Cine este Mos Craciun?

În prealabil postat de Yasmina

Eu am trecut de mult de interesul pt Mos Craciun cat despre Coca Cola nu-mi amintesc sa fi avut un real interes vreodata! Nu m-am adaptat si nu o sa ma adaptez niciodata la stilul de viata vestic cu tot ceea ce implica asta.

Yasmina, a fost glumă. :)

În prealabil postat de Yasmina

Ma irita obsesia comerciantilor vizavis de Santa insa nu-l consider chiar diabolic cum o faceti voi!

Eu pe Moş Crăciun nu-l văd diabolic, e un obicei laic şi atât. Concluzia mea a fost că nu Moş Crăciun e de vină, ci cum ne raportăm noi la el. Eu pledez pentru sinceritatea faţă de copii, în sensul de a le spune adevărul, anume, că darurile sunt de la Dumnezeu trimise copiilor cuminţi prin părinţi lor. Iar de moşul să le spunem sub forma unei poveşti.

Sărbători cu pace şi bucurie de Naşterea Domnului!
"Moşul" să-ţi aducă ţie şi celor dragi daruri cu folos.

[Yasmina]

În prealabil postat de ovidiu b.

Yasmina, a fost glumă. :)



Eu pe Moş Crăciun nu-l văd diabolic, e un obicei laic şi atât. Concluzia mea a fost că nu Moş Crăciun e de vină, ci cum ne raportăm noi la el. Eu pledez pentru sinceritatea faţă de copii, în sensul de a le spune adevărul, anume, că darurile sunt de la Dumnzeu trimise copiilor cuminţi prin părinţi lor. Iar de moşul să le spunem sub forma unei poveşti.

Sărbători cu pace şi bucurie de Naşterea Domnului!
"Moşul" să-ţi aducă ţie şi celor dragi daruri cu folos.

Pai cam asa ma raportez si eu,la o poveste .
Ah pai unii il vad conspirativ,cica daca re-aranjezi literele din Santa iese Satan...si uite asa...nevoia de sensational :)

Nasterea Domnului cu bucurii si tie si familiei tale!
Cat si tuturor forumistilor stiuti si nestiuti :)

Imi cer scuze tuturor acelora pe care I-am suparat cu comentariile mele.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de ovidiu b.

Eu pledez pentru sinceritatea faţă de copii, în sensul de a le spune adevărul, anume, că darurile sunt de la Dumnzeu trimise copiilor cuminţi prin părinţi lor. Iar de moşul să le spunem sub forma unei poveşti.

Sunt copii şi copii... Unii au parcă mai multă nevoie de lumea din adâncul poveştilor, alţii par mai detaşaţi.
În ce mă priveşte, mai întâi am cercetat care le e înclinaţia. Oarecum surprins, am constatat că nu doar fetiţa, care e încă la grădiniţă, la grupa mijlocie, s-a lăsat cu totul purtată în povestea Moşului. Chiar şi Tudor a intrat în scenariu (poate pentru a fi în comuniune cu sora lui? sau poate pentru a se răsfăţa un pic?)
Ce puteam face? Am ales să le respectăm poziţia, ne-am comportat ca atare (ce lucru curios! Moşul a venit când eram cu toţii în parc. Pe unde o fi intrat, că geamurile erau închise iar uşile încuiate!) şi am convenit cu soţia că vom vorbi despre acest subiect la un moment ulterior, ceva mai detaşat de emoţiile zilei.

Am folosit şi noi varianta explicativă cu darurile de la Dumnezeu, prin Moşul şi prin oameni. Am voit să punctăm că Autorul tuturor bunătăţilor, Izvorul Iubirii şi al Luminii este Domnul. Să ştie de la noi părinţii, fără dubii, Cine este Izvorul şi Vistierul, Dătătorul de viaţă şi de bucurie autentică.
Totuşi, am fost reţinuţi cu precizarea "copii cuminţi". Pentru că ei deja considerau că nu au fost chiar foarte cuminţi anul acesta...:)

Păcat că nu aţi mai putut folosi partea cu "copii cuminţi", plin de surprize Moşul. :)))

[CristianR]

În prealabil postat de ovidiu b.

