|
|
|
|
|
|
|
#1
18.09.2014, 09:07:18
|
||||
|
||||
Citat:
Am o rugaminte la voi: nu-mi mai dati nici un sfat pana cand nu va revizuiti atitudinea si luati o pozitie verticala! Cand voi insiva veti avea macar o singura replica potrivita pentru mizeriile si necuviintele pe care papistasul le arunca periodic asupra Bisericii, abia atunci va voi asculta povetele intelepte. Last edited by Dalian; 18.09.2014 at 10:15:25. 
|
|
#2
18.09.2014, 16:01:16
|
|||
|
|||
|
Citat:
Dar Iisus nu a zis asta, deci nu este de inteles de unde atata ura pentru un grup care are in mare aceleasi idei ca si tine, si difera cateva notiuni mici.
|
|
#3
18.09.2014, 21:47:57
|
||||
|
||||
|
Citat:
Este adevarat insa ca dreptatea si adevarul trebuiesc imbracate cu haina iubirii. Insa aceasta o pot face cum se cuvine doar cei inteleptiti de Dumnezeu. Dalian sesizeaza totusi o atitudine asupra careia trebuie sa fim foarte atenti. Regele Solomon si-a luat multe femei straine care nu faceau parte din neamul israelitian: moabite, amonite, sirience, idumee, hetite, de care s-a lipit cu dragoste. Si desi a fost foarte iubitor de Domnul, intelept si drept, a zidit totusi capisti idolesti pentru ca aceste femei sa aiba unde sa se inchine. "11 Și a zis Domnul către Solomon: „De vreme ce așa stau lucrurile cu tine și nu Mi-ai păzit poruncile și rânduielile pe care ți le-am poruncit, îți voi rupe negreșit regatul din mână și i-l voi da slujitorului tău. 12 Numai că n'o voi face în zilele tale, de dragul lui David, părintele tău, ci din mâna fiului tău îl voi lua. 13 Regatul însă nu-l voi lua pe tot; un sceptru i-l voi da fiului tău, de dragul lui David, robul Meu, și de dragul Ierusalimului, cetatea pe care Eu am ales-o“. III Regi cap.11 Si astfel aceasta atitudine l-a costat, caci dupa moartea lui Solomon, regatul s-a impartit, 10 semintii sa fie conduse de slujitorul lui Solomon Ieroboam formand regatul Israel iar 2 semintii sa fie conduse de fiul lui Solomon, Roboam formand regatul Iuda. Deci nu e usor lucru sa stii sa iubesti oamenii in asa fel incat sa nu iti pierzi sufletul ratacind pe la straini. Asta atentioneaza Dalian. Daca am intelege cum se cuvine porunca lui Dumnezeu de a iubi pe Domnul Dumnezeul nostru din toata inima si din tot sufletul, nu am mai cadea nici intr-o extrema, nici intr-alta. Desigur, decat sa cadem in pacat din exces de zel, mai bine asteptam sa ne mai cizelam. Aici greseste Dalian. Caci noi nu suntem nici Sf. Nicolae cu palma sa si nici Hristos cand a intrat in templu rasturnand tarabele.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
|
|
#4
18.09.2014, 22:12:27
|
|||
|
|||
|
Curatarea Templului: scurte consideratii
,,Planuita pentru prima data si fiind o expunere maxima, a reprezentat o demonstratie calculata, menita sa intrerupa afacerile obisnuite si sa aduca iminenta domniei lui Dumnezeu abrupt si cu putere in atentia tuturor.A fost deodata o demonstratie,o critica profetica, un eveniment al implinirii si un semn al viitorului" (BF Meyer in ,,The Aims of Jesus")
Locul Curtea in care a avut loc actiunea masura aproximativ 400 m in lungime si cam 300 m in latime.In partea ei nord-vestica se afla fortareata romana Antonia, unde stationau 600 de legionari romani care, din aceea pozitie stragetica, aveau o privire de ansamblu asupra intregului complex, putand oricand interveni, prin intermediul unui sistem de scari, in caz de revolta.In timpul sarbatorilor romanii suplimentau garnizoana stiind ca acele momente sunt cele mai favorabile fervoarei religioase amestecate cu nationalismul, o combinatie pe care Imperiul nu avea nici cea mai vaga intentie in a o tolera. In acest context inchinarea evreiasca carea avea loc, oricat de incarcata de frustrari ar fi fost privind spre garzile romane, influenta pana in cele mai mici detalii fiecare aspecte al vietii cotidiene iudaice. Era, daca doriti, punctul central al credintei lor, la care toate celelalte aspecte se raportau in mod organic. Cu toate acestea locul nu era deloc curat din punct de vedere al inchinarii. Preotii saduchei, zelotii si fariseii amestecau intrigi politice, interese lumesti