Ce se intampla cu animalele dupa ce mor?

[TheWolfdog]

In primul rand va multumesc foarte mult pentru raspunsuri! Se pare ca pe acest subiect parerile sunt impartite si e de inteles.

În prealabil postat de Mena59

Buna
Mai mult citeste aici:
http://www.crestinortodox.ro/religie...re-118997.html

Destul de interesanta ideea ca soarta animalelor este strans legata de cea a omului. Cu toate acestea la sfarsit zice "Animalele nefiind create dupa chipul lui Dumnezeu, viata vesnica in Hristos nu le poate fi impartasita.". Poate animalele au viata dupa moarte doar daca au avut o legatura mai puternica cu omul.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Rostul animalelor este spre a servi omului (sau altor animale). Ele servesc drept hrana, imbracaminte, paza, companie ori in alte feluri mai rare (conduc orbi, ghideaza marinari, salveaza rataciti pe munte etc). Nu vad nicio logica pentru care ar avea viata de veci, fiindca pe lumea cealalta nu mai pot servi omului.

Prin anii 70 a devenit celebra fraza unui tanar preot catolic, care predica despre faptul ca numai omul (si ingerul) a primit darul nemuririi. O tanti mai in varsta s-a ridicat revoltata sa il infrunte, explicand ca porcusorul ei de Guineea va trai vesnic. E asa de minunat porcusorul ei de Guineea, incat precis Dumnezeu il va nemuri. Dealtfel, se stie, toti porcusorii de Guineea sunt minunati si toti vor merge direct in rai. "Dar, doamna," spuse preotul, "daca porcusorul dv de Guineea va merge sigur in rai, trebuie sa aveti mare grija de dv! Va dati seama cat va fi de nenorocit daca va vedea ca v-ati dus in alta parte ?"

Mi se pare trist faptul ca singurul rost al animalelor ar fi sa-i fie de folos omului. Parerea mea, gandindu-ma la populatie, este ca majoritatea oamenilor nu merita acest lucru. Si noi oamenii, nu ne putem folosi de toate animalele oricum. Dar as putea sa gresesc, recunosc ca inca sunt o novice in cadrul crestinatatii, am avut o perioada in care am fost agnostica, apoi umblam cu meditatii (care nu au avut bineinteles niciun efect asupra mea) si incercari de a-mi gasi ghidul spiritual (dinou, niciun rezultat). Este adevarat ca animalele au ajutat foarte mult oamenii dar cred ca si oamenii ar trebui sa le ajute (exact cum fac cei din rezervatii sau diferite adaposturi) deoarece pana la urma vorbim de creatiile lui Dumnezeu. Nu vorbesc de o relatie sluga-stapan.

Acum citind comentariile dumneavostra, mi se pare logic faptul ca animalele nu au viata dupa moarte deoarece ele nu au in primul rand acea ratiune si acea constiinta. Si ar mai fi problema ca daca stam si le numaram, ar fi mult prea multe. Cu toate acestea, dupa cum am afirmat si mai sus, la primul citat, poate ar exista o posibilitate ca anumite animale sa aiba o viata vesnica si printr-o legatura puternica cu oamenii. Poate, daca reusesc sa ajung in Rai, ar putea Dumnezeu sa aduca la viata un animal ce mi-a fost drag mie si astfel, prin mine sa treaca si el in viata vesnica?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de TheWolfdog

Poate, daca reusesc sa ajung in Rai, ar putea Dumnezeu sa aduca la viata un animal ce mi-a fost drag mie si astfel, prin mine sa treaca si el in viata vesnica?

De putut, desigur ca poate, fiind atotputernic. Dar e greu de presupus ca, odata ajunsa in rai, veti mai simti nevoia sa fiti langa un animal care v-a fost drag. Fericirea din rai este atat de mare, incat nu veti mai simti nevoia de nimic.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De putut, desigur ca poate, fiind atotputernic. Dar e greu de presupus ca, odata ajunsa in rai, veti mai simti nevoia sa fiti langa un animal care v-a fost drag. Fericirea din rai este atat de mare, incat nu veti mai simti nevoia de nimic.

Uiti si numele copilului si daca acesta arde in Iad nimic nu-ti poate umbri fericirea, catusi de putin. Soarta propriei familii paleste atunci cand Il vezi pe Dumnezeu in toata maretia Lui. Vei fi fericit(a) preaslavind-u-L o eternitate.
Vei stii ca Dumnezeu a fost corect si marinimos atunci cand pe tine te-a luat langa El si i-a oferit copilului tau ceea ce si-a dorit si ales de unul singur: chin etern in iad, pana-i paraie sufletul.

[fallen]

Da, asta intr-adevar e o problema

[florin.oltean75]

În prealabil postat de fallen

Da, asta intr-adevar e o problema

In crestinism, individul cauta in primul rand sa se salveze pe sine, salvarea altor fiinte fiind gandita ca atribut exclusiv al proniei divine.

Nu este conceputa o asumare voluntara a responsabilitatii salvarii tuturor fiintelor suferinde. Individul nu se simte responsabil pentru soarta altora (fiecaruia dupa fapta si rasplata). Este degrevat de aceasta implicare uriasa, pentru ca divinul deja a deschis portile raiului pentru cine-L alege.

