Raspunsuri duhovnicesti +

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Corinusha

De ne casatoream cand aveam io 17 ani, probabil deja eram divortati de vreo 4 ani din cauza ca ai mei se bagau.

E o situatie frecventa, e regula. De aceea, Domnul spune: "va lasa barbatul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa" (Marcu 10:8).
De aceea, bine este sa isi gaseasca cei doi tineri casatoriti macar o garsoniera cu chirie. Iar daca niciunul nu lucreaza, ci sunt studenti si nici ajutor de la familiile lor nu au, atunci este mai bine sa stea fiecare o vreme in casa in care a stat si pana atunci decat sa locuiasca amandoi la unul dintre ei.

De exemplu, dv, asa cum ati stat 7 ani la familia dv, iar viitorul sot la a lui, puteati foarte bine sa mai stati asa cateva luni.

Si nici nu-mi mai faceam nici un studiu (deh, eram femeie maritata, la ce-mi mai trebuie scoala?)

Nu vad legatura. Eu, pe cand eram deja casatorit, am facut a doua facultate, un rezidentiat si un primariat. Imprejurarea ca am fost casatorit nu a fost deloc un impediment, ci, dimpotriva, am gasit mult sprijin la sotia mea si am avut, poate, mai multa libertate de miscare dacat as fi avut mai inainte.

Asa cum spuneam mai la deal, chestiunile de tip "daca ne casatorim, unde vom sta?" ori "daca ne casatorim, nu cumva vom lasa studiile de caruta ?" sunt false intrebari care nu vin de la Dumnezeu, ci de la acela care nu vrea ca oamenii sa se iubeasca, de la Despartitorul. Toti credinciosii pe care ii cunosc, fara nicio exceptie, care au inteles ca a te casatori inseamna a porni la un drum impreuna si nu un sfarsit de drum, au fost ajutati in cele mai felurite si neasteptate moduri, care par, de fiecare data, coincidente. Acela care hraneste pasarile cerului si crinii campului, cu atat mai mult ne va hrani pe noi, care suntem icoane ale Lui.