si ambitii nationaliste impreuna cu credinta, un amestec letal care niciodata nu se va termina altfel decat cu o drama profunda si dureroasa, dar previzibila. Templul devenise orice altceva decat un loc sacru, pur si distinct de ambitiile omenesti si prin acest canal al decaderii incepea sa-si scrie propria soarta, ce va culmina cu propria sa distrugere. Aparentele erau corecte, esenta era putreda si venise momentul cand Fiul Omului urma sa proclame judecata asupra Templului si preotilor sai aratand ca profetia din Ieremia 7.11 si-a atins punctul de implinire. In plus locul unde se exercita acel comert era singurul loc din Templu unde neamurile puteau intra (Curtea Neamurilor) si prin comertul exercitat li-se taia singura posibilitate de a avea acces la Templu.In acel loc nu trebuia sa fii intr-o stare de puritate ritualica pentru a putea intra dar exista o problema: in acel loc se schimbau bani iar vasele in care se strangeau bani mergeau direct in partea interioara a Templui si astfel o crunta desacralizare avea loc intrucat existau in acele vase inclusiv monede ale neamurilor (precum ale celor din Tyr)care aveau inscriptionate pe ele imagini ale unor zei pagani, precum Melkart.Ele erau duse direct in incinta sacra a Templului si in acest mod, din lacomie poruncile lui Dumnezeu erau lepadate complet, culmea perfidiei, tocmai sub pretextul unei necesitati de a se procura cele necesare inchinarii.In realitate veniturile depaseau cu mult nevoile. In plus,ca sa-si asigure egoist mijloacele doar pentru propria lor inchinare, evreii impiedicau venirea neamurilor la Sion si implinirea vechilor profetii pe acesta tema. Pentru marii preoti saduchei aceea curte nu era un loc atat de sfant, asa cum hotarase Domnul, si putea fi sacrificat pentru un comert atat de corect religios in aparenta.In conformitate cu profetiile din Isaia,neamurile urmau sa vina pentru a se inchina singurului Dumnezeu adevarata si orice evreu din acele timpuri stia ca aceea curte era singurul loc unde neamurile puteau intra.Problema era ca acel loc, conform profetiei, trebuia sa fie un loc al bucuriei si al inchinarii,nicidecum al comertului lacom si ipocrit.Exista parca o uluitoare ascensiune a incalcarii oricarei porunci a lui Dumnezeu de catre acei oameni care ar fi trebuit sa calauzeasca poporul lui Israel, nicidecum sa-l faca partas la propria lor mizerie spirituala si compromis. Actiunea lui Iisus din Templu a starnit multe comentarii insa doua aspecte sunt certe.In primul rand actiunea din Templu nu poate fi privita separat,intrucat si-ar pierde mult din semnificatie,de alte doua momente cruciale: intrarea mesianica in Ierusalim si Cina Domnului. Cele trei momente sunt intr-o indisolubila legatura dpdv al semnificatiei lor mesianice. In al doilea rand actiunea din Templu nu a fost intimplatoare, ea a fost o actiunea directa, incarcata se semnificatii si cu un mesaj clar. Actiunea Maleahi 3.1 fusese citat in Matei 11.10 pentru a-l identifica pe Ioan drept solul ce pregateste calea Domnului ce vine in Templu sa curete felul de inchinare. In Zaharia 14.21 se promisese venirea unei zile cand nu vor mai fi negustori in Casa Domnului. Vremurile mesianice asteptate de evrei includeau credinta (centrata pe interpretarea textului din Zaharia 6.12-13 si intemeiate pe vedeniile din Ezechile 40-48) ca Mesia va innoi si purifica Templul care fusese desacralizat nu numai de cuceritori pagani (precum precum Antioch Epifanul sau Pompei) dar si prin inchinarea falsa a propriului popor a lui Dumnezeu.Iisus soseste tocmai ca Domnul al Templului pentru a implinii vechile profetii.Demonstratia Lui vorbeste nu numai despre degradarea abordarii evreiesti curente a cultului Domnului dar si despre propria Lui autoritate mesianica. Este un mesaj deliberat si clar la fel ca si intrarea calare pe un magarus in Ierusalim, iar focalizarea ei pe punctul central al religiei lui Israel o face imposibil de ignorat.In acest context actiunea lui Iisus capata un mesaj clar de implinire profetica si judecata.Desi actiunea nu a fost eficienta dpdv al rezultatelor (nu a repetat-o, nu a intrat