Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

[cezar_ioan]

În prealabil postat de dobrin7m

Nu poti fii ortodox daca nu ai botezul ortodox.

Mihaela, dă-mi voie să îţi reamintesc un amănunt: Biserica Ortodoxă recunoaşte alte două forme de botez: al sângelui şi al dorinţei.
Probabil că sutaşul Corneliu ar face parte din categoria celor care au botezul dorinţei, nu ştiu sigur.

Însă greşeala de logică eu cred că e la tine, nu la Laura.
Anume, omiţi faptul că Biserica este instituită de Hristos, apoi inaugurată la Cincizecime, pentru a CONTINUA lucrarea Lui de mântuire şi sfinţire, iar nu pentru a o începe.
Cei care au avut contact direct cu Mântuitorul şi au primit de la El iertarea de păcate, direct şi personal, nu putem să spunem că erau ortodocşi (nu făceau parte din instituţia sfântă şi sfinţitoare care continuă lucrarea Domnului)
dar putem spune că au primit paşaportul pentru Împărăţie, semnat şi parafat. Şi chiar mai mult, că au ajuns la Destinaţie.
Oare Zaheu, Lazăr, Maria Magdalena, Apostolii şi ucenicii Domnului, precum şi sutaşul Corneliu: mai aveau nevoie să fie ortodocşi?
Ce e mai important: să fii ortodox sau să fii mântuit de Hristos?
Păi, dacă nu cumva sunt fan al Ortodoxiei, precum sunt şi al lui Dinamo ori Jacques Brell, mă pot dispensa liniştit de Ortodoxie dacă aş avea acces direct la Hristos. Dar nu am, întrucât Domnul a lăsat după Înălţarea la Cer pe Apostoli şi pe ceilalţi membri ai Bisericii, spre mântuire şi sfinţire, prin Duhul Sfânt. Astăzi, pentru noi, singura Cale de mântuire şi sfinţire e prin Domnul în Biserica Lui. Atunci, însă, Calea şi Adevărul erau exclusiv prin Domnul, Care era prezent faţă către faţă, "hic et nunc".

Deci sutaşul Corneliu nu avea nevoie de Biserică, de Ortodoxie, întrucât fusese deja mântuit de Hristos, ca şi tâlharul de pe cruce, de pildă.
Noi însă, avem. Şi ar fi bine să n-o confundăm cu vreun club de basket, pentru că Domnul nu mântuieşte fanii cluburilor, nefiind preşedintele lor, ci mântuieşte şi sfinţeşte pe membrii Bisericii, Cap fiind Acesteia, iar nu altei instituţii sau ligi profesioniste.

Vezi tu, îmbătat de succesul în fotbal şi Gigi Becali se crede îndreptăţit la mântuire. Că doar a cotizat (crede el). Dar nu face distincţia între creştin şi fan al Stelei. Deşi e atât de apropiat de oi, nu pricepe condiţia oilor. Că le vinde.
Pentru bani şi pământ. Şi case din ţărână.

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Însă greşeala de logică eu cred că e la tine, nu la Laura.
Anume, omiţi faptul că Biserica este instituită de Hristos, apoi inaugurată la Cincizecime, pentru a CONTINUA lucrarea Lui de mântuire şi sfinţire, iar nu pentru a o începe.
Cei care au avut contact direct cu Mântuitorul şi au primit de la El iertarea de păcate, direct şi personal, nu putem să spunem că erau ortodocşi (nu făceau parte din instituţia sfântă şi sfinţitoare care continuă lucrarea Domnului)
dar putem spune că au primit paşaportul pentru Împărăţie, semnat şi parafat. Şi chiar mai mult, că au ajuns la Destinaţie.
Oare Zaheu, Lazăr, Maria Magdalena, Apostolii şi ucenicii Domnului, precum şi sutaşul Corneliu: mai aveau nevoie să fie ortodocşi?.

