![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Un alt exemplu ce arată limitele conceptului de liber arbitru este oferit de medicamentele ce tratează maladia Parkinson. Aceste medicamente, din categoria „agoniștilor dopaminei”, accentuează apetitul pacienților pentru sex, mâncare, jocuri de noroc și alcool. În întreaga lume (SUA, Scoția, Franța, Canada, Australia) s-au întâlnit cazuri în care pacienții au devenit dependenți de jocuri de noroc, pornografie și întâlniri sexuale periculoase, existând numeroase procese pe rol împotriva companiilor farmaceutice.
sursa http://www.descopera.ro/stiinta/9396...fera-raspunsul Last edited by alexdu; 28.09.2013 at 15:31:43. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Bun subiect.
Raspunsul la intrebarea ta este da. Omul are libertatea de alegere. La fel si cainele, si musca si tot ce are un creier. Insa libertatea de a alege este un proces determinist. La prima vedere suna contradictoriu, dar nu este de loc asa. Orice actiune a omului, inclusiv cea care pare aleatoare, are loc in urma unui proces fizic in creier, greu de observat si imposibil de prevazut de catre un observator. Este un sistem complex, cu multe grade de libertate, dar totusi determinist. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Nu, animalele nu au liberul arbitru, sau vointa. Ele actioneaza din instinct, fara o alegere rationala, ca in cazul omului.
|
|
#4
|
|||
|
|||
|
Citat:
Instinctul il face pe caine sa ascunda mancarea ? Al meu o duce dupa perdea in sufragerie. Daca raspunsul tau e da, atunci si omul tot din instinct face tot ce face. Dar problema este mai adanca de atat. Omul difera de animale prin numarul mult mai mare de neuroni si sinapse. Asta il face ca procesele neuronale sa fie mult mai complexe, si sa dea senzatia de gandire, vointa, inteligenta. Poti vorbi despre calitatile mentionate de tine (liber arbitru, vointa) in egala masura la om si animale, in sensul ca ambii le poseda, dar la om sunt mult mai complexe. La fel si despre instinct: si oamenii au instincte |
|
#5
|
||||
|
||||
|
Cainele tău ascunde mâncarea din instinct frate drag.
Nu amesteca borcanele că se sparg.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
|
#6
|
|||
|
|||
|
Asta-i din ciclul : Cand nebunii ajung oameni de stiinta.
Daca omul nu are liber arbitru atunci nimeni nu ar trebui sa fie la puscarie. De aia si fac un terci pana la urma spunand ca nu are liber arbitru dar de fapt poate alege, Asta lasand deoparte discutia despre care ar trebui sa fie etalonul omului normal conform cu psihologia evolutionista. Probabil e ceva de genul : Eu sunt etalonul, cine gandeste diferit e anormal. |
|
#7
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#8
|
|||
|
|||
|
Citat:
Capacitatea de a alege (corect!) cu care opereaza justitia este altceva cu toate ca se afla si ea pe un teren cam mlastinos atunci cand se ajunge la expertiza psihologica a discernamantului. Ideea este sa desensibilizeze responsabilitatea omului care astfel sa ia deciziile simplist, fatidic, dar asta nu inseamna ca se anuleaza responsabilitatea juridica. Asa cum un caine o ia peste bot cand face ceva rau, chiar daca nu stie sa faca diferenta intre bine si rau decat luand-o sistematic peste bot, tot asa se vrea sa opereze si justitia asupra omului transformat in animal lipsit de liberul arbitru. Cam asta este ideea.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
#9
|
|||
|
|||
|
Ai dreptate, a fost un exemplu prost. Ceea ce nu face insa din instinct este sa zgarie usa cand vrea sa iasa afara, si multe altele pe care le-a invatat prin casa.
|
|
#10
|
|||
|
|||
|
Citat:
E ca și cum ai spune mărul de ...gutuie. În realitate e mărul de Voinești, mărul Parmen Auriu etc. (la gutui nu mă pricep..:)) Ilie, parcă spuneai că ești om de știință. Păi se poate?.... P.S. Ipoteza materialistă că procesele psihice ar fi generate/cauzate/determinate de substratul neurocortical cu procesele sale, a făcut, ce-i drept, carieră în psihologie și mai face și azi, sub o formă nouă și foarte elegantă și hiperdocumentată: științele cognitive. Însă, chiar și cei mai înrăiți cognitiviști acceptă că viața psihică este în relativă interinfluență cu procesele neurocorticale, în determinismul proceselor psihice intervenind simultan o mulțime de alte determinări majore. Principalii autori din domeniul epistemologiei de astăzi și principalii gânditori din psihologie tind să convină asupra faptului că viața psihică este relativ autonomă față de determinismul ei neuronal. S-au scris tone de cărți pe tema asta (arătîndu-se limitele reducționismului neuro), am citit și eu vreo două-trei din ultimii ani, lucrări excepționale și am tras următoarea concluzie: habar nu avem de fapt ce-i cu rădăcinile, izvoarele, mecanismele psihismului. Dar nu deznădăjduim! Cătăm, căutăm, că vreme avem destulă...:) |
|
|