|
|
|
|
|
|
|
#1
31.05.2014, 17:42:17
|
|||
|
|||
Cercetarile in neurologie sunt cele mai "crude" in lume medicinii, intrucat nu prea pot fi analizate pe un organism mort. Insa nivelul hormonilor din sange poate fi oricand analizat, prin analize de laborator. In felul acesta s-a ajuns la concluzia ca pofta sexuala este cauzata de nivelul hormonilor sexuali, care ar stimula in mod exceptional o anumita zona din creier. Aceasta concluzie stiintifica pare ca l-ar pune la zid de exemplu pe parintele Cleopa, care spune ca pofta vine de la draci. Parintele Cleopa insa, nu contrazice niciodata mecanismul prin care pofta lucreaza in trupul omenesc.
In filocalia IX, sf. Ioan Scararu, prezinta o tehnica de concentrare a mintii si de stapanire a gandurilor, la care ii indeamna pe incepatorii din tagma monahala. El sugereaza ca toti invataceii sa creada cu tarie ca monahii sunt superiori mirenilor si ca a muri in monahism iti da sansa de a fi mai sus in ierarhia cereasca de dupa moarte. Insusi sf. Ioan, insa, marturiseste ca aceasta metoda de concentrare este un siretlic bazat pe mandrie (o forma foarte puternica de motivare a vointei) pentru ca incepatorii sa dobandeasca statornicie si rabdare in nevointele monahale. Insa acest crez (fals), urmeaza a fi lepadat cateva trepte mai incolo, cand se incepe lupta cu parerea de sine. In mai multe dintre invataturile Filocaliilor Ortodoxe, putem observa metode care astazi sunt folosite in psihoterapeutica. De asemenea, alegerea regimului alimentar in concordanta cu tinta ascezei (stapanirea zvacnirilor din trup si din minte) sunt astazi explicate stiintific si recunoscute. Carnea si vinul infierbanta trupul, adica stimuleaza anumite glande responsabile cu ritmul cardiac si eliberarea de hormoni sexuali in sange. |
|
#2
31.05.2014, 17:47:24
|
|||
|
|||
|
Nu credeam că voi găsi atâția rătăciți pe-aici...
Leonte, dragule, lasă ”știința” asta și plânge-ți păcatele. E mult mai de folos... Iartă-mă Doamne! |
|
#3
31.05.2014, 18:48:58
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#5
11.06.2014, 22:16:40
|
|||
|
|||
|
Stima de sine, increderea in sine, sunt stari mentale ce rezulta din efectele unui neurotransmitator numit serotonina. Scaderea dramatica a nivelului de serotonina din creier duce la depresii si chiar la deznadejde.
Credinta fierbinte intr-un Dumnezeu bun, atotputernic si care ne poarta de grija, este un exercitiu mental care mentine nivelul de serotonina la un nivel ridicat. Orice stare sufleteasca are un corespondent hormonal. Eu nu am gasit ecuatia endocrinologica a fiecarei emotii si trairi. Probabil ca nici medicii nu au descoperit-o inca, dar ea exista. Practicarea rugaciunii intr-o comunitate de credinciosi, intareste credinta mai mult decat in singuratate. In schimb, practicarea rugaciunii in afara comunitatii bisericesti, in mijlocul unor oameni ostili practicilor religioase, seamana indoiala si dilueaza credinta. Aceste doua situatii sunt explicate foarte limpede si de psihologia sociala, intrucat omul simte nevoia de apartenenta la grup si de acceptare a sa cu toate crezurile sale. Cand omul este respins sau defaimat, starea lui mentala este opusa fata de atunci cand este acceptat si apreciat. Este vorba despre raportul TRISTETE / SATISFACTIE. |
|
#6
12.06.2014, 00:24:07
|
|||
|
|||
|
Background -ul hormonal al emotivitatii nu e relevant decat in cazurile patologice unde exista un dezechilibru sever pe baze biologice care depaseste sfera de actiune a psihologiei, fie ea si duhovniceasca si este nevoie inclusiv de psihiatrie si medicamentatie specifica.