si in alte parti ale Templului facand gesturi similare si fara indoiala ca vanzatorii si-au pus la loc mesele imediat) ea nu a avut acest scop.Actiunea a reprezentat anuntarea finalului acestui intreg sistem si de inchinare si inlocuirea lui, la Cina Domnului, cu adevarata inchinare pura, sincera, plina de dragoste in sacrificiu, in Duh si Adevar. Cand Iisus a intrat in Ierusalim multimile s-au bucurat,l-au primit cu ramuri si cantece : ,,Salta de veselie, fiica Sionului! Striga de bucurie, fiica Ierusalimului! Iata ca Imparatul tau vine la tine; El este neprihanit si biruitor, smerit si calare pe un magar, pe un manz, pe manzul unei magarite" (Zaharia 9.9).Domnul se intorcea in orasul Sau sfant,in cel mai modest si smerit mod cu putiinta.Dar acelasi Fiul al Omului a plans privind la orasul Sau si a anuntat prin actiunile sale mesaianice judecata si soarta sa.Din momentul intrarii Sale in oras Iisus a stiut cu siguranta ca declanseaza un sir de evenimente ce vor avea un singur final.Templul, bastionul suprem al inchinarii iudaice, urma sa stea fata in fata cu insasi Cel mai presus de el iar cuvintele lui Iisus, incarcate de durere dar drepte, anuntau drama ce va urma. Este greu de crezut ca preotii si scribii nu si-au amintit, in acele clipe, de actiunea, similara cumva, de purificare din timpul Macabeilor insa tocmai acest precedent i-a transformat in dusmani de moarte al tanarului Fiu al Omului. In trecut actiunea avusese un scop clar: curatarea Templului de orice idolatrie si ratacire pagana si restaurarea adevaratei inchinari.Actiunea lui Iisus, desi anunta o restaurarek pe care nici nu o concepeau,transmitea un mesaj clar precum lumina: de data acesta nu pagani erau cei ce intinasera inchinarea ci insasi ei,cei care trebuiau sa-i calauzeasca pe copii lui Avraam spre singurul si adevaratul Dumnezeu.Din acel moment pentru ei a fost clar, Iisus trebuia sa moara, caci ce falsa inchinare admite sa-si vada chipul in oglina luminii lui Dumnezeu? Bibliografie selectiva folosita: ,,Jesus and the judaism of his time" (Irving Zeitlin); ,,Jesus of Nazareth: an independent historian's account of his life and teaching"(Maurice Casey); ,,The historical Jesus of the Gospels" (Craig S.Keener); ,,Jesus and the victory of God" (NT Wright); ,,Jesus remembered" (James DG Dunn); ,,The historical figure of Jesus" (EP Sanders), ,,The Gospel of Matthew" (Richard Thomas France) Ar fi enorm de multe de spus dar nu am reusit decat acesta stangace compilatie si sinteza, de care nu sunt deloc multumit dar din cauza oboselii este tot ce pot oferi in acest moment.Cred ca o analiza a celor trei momente impreuna (Intrarea-Templul-Cina Domului) dezvaluie profunzimi mult superioare la ce am putut eu mai sus.Mai erau,fie si pe acest segment, multe de spus,despre locatie,precedente,actiunea,elemente sau profetii dar am sintetizat cat am putut eu, cu regret in suflet insa,pentru ca am fost nevoit sa renunt la multe elemente care ar fi oferit o imagine mai clara. Pentru Ioan,numai bine,Domnul cu tine. Last edited by Pelerin spre Rasarit; 19.09.2014 at 14:02:49.
|
|
#5
18.09.2014, 22:33:34
|
|||
|
|||
|
Excelentă treabă, Pelerinule, excelent textul - e plin de trimiteri, de porți spre zări noi de tâlcuri... Ar fi atâtea de dezbătut acum.
Oare de ce nu reușim să adunăm un topic distinct unde să aprofundăm astfel de teme? Întrebare retorică. Din păcate. Mulțumesc, mulțumesc, Doamne ajută!
|
|
#6
18.09.2014, 23:17:06
|
||||
|
||||
|
Problema inchinarii la idoli a fost si va ramane marea problema si poticneala a omenirii. Doar ca infatisarea idoleasca a suferit transformari. Unii erau idolii din vechime, altii erau idolii din vremea lui Iisus si altii sunt idolii de astazi. Insa idolii, raman idoli , indiferent de vremi si infatisare. Se dovedeste totusi ca incapatanati au fost oamenii atunci, incapatanati sunt si astazi. Si dupa cum sunt idolii diferiti, cei din vechime fata de cei de astazi, la fel sunt si templele lor: in trecut capisti idolesti astazi felurite si multe case de adunare. Si mai mult de atat, astazi, insasi trupul nostru devine locuinta idolilor.
