma cărora prefer să tac, pentru că am ce asculta. Cu toate acestea ei nu pot face mai nimic în afară de faptul că suferă. A fi profesor de Religie azi e, după mine, o formă de mucenicie. Sau, dacă vreţi, o aventură marca Don Quijote.
*
Cu cât mă gândesc mai mult la decizia ca religia să fie materie opţională, cu atât înclin să cred că această măsură e spre binele copiilor. Decât să fie prinşi în malaxorul unei batjocoriri generale, mai bine să aibă parte de educaţie creştină în familie şi în Biserică.
Educaţia pentru mântuire este un mărgăritar care nu se cuvine să fie aruncat în lături. Nu de alta, dar unii au obiceiul porcin de a se întoarce şi de a sfâşia. Pe copii, mai întâi, la contactul lor inocent cu nestematele Ortodoxiei.

[Parascheva16]

Cei care tot spun ca religia nu trebuie sa fie obligatorie, ori nu au facut religie in scoala, ori nu au copii, ori au copii dar nu s-au sinchisit sa citeasca legea.

Religia nu a fost niciodata obligatorie. Eu am avut colegi de alta credinta si nu stateau la ore. Catolicii, protestantii si ce mai erau, nu stateau la ore. Plecau. La inceputul anului trebuia sa vb cu dirigintele sau doamne invatatoare si sa depuna cererea de invoire de la ora de religie.

Oricum, stati linistiti ca ora de religie nu pleaca nicaieri.

E interesant ca noi ne aducem aminte de profesorii de religie doar in momente de genul acesta. In rest, uitam complet de dansii. Ar trebui ca profesorii de religie sa fie luati sub aripa ierarhului locului, sa nu fie acceptati tot felul de oameni sa predea religie si asa mai departe. Sunt profesori foarte buni de religie, dar sunt si niste jigodii. Sunt profesori atei sau necredinciosi care predau religie. Defapt, de ce ma mai mir, din moment ce sunt si in universitatile teologice.

Eu consider ora de religie ca fiind una importanta. Da, multi spun aici ca parintii trebuie sa ofere educatia. Da, asa e. Dar cui ii lasam pe copiii care au parinti necredinciosi? Multi copii s-au apropiat de Biserica datorita orei de religie, si odata cu ei, si parintii lor. Ati auzit doar de cazuri in care copilul mic isi tragea tatal dupa el la Biserica. Sau de acel caz in care fata, afland la ora de religie ca avortul e pacat, s-a dus suparata acasa si i-a spus mamei: esti la talpa iadului! Mama, surprinsa, intreaba: De ce? Fata: Faci avorturi! Mama ei e medic ginecolog si facea si avorturi. Si da, a incetat a mai face avorturi si s-a apropiat si ea de Biserica.

Oricum, cei care urla impotriva orei de religie nu sunt interesati cu adevarat de educatia copiilor. Altfel, ar urla impotriva harababurei care este acum in invatamant.

(Parintele Necula are o conferinta pe tema aceasta, daca e cineva interesat. E pe youtube.)

[catalin2]

În prealabil postat de Parascheva16

Dar cui ii lasam pe copiii care au parinti necredinciosi? Multi copii s-au apropiat de Biserica datorita orei de religie, si odata cu ei, si parintii lor.

Tot ce ai scris tu in mesaj am sustinut si eu. Dar se pare ca tot pentru noi le scriem, care stim aceste lucruri.

[Ioan_Cezar]