Eu pe Moş Crăciun nu-l văd diabolic, e un obicei laic şi atât. Concluzia mea a fost că nu Moş Crăciun e de vină, ci cum ne raportăm noi la el. Eu pledez pentru sinceritatea faţă de copii, în sensul de a le spune adevărul, anume, că darurile sunt de la Dumnezeu trimise copiilor cuminţi prin părinţi lor. Iar de moşul să le spunem sub forma unei poveşti.

Cred că discuția asta în jurul Moșului a fost cu folos, dacă ne-am lămurit cu toții cum trebuie să-l tratăm. Și cred că părerea de mai sus este cea pe care o adoptă Biserica, atunci când, fără a uita niciodată de Cel ce S-a născut și că pe El îl căutăm, nu exclude nici bradul împodobit, nici pe moș, care aduce atâta bucurie copiilor.
Se poate și cu moș, dar și fără el, având în vedere că a intrat târziu în sărbătorile de iarnă. „Când mama spune de Iisus cu glasul ei cel dulce” (vorba colindului) - este o poveste care-i poate cuceri pe copii, fiind și adevărată.
Moșul nu este centrul Sărbătorii, dar poate face parte dintre invitați.

[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

Și cred că părerea de mai sus este cea pe care o adoptă Biserica, atunci când, fără a uita niciodată de Cel ce S-a născut și că pe El îl căutăm, nu exclude nici bradul împodobit, nici pe moș, care aduce atâta bucurie copiilor.

Am impresia ca unii s-au luat dupa articolul diac. Aniculoae, crezand ca domnia sa pledeaza in favoarea povestii cu Mos Craciun. De fapt e invers, da prima data cand l-am citti si eu am crezut ca e asa. M-a indus in eroare partea cu "De ce credem în Moş Crăciun". De fapt acolo autorul vrea sa explice de ce credem cand suntem mici, si nu de ce lumea trebuie sa creada povestea.
Parerea diaconului e exprimata in pasajul urmator: "Deci merită să scoatem în evidenţă mai mult pe Moş Crăciun decât bucuria Naşterii lui Hristos exprimată atât de frumos în colinde? Merită oare copiii noştri să creadă într-o creaţie a oamenilor sau în adevăratul Moş Crăciun, Sfântul Nicolae? Crăciunul nu trebuie limitat doar la sărbătoarea cadourilor, ci întărit cu bucuria de a cânta alături de îngeri colindele divine închinate Naşterii Fiului lui Omului, Fiului lui Dumnezeu, Domnul Nostru Iisus Hristos."

In concluzie, parerea mea e ca se poate spune povestea aceasta in diverse moduri copiilor, fara sa fie vreo problema. Si fara sa fie povestea cu un spirit care zboara si aduce personal cadouri, ca apoi sa nu mai existe.

Mos Craciun,cu tot arsenalul lui de marketing,nu cred ca poate genera fiorii pe care ii naste o poveste horror, din folclorul nostru, intitulata ,,Capra cu trei iezi".Acolo nene sursa de inspirat copii :))

[catalin2]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Mos Craciun,cu tot arsenalul lui de marketing,nu cred ca poate genera fiorii pe care ii naste o poveste horror, din folclorul nostru, intitulata ,,Capra cu trei iezi".Acolo nene sursa de inspirat copii :))

Cum am mai scris, acolo e o povestire, in cazul celalalt e un personaj real (pentru copil), care interactioneaza cu copilul, se creaza un intreg univers in sufletul copilului, care tine si de spiritualitate. Iar apoi afla ca totul a fost o minciuna. Cei care isi dau seama pe parcurs probabil sunt mai putin afectati, dar unii afla dintr-o data, de la altii. Din articolele date reiese ca unii sunt afectati, bineinteles ca nu toti.