Eu ca ortodoxa stiu aceasta:
"
Intemeierea Bisericii noastre, a avut loc la Cincizecime, atunci cand Duhul Sfant - in chipul unor limbi ca de foc - S-a pogorat asupra Sfintilor Apostoli, aflati in Ierusalim. Au fost botezati atunci ca la trei mii de suflete, constituindu-se astfel prima comunitate sau obste de credinciosi (cf. F. Ap., cap. II). Noua invatatura s-a propovaduit in Ierusalim, apoi in alte orase ale Tarii Sfinte, la inceput printre iudei. Din deceniul al cincilea al veacului intai, Sfintii Apostoli si-au inceput lucrarea misionara si in „lumea pagana”, potrivit poruncii pe care le-a dat-o Mantuitorul insusi inainte de inaltarea Sa la cer, de a invata si a boteza „toate neamurile” (Mat. 28, 19). Avem stiri doar despre lucrarea misionara a Sfintilor Apostoli Petru si Ioan, dar mai ales a Sfantului Pavel, din cartea „Faptele Apostolilor” (cu relatarea detaliata a celor trei „calatorii misionare” ale Sfantului Pavel) sau din Epistolele pe care le-au scris ei insisi. Trebuie sa retinem ca Sfantul Apostol Pavel si unii dintre ucenicii sai L-au propovaduit pe Hristos si in Peninsula Balcanica, deci in teritorii invecinate cu Dacia, unde traia pe atunci si o populatie traco-getica romanizata." - Istoria Bisericii ortodoxe romane

http://sf.haralambie.tripod.com/id3.html

deci eu asa stiu si asa cred ca Biserica noastra ortodoxa a luat fiinta atunci la cincizecime si este singura Biserica care poate afirma si sustine aceasta. de asemenea Biserica suntem noi crestinii ortodocsi deci atunci cand Hristos inca se afla pe pamant nimeni nu era inca crestin.


"- Ce amestec este justificat cu celelalte credinte, cu celelalte biserici?
- Biserica Ortodoxa este vesnica prin Hristos Dumnezeu, e netrecatoare, nu are nevoie sa se amestece cu nimic altceva ca sa nu se dilueze. Se apropie, dar nu se amesteca. Nici macar nu poti avea o relatie. Vin foarte multi oameni si ma intreaba ce sa faca: sa mai intre sau nu in bisericile in care s-au facut slujbe ecumenice? Eu le-am spus ca, atunci cand vor vedea ca se vor impartasi unii de la altii, sa nu mai stea. Dar nici asa. Ne temem de cuvintele Sfintilor Parinti care interzic sa stam sub acelasi acoperis cu ereticii. Ba canoanele spun ca nici cu crestinii necununati sa nu stai la masa, darmite cu ereticii. In cazul acesta ea nu mai e Biserica. De altfel e si prorocit ca toate organizatiile ecleziastice vor cadea groaznic si deodata, chiar si institutia Bisericii. Sf. Ignatie Briancianinov spune asta. Biserica decade prin primirea umanismelor. Umanismul este inchinare la idoli, iar dogma infailibilitatii papale este o latura a umanismului, dupa cum spune si Sf. Iustin Popovici, reinviind idolatria. Toti se inchinau si venerau Partidul ca pe un idol. Iar cei care au tacut si s-au supus ideologiei comuniste chiar siliti, socotesc ca sunt asemenea inchinatorilor la idoli."
Par. Justin Parvu, "Glasul monahilor", nr. 4 (18)/ aprilie 2005


Deci sustin in continuare ca cei de alte confesiuni au alte realitati fata de noi deci adevarata noastra deschidere fata de cei care privesc la alte realitati este aceea de a face faptele lui Hristos , neclintiti fiind in credinta noastra ortodoxa. Odihneste-l, ajuta-l, iubeste-l, insa mintea si sufletul sa fie la Hristos ca sa fi ferit de smintelile umanismului care tot inchinare la idol se numeste.

[dobrin7m]

un exemplu am sa va dau acum . Traiesc in casa cu o filipineza crestina ce face parte din Biserica crestina spiritualista.
Acesti oameni cred in Hristos, insa toata Scriptura au rescris-o adaptand-o propriilor lor invataturi. Astfel ei au in cadrul adunarii lor, oameni asa zis dezvoltati spirituali care se numesc mediumuri si care, spun ei, iau legatura cu ingerii, Hristos si chiar Dumnezeu pentru a afla diverse lucruri. de asemenea mai cred in reincarnare, deci este un fel de crestinism amestecat cu hinduism.