In rest, faci ce trebuie (in viata spirituala), cu implicare maxima si seriozitate lucrurile merg bine, cauti scurtaturi, esti superficial, au sa mearga prost. Lucrurile in principiu nu sunt complicate. Dar de ce nu urmarim sistematic binele, asta e o alta discutie si nu atat o problema neurologica cat una psihologica, de orientare.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
#7
12.06.2014, 10:59:43
|
||||
|
||||
|
Interesantă tema. Dă de gândit. Substratul chimic al proceselor psihologice nu este, totuși, o noutate. Problema apare, însă, atunci când consideri că ele sunt cauza vieții psihice/ sufletești. Că, dacă îți lipsește un anumit hormon vei fi nefericit, iar injectarea lui, de exemplu, te va face fericit.
Dacă gândești că scopul practicilor ascetice și al rugăciunii este acela de a produce în corp și creier anumite reacții chimice care, ca un drog, îi vor da liniștea, echilibrul psihic, eventual extazul, unde mai este harul? Deși consider că, uneori, în mod greșit îi sunt atribuite acestuia diverse senzații, simțiri, manifestări - a căror cauză poate fi de natură psiho-chimică - lucrarea lui este reală, iar felul în care este experimentat îl cunoaștem mai ales de la sfinți. Ce vreau să spun este că, deși nu putem contesta o legătură între stările psihice și chimia creierului (și a întregului organism), nu hormonii determină viața spirituală, ci invers, credința unită cu harul condiționează fiziologia. Așa se explică, de altfel, la cei înduhovniciți, sfințiți, faptul că materia propriului corp se transfigurează, devine luminoasă, bine mirositoare, nepătimitoare. |
|
#8
13.06.2014, 13:01:11
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
Conflictul dintre stiinta si credinta s-a nascut atunci cand arhimede a descoperit relatia dintre greutate, volum si forta cu care un lichid respinge un corp scufundat, facandu-l sa pluteasca. La vremea aceea, probabil ca exista un folclor numit tot in genul Sfanta Traditie, care explica faptul ca barcile plutesc tinute fiind de porunca lui Poseidon - zeul apelor- iar nu din pricina unui echilibru de forte ce functioneaza natural, oricat de moral sau de imoral ar fi carmaciul. "Transfigurarea materiei", prin rugaciune este o formulare specifica unui om care nu cunoaste in mod precis ce se intampla in spatele acestui fenomen. Cum se face ca unii sfinti, despre care avem marturie clara pentru vietuirea aproape fara prihana, sunt mai putrezi cu trupul si mai putin aromati, decat alti cuviosi, care eventual au fost si insurati. Va sugerez o comparatie intre moastele mucenicilor si ramasitele(pentru ca nu a fost canonizat) cuiva precum Ilie Lacatusul. Conform ierarhiei facute de sf. parinti, mucenicia este cea mai intalta treapta a sfinteniei, urmata de marturisitori si ceilalti... Cu toate acestea, mostele sf. Mare mucenic, Gheorghe sau Dimitrie sunt ... "de o calitate mai slaba" in ceea ce priveste integritatea, conservarea lor. Singura explicatie posibila ar fi ca: ori clasificarea facatua de sfintii parinti este gresita, iar Dumnezeu judeca lumea dupa cu totul alte principii decat o fac bisericile, ori aspectul trupesc tine de cu totul alte fenomene decat virtutile sufletesti, iar raportarea la materie atunci cand Il cautam pe Cel nevazut este o inselare demonica. Eu zic ca este vorba despre ambele variante simultan. Adica, marturia transfigurarii trupesti, nu este o dovada apropierii de infailibil, iar judecatile lui Dumnezeu raman ca niste enigme, chair daca liderii religiosi de pretutindeni sustin contrariul. |
|
|
Mod hibrid