Pai nu,in povestea lui Creanga afli abia la final ca este minciuna si asta dupa urmatoarele evenimente,pe scurt.La un anumit moment al povestii lupul il mananca pe primul ied,dupa ce ii reteaza capul.Apoi,satisfacut partial si cu botul,cel mai probabil,plin de sange,cutreiera casa pana da peste al doilea.Pe acesta doar il jupoaie de viu si apoi il mananca.Negasindu-l pe al treilea ia capetele ranjite la primii doi miei si le pune-n geam.Un fel de Freddy Krueger in varianta lui Creanga.Apoi,ca sa crape inima in capra,manjeste si toti peretii cu sangele mieilor ucisi.Totul cu lux de amanunte.Deja intram in patologie criminala,sau cel mai probabil aveam de-a face cu un ucigas in serie,varianta animala.Oricum cand capra revine pune la cale un plan sicilian de razbunare cu ajutorul iedului mai mic:ceva intre Victoria Lipan si asasinate ochi pentru ochi.Il cheama pe lup la un fel de parastas(dupa scurte reflectii cu privire la plecarea mieilor la Dumnezeu-asta da minciuna teologica)si il imbuiba pe lup.Lupul cade in jeratic si incepe un dialog halucinant (cu meditatii ale caprei despre viziunea lui Dumnezeu si a ei)intre capra si ied,intr-o tabara,si lupul care ardea incet urland (descris cu lux de amanunte).La final capra si iedul nu se multumesc
sa-l arda pe lup cu incetinitorul ci il fac bucati cu bolovani si tot ce le pica-n mana.Caprele vecine cand aud de moartea lupului vin la ,,priveghi"(banuiesc ca al mieilor ucisi ca doar nu al lupului)si totul se termina intr-o ghiftuiala generala cu mancare,veselie si bautura.

Apoi,la acest moment,dupa ce copilul,insipirat in imaginatia sa de imaginile pe care le genereaza povestea,se da jos de pe tavan probabil ca va pleca direct in Legiunea Straina pt ca antrenamentul psihic i-a fost facut din frageda pruncie :)PS:autorul,intr-un acces de sadism,mentioneaza la final ca oricum nu are rost sa tragi invataminte(desi senzatiile vor ramane)pt ca totul a fost o minciuna ,,gogonata".Nu mai conteaza ca l-a pomenit si pe Dumnezeu prin ea.

[cristirg]

E mai faina,mai crestineasca povestea scrisa de Danion Vasile: capra-iezii-si-lupul-buclucas: http://palatulpovestilor.ro/capra-ie...upul-buclucas/

"Ma bucur ca cititi acum povestea pe care am scris o. Vreau sa va spun in primul rand de ce scriu: pentru ca gura targului, care de multe ori amesteca adevarul cu minciuna, a modificat si povestea noastra. A schimbat-o intr-un vis urat. Doar stiti si voi ca, dupa ce auzi o intamplare spusa de un prieten care a auzit-o de la alt prieten care a auzit- o de la altcineva, multe amanunte s-au schimbat.
Chiar lupul, care nu stie nici sa scrie, nici sa citeasca, m-a rugat sa scriu eu povestea adevarata, ca sa afle toti cum au stat de fapt lucrurile...

....Mama m-a lasat sa termin de scris povestea, ca maine o sa mergem sa i-o citim Marelui Urs. Sa ne spuna daca e bine sau daca trebuie schimbat ceva. Ca si el s-a suparat auzind povestea in care lupul ne-a mancat si apoi a murit din cauza mamei. Astea sunt povesti. Dar povesti care l-au intristat si pe urs, asa cum ne-au intristat si pe noi. L-au intristat chiar si pe lup.
Se zice ca lupul isi schimba parul, dar naravul ba. Ei bine, se pare ca lupul nostru si a schimbat si naravul, nu numai parul. Chiar daca si l-a schimbat abia dupa ce a ramas stirb.
Mai multe, nu am ce sa va spun. Oricum, lupul m-a rugat sa va transmit un mesaj: €žNu va luati dupa zvonuri. Uneori, ceilalti nu sunt chiar atat de rai cum ii vad cei din jurul lor.€ Cred ca are dreptate. Nu?"

"Povestea €žCapra cu trei iezi€ a lui Ion Creanga este, fara indoiala, una dintre cele mai cunoscute povesti din literatura romana. Totusi, pe unii copii aceasta poveste i-a intristat. Printre acestia, se numara si fiica mea cea mare, Nectaria, care mi-a spus ca nu ii place o poveste in care familia nu ramane intreaga. Aceasta idee, cat se poate de simpla, a fost cheia care m-a ajutat sa rescriu povestea caprei cu trei iezi.

Daca astazi sunt apreciate povestile cu final neasteptat, in care continutul e modificat pentru a corespunde exigentelor unui public de varsta tanara hranit cu desene animate pline de monstri si de violenta, prin textul de fata am incercat un demers invers – acela de a le oferi copiilor o poveste care, luand ce e mai frumos in scenariul original, sa ii invete ca bunatatea invinge raul, ca iertarea e mai importanta decat razbunarea.
"
Danion Vasile