Relatia Bibliei cu ortodoxia? Cuvantul lui Dumnezeu ne invata cum sa ne ferim de idoli ca sa putem sa ne inchinam lui Dumnezeu adevarat. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata cum sa iubim pe Dumnezeu si cum sa ne iubim intre noi. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata cum sa fim desavarsiti, fii ai lui Dumnezeu dupa har. In ortodoxie gasim practica cea adevarata a credintei, in ortodoxie se implineste Cuvantul in noi. In afara ortodoxiei, nu se implineste ci doar se inchipuie. Dar si acestia, asa neimpliniti, au un loc acolo, dupa masura inimii si sufletului lor. Domnul masoara si cantareste. Ortodoxia ne-a daruit sfinti in care Cuvantul Domnului s-a implinit , oameni care au inflorit si au devenit astfel flori frumos mirositoare in gradina ortodoxiei. Si noi asa trebuie sa lucram incat legea cea noua sa nu ramana slove scrise pe hartie , ci sa devina slove scrise pe inima. Pentru aceasta doua lucruri sunt importante : locul si actiunea ( d-le Pelerin m-ati inspirat astazi cu postarea de mai sus, de altfel binevenita): locul este Biserica cea adevarata iar actiunea este practicarea adevaratei credinte.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca Last edited by dobrin7m; 18.09.2014 at 23:21:02.
|
|
#7
19.09.2014, 11:14:46
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#8
19.09.2014, 00:39:10
|
||||
|
||||
|
Citat:
Locul, este in noi insine si actiunea , este pocainta sincera si inceputul cel bun adica faptele noastre cele bune. Sa rugam pe Domnul sa ne ajute sa putem infaptui acestea toate.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
|
|
#9
19.09.2014, 01:24:12
|
|||
|
|||
|
Citat:
Curățirea Templului - Curățirea omului Locul - Mintea, Inima Acțiunea - Rugăciunea, cu căință În acest templu al omului, care e mintea/ inima, fusese destinată împlinirii lucrarea cea mai aleasă a fiecărui creștin: rugăciunea curată, rugăciunea fără de alte gânduri și simțiri amestecate - banii străini, idolatricești din vechiul Templu. Dar eu, creștinul, hărăzitul de Dumnezeu pentru a-I fi casnic prieten, eu aduc în templul meu monezile zilei, bănuții rostogol ce poartă pecetea prafului veacului... Dau năvală peste mine, ori se strecoară mai abitir ca șerpii toate grijile, poftele, dorurile mele de cârpaci visător... Nu e gând îndreptat către Domnul în care să nu mă văd cu o mască pioasă pe chip și cu un zâmbet de drac răzvrătit pe dedesubt... Actor autoîntreținut pe scena putredă a vremii, la vremea însăși a rugăciunii. În ciuda intrării fericite a Domnului în Ierusalimul minții mele... În ciuda așteptării Cinei... Oh, mârșava preocupare pentru bănuții zilei, cei de toate soiurile și soioșii... Banii tuturor grijilor și plăcerilor, banii dragi ai trufiei sterpe, averea închipuită a vreunei puteri ori vrednicii personale... Gândurile... Atmosfera întreagă... Și iată că Domnul, deodată, răstoarnă cu biciul vreunei vii amintiri a bicisniciei mele tarabele cu zornăitul lor vesel... Atunci se lasă tăcerea în iarmarocul pestriț al înșelărilor mele și se aude mai întâi bocetul, bocetul la căpătâiul mortului, apoi glasul de tunet al adevărului privind ticăloșia mea, trădarea... Doar lacrimile care se lasă șuvoi mai apoi și zguduitul care mă cuprinde pe de-a-ntregul sunt semnul că biciul lui Hristos va lăsa de acum loc mângâierii și, totodată, poveței părintești: nu mai face asta... Domnul revine de fiecare dată cu biciul în templul batjocorit al inimii mele, iar eu, neînțelegînd mai nimic din aceasta, îmi reașez deîndată tarabele și, cu reînnoită veselie, dau rostogol pe dalele înnoroite ale gândului alte monezi lustruite de mâini haine, confirmînd, o dată în plus, că bogatul acesta nu va intra în Împărăția Cerurilor. Până când această închinare falsă a mea va mai refuza să își vadă adevăratul chip în Lumina Dumnezeirii? Aș vrea ca palma Sfântului Nicolae și Biciul Domnului să nu se mai ridice de pe fața și tainițele inimii mele... Dar sunt oare pregătit să renunț la tarabe? Pentru totdeauna.
|
|
|
Mod hibrid