Da, credinţa este din auzite. În şcoala unde se predă Religie copiii au şansa, în ciuda unui mediu familial unde nici măcar nu se pomeneşte Numele Domnului (sau, cum adeseori se întâmplă, e pomenit cu prilejul înjurăturilor), să afle o mulţime de lucruri despre om şi Dumnezeu, despre mântuire, viaţa veşnică, despre Hristos, despre creştinism şi Biserică.
Mulţi se folosesc de această şansă. Sufletul le e mişcat şi încep să înmugurească în ale credinţei.
Unii nu se folosesc. Unii se întorc chiar împotrivă.
(Să ne reamintim Pilda Semănătorului.)
*
O educaţie creştină sistematică şi productivă (adică una care să contribuie real la formarea unui creştin) se face însă şi dincolo de şcoală. Învăţământul oferă doar o deschidere, oferă o zare, o perspectivă nouă, poate.
Educaţia creştină însă, cred eu, trece musai prin Biserică, prin participarea la slujbe, la Sfintele Taine, prin relaţia ziditoare cu duhovnicul (nu orice relaţie cu preotul este ziditoare - unele sunt smintitoare, din păcate) şi cu ceilalţi creştini (la noi, după opinia mea, acesta este un punct slab al Bisericii astăzi, mult speculat de cei din alte confesiuni - şi pe bună dreptate).
Mai este şi conflictul dintre ce află copilul la oră (cum ar trebui să fie viaţa oamenilor, aşa cum arată perspectiva Bisericii) şi ce vede în jurul lui - acasă, pe stradă, la televizor, pe internet, la ceilalţi copii. Sub presiunea unei lumi care e oricum dar nu creştină, mă întreb ce se întâmplă în sufletul unui elev care ia parte şi la orele de religie...
*
O altă problemă este lucrarea harului. Noi ortodocşii spunem despre cei din alte confesiuni că le lipseşte Harul. Susţinem că ar fi doar în Biserică, la noi adică. Atunci cum rămâne cu ora de Religie? E Harul acolo sau nu? Chestiunea asta merită dezbătută, cred, în mod special. Poate pe un alt topic, într-o altă eră...
Opinia mea e că ori ne nuanţăm teoria despre Har (mai degrabă), ori acceptăm că în şcoală nu lucrează Harul (afirmaţie pe care eu o consider falsă).
Sub aspect doctrinar cunoştinţele propuse prin manualele de religie mi se par cu totul corecte, adică în deplin acord cu Învăţătura Bisericii. Dar care e impactul acelor texte asupra copilului şi cum e condus procesul acestei întâlniri (dintre copil şi manual, în prezenţa profesorului) şi ce fel de atmosferă trăiesc elevii - e mai degrabă o întrebare dificilă, care necesită studii îndelungate şi minuţioase, decât vreo certitudine. Eu cred că în şcoli s-a desfăşurat, la modul heirupist şi amatorist, un experiment bazat mai degrabă pe dorinţă şi voinţă (de putere şi control) decât pe date precise, sigure. Mai mult, a fost la mijloc şi o afacere grasă pentru editurile şi tipografiile care au susţinut acest experiment didactic naţional.
*
Mi-aş dori ca elevii din România să facă Religie în toată şcolaritatea, inclusiv în facultate şi chiar la studiile doctorale şi postdoctorale. Asemenea, consider că au nevoie şi de psihologie, de-a lungul întregii vieţi.
Dar să se facă profesionist, cu adevărat, iar nu amatorist şi urechist. O carte scrisă bine de un colectiv de autori nu asigură nici pe departe un învăţământ de calitate, nu oferă certitudini educaţionale.
Deocamdată sunt dezamăgit de modul în care societatea noastră (dascăli, copii, părinţi etc.) a rezonat la întâlnirea cu ora de Religie. Consider că este un eşec şi că în prezent se impune o evaluare atentă şi onestă a eşecului înregistrat. Pentru că despre eşec e vorba, despre cufundarea întregului proces de învăţământ în derizoriu şi lipsă de perspectivă.
Îmi place să cred că Biserica nu va lăsa soarta Religiei la mâna răuvoitorilor şi neputincioşilor. Îmi imaginez că Patriarhatul cercetează cu toată răspunderea problema apărută în şcoli şi că va găsi, sub înrâurirea Duhului Sfânt, calea prin care, la timpul potrivit, Religia să revină ca disciplină şcolară permanentă şi de neînlocuit. Cum, însă, se va face aceasta, eu nu pot să îmi închipui. Şi nici nu este nevoie. Important este ca poporul român să nu se vândă cu totul şi definitiv, în anii care, poate, vor mai veni.
Mi-ar părea rău să descopăr că am fost, a câta oară?, naiv sau mult prea optimist.