In budism, salvarea personala are sens doar atunci cand contribuie efectiv la salvarea tuturora.

In crestinism, "fericirea vesnica" este conditionata de o "uitare vesnica" a celor dragi care vor "suferi vesnic". Uitarea insa eludeaza Adevarul. Nu mai stim ce a fost / ignoram ce Este.

O fericire deplina nu poate coexista cu suferinta altora.

[aubergine]

În prealabil postat de florin.oltean75

In crestinism, individul cauta in primul rand sa se salveze pe sine, salvarea altor fiinte fiind gandita ca atribut exclusiv al proniei divine.

Nu este conceputa o asumare voluntara a responsabilitatii salvarii tuturor fiintelor suferinde. Individul nu se simte responsabil pentru soarta altora (fiecaruia dupa fapta si rasplata). Este degrevat de aceasta implicare uriasa, pentru ca divinul deja a deschis portile raiului pentru cine-L alege.

In budism, salvarea personala are sens doar atunci cand contribuie efectiv la salvarea tuturora.

In crestinism, "fericirea vesnica" este conditionata de o "uitare vesnica" a celor dragi care vor "suferi vesnic". Uitarea insa eludeaza Adevarul. Nu mai stim ce a fost / ignoram ce Este.

O fericire deplina nu poate coexista cu suferinta altora.

Daca budistii sunt mai breji de ce nu mergeti pe forumul budist?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de aubergine

Daca budistii sunt mai breji de ce nu mergeti pe forumul budist?

Pentru ca, de fapt, nu este vorba nici de a "budist", nici de a fi "crestin" - ci de a fi om.

De a gandi, intreba, judeca si actiona.

[Demetrius]

În prealabil postat de florin.oltean75

...

O fericire deplina nu poate coexista cu suferinta altora.

Eu sunt de parere ca poate coexista perfect, altfel n-ar fi deplina.
Argumentul e Iisus Hristos, nu-i asa?

[fallen]

În prealabil postat de florin.oltean75

In crestinism, individul cauta in primul rand sa se salveze pe sine, salvarea altor fiinte fiind gandita ca atribut exclusiv al proniei divine.

Nu este conceputa o asumare voluntara a responsabilitatii salvarii tuturor fiintelor suferinde. Individul nu se simte responsabil pentru soarta altora (fiecaruia dupa fapta si rasplata). Este degrevat de aceasta implicare uriasa, pentru ca divinul deja a deschis portile raiului pentru cine-L alege.

In budism, salvarea personala are sens doar atunci cand contribuie efectiv la salvarea tuturora.

In crestinism, "fericirea vesnica" este conditionata de o "uitare vesnica" a celor dragi care vor "suferi vesnic". Uitarea insa eludeaza Adevarul. Nu mai stim ce a fost / ignoram ce Este.

O fericire deplina nu poate coexista cu suferinta altora.

Nu cred ca e chiar asa.
Normal ca fericirea noastra nu poate coexista cu suferinta celorlalti. Iubeste-l pe aproapele ca pe tine insuti, este o porunca de capatai in crestinism. Iertarea greselilor noastre e asemeni e conditionata de felul cum iertam noi gresitilor nostri.
Cu alte cuvinte, nu poate fi niciunul din noi fericit in rai cata vreme nu a iertat pe cineva care a facut rau. Iar cel care a facut rau, odata iertat fiind de cat mai multi dintre cei carora le-a gresit, va fi mai aproape si el de rai ( desigur ca unul ca Hitler, care probabil a fost iertat doar de cativa membri apropiati ai familiei, e inca destul de departe de rai...pt ca ma gandesc ca nu conteaza asa mult " votul" admiratorilor, al celor care l-au aprobat si acum sunt probabil alaturi de el, ci al celor carorachiar le-a facut rau )

În prealabil postat de Inorogul

Uiti si numele copilului si daca acesta arde in Iad nimic nu-ti poate umbri fericirea, catusi de putin. Soarta propriei familii paleste atunci cand Il vezi pe Dumnezeu in toata maretia Lui. Vei fi fericit(a) preaslavind-u-L o eternitate.
Vei stii ca Dumnezeu a fost corect si marinimos atunci cand pe tine te-a luat langa El si i-a oferit copilului tau ceea ce si-a dorit si ales de unul singur: chin etern in iad, pana-i paraie sufletul.

Daca ati citit predicile par Galeriu, veti vedea ca dlui defineste iadul ca fiind lipsa iubirii. Cand cineva este iubit si primeste aceasta iubiresi nu fuge de ea, nu poate fi in iad.

În prealabil postat de fallen

Daca ati citit predicile par Galeriu, veti vedea ca dlui defineste iadul ca fiind lipsa iubirii. Cand cineva este iubit si primeste aceasta iubiresi nu fuge de ea, nu poate fi in iad.

As fi vrut sa stiu de care parte a iubirii ne aflam. "Cand cineva este iubit" aflu ca nu este suficient. Cineva-ul trebuie in mod necesar sa iubeasca la randul lui si, neaparat, sa-I guste din nectarul maretiei, sa-I soarba superioritatea si sa Il scalde in preaslava. Si atunci lucrurile se schimba. Fuga nu mai pare atat de rusinoasa :).