[gabriela8]

În prealabil postat de catalin2

Tot ce ai scris tu in mesaj am sustinut si eu. Dar se pare ca tot pentru noi le scriem, care stim aceste lucruri.

Asa este! Tot cei care stiu inteleg despre ce este vorba. Din pacate, restul raman simpli comentatori. Sunt uluita de cati romani sunt pentru scoaterea religiei din scoli. Trist!

[gabriela8]

Si Preasfintitul Pimen a atins subiectul in pastorala adresata credinciosilor cu prilejul Nasterii Domnului.

https://www.youtube.com/watch?v=0FDbcCKnIkE

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de gabriela8

Si Preasfintitul Pimen a atins subiectul in pastorala adresata credinciosilor cu prilejul Nasterii Domnului.

https://www.youtube.com/watch?v=0FDbcCKnIkE

Dar de ce citeste de pe hartii si nu vorbeste liber ?

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Dar de ce citeste de pe hartii si nu vorbeste liber ?

Pentru ca ierarhie.

Superiorii vor sa se asigure ca supusii spun ce vor ei, nu ce gandesc preotii in sine.

[catalin2]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Dar de ce citeste de pe hartii si nu vorbeste liber ?

Pentru ca e o pastorala care se trimite parohiilor. Toti o citesc, altfel ar trebui sa o invete pe de rost.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Ce fel de elevi găseam? Obedienţi, plictisiţi, tocilari, hipercompetitivi (leşinaţi după note şi premii), cu o ambiţie găunoasă şi agresivă,

Ati avut noroc. Probabil, cu o scoala in care parinti carora le pasa inca se mai inghesuie sa-si dea copiii. Sa va fereasca Dumnezeu de contrariu. De elevi pe care-i doare in spate de note si premii, lipsiti de orice ambitie, care nu isi doresc altceva decat sa se termine ora, ziua, copilaria, viata.

Avem o şcoală foarte slabă, în ciuda laudelor care vin pe filiera aplaudacilor olimpicilor (bieţii copii!). Nu este formativă, ci deformantă şi dezinformativă.

Cam asa credeam si eu inainte de a intra in contact nemijlocit cu scoala din Occident. Aici, insa, am gasit spalarea creierelor odata cu aplicarea "noilor metode pedagogice", cu cat mai noi cu atat mai dezastroase. Aici am gasit adevaratul tezism care era cu totul imperfect in Romania lui Ceausescu, dar de care elevul occidental de azi anevoie mai poate scapa, strans in menghinele unui invatamant care urmareste, de fapt, crearea de mancurti. Un invatamant in care, la ora de limba materna, Balzac este inlocuit cu studiul notitelor de utilizare din interiorul flacoanelor de medicamente, istoria Frantei este inlocuita cu istoria ONU, geografia este inlocuita cu lectii de tip "Ciudad de Mexico: studiu de caz", la biologie copiii de a 8-a izoleaza ADN-ul fara sa stie ce este acela un acid nucleic, etc. Sa ma mai mir ca oameni cu bacul luat (odinioara un examen greu in Franta, pe care il luau doar jumatate dintre candidati) ma intreaba daca Romania "este dincolo sau dincoace de Germania ?". Daca acesta e viitorul invatamantului si in Romania, prea dispusa sa copieze orice cretinatate din Occident, atunci sunt mai mult decat ingrijorat. Iar vorba populara "schimbarea domnilor, bucuria nebunilor" se poate extrapola la invatamant: schimbarea metodelor pedagogige, bucuria debililor.

Cu cât mă gândesc mai mult la decizia ca religia să fie materie opţională, cu atât înclin să cred că această măsură e spre binele copiilor. Decât să fie prinşi în malaxorul unei batjocoriri generale, mai bine să aibă parte de educaţie creştină în familie şi în Biserică.

Bine ati venit printre noi! A nu se crede ca acest caracter optional al religiei este o masura ideala. Intr-un invatamant ideal, studiul religiei ar trebui sa ocupe un rol central. Dar, in situatia actuala, in cazul dat, delimitarea religiei de invatamant este spre binele religiei.