Deci Laura cum pot eu crede ca, aceasta crestina care crede si ea in Hristos si la fel propovaduieste iubirea de oameni, priveste aceleasi realitati ca mine dar din perspective diferite?

ea iti spune: sunt crestina si studiez Biblia, insa eu vad clar ca nu e crestina si ce studiaza ea nu este Biblia noastra crestina. hristosul ei este fals, este unul dintre hristosii cei mincinosi.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de dobrin7m

Eu ca ortodoxa stiu aceasta:
"
Intemeierea Bisericii noastre, a avut loc la Cincizecime

Mihaela, te rog să-mi dai voie să îţi reamintesc, ca frate creştin (ortodox):

a) ÎNTEMEIEREA Bisericii este actul nevăzut (tainic) al Mântuitorului Iisus Hristos - Jertfa Lui personală, moartea pe Cruce.
În sprijinul acestui adevăr, deocamdată doar două argumente scripturistice (pot fi aduse multe altele, din Scriptură şi din Tradiţie):
"... pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui" (Mt 16,18) - "piatra" este Jertfa Domnului.
"...să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu scump sângele Său" (FA 20,28)

b) La Cincizecime are loc INAUGURAREA văzută a Bisericii, adică e ziua Ei de naştere, deschiderea Ei pentru continuarea lucrării de mântuire şi sfinţire a creştinilor, prin Duhul Sfânt, pe Care Hristos L-a trimis în lume, aşa cum a promis Apostolilor.

Facem deci distincţie, noi creştinii ortodocşi, între ÎNTEMEIERE şi INAUGURARE.

Eşti, oare, de acord cu această distincţie?

[cezar_ioan]

Mă gândesc la încă o perspectivă de abordare a acestei probleme, una organică sau organismică:
a) mai întâi e Capul Bisericii, Hristos; temeiul Bisericii nu poate fi decât Capul; de aici vine, dealtfel, şi caracterul SFÂNT şi INFAILIBIL al instituţiei teandrice, fără de Care Biserica ar fi o simplă adunare omenească, trecătoare şi supusă greşelii. Dacă temeiul e Hristos, prin Jertfa pe Cruce, atunci e desigur firesc să legăm întemeierea de acest temei.
b) apoi vorbim şi despre comunitatea (şi comuniunea) credincioşilor, Care intră în Trupul Bisericii la Cincizecime, într-adevăr. E limpede că acum Biserica e inaugurată şi începe să funcţioneze în chip văzut, semnele doveditoare sau primele roade fiind cele consemnate în Faptele Apostolilor.

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Mă gândesc la încă o perspectivă de abordare a acestei probleme, una organică sau organismică:
a) mai întâi e Capul Bisericii, Hristos; temeiul Bisericii nu poate fi decât Capul; de aici vine, dealtfel, şi caracterul SFÂNT şi INFAILIBIL al instituţiei teandrice, fără de Care Biserica ar fi o simplă adunare omenească, trecătoare şi supusă greşelii. Dacă temeiul e Hristos, prin Jertfa pe Cruce, atunci e desigur firesc să legăm întemeierea de acest temei.
b) apoi vorbim şi despre comunitatea (şi comuniunea) credincioşilor, Care intră în Trupul Bisericii la Cincizecime, într-adevăr. E limpede că acum Biserica e inaugurată şi începe să funcţioneze în chip văzut, semnele doveditoare sau primele roade fiind cele consemnate în Faptele Apostolilor.

Si uite asa am ajuns de la a discuta niste chestii concrete, palpabile, la obiect, la a face teoria chibritului.

[cezar_ioan]

Presupunînd că eşti de acord, Mihaela, cu această distincţie cu rol de clarificare, dă-mi voie acum să mă întorc la sutaşul Corneliu.
Din textul FA aflăm că sutaşul a fost botezat (deşi nu am găsit afirmaţia nicăieri explicit, literal, însă reiese din context) abia după ce Petru binevesteşte Evanghelia şi, lucru minunat şi extraordinar, Duhul Sfânt a căzut peste toţi, revărsîndu-Se deci şi peste neamuri. Fără ca ei să fi fost botezaţi cu apă şi Duh Sfânt! Nici practica apostolică a punerii mâinilor nu a avut loc, după cum arată textul.
Aflăm că abia apoi, după împărtăşirea Duhului Sfânt, are loc şi botezarea celor care îl însoţeau pe Corneliu.

Cum vom considera deci?
Făcea sutaşul parte din Biserică, de vreme ce nu era botezat?
Dar dacă nu făcea parte, dacă nu primise aşadar Sfintele Taine, cum oare a primit Duhul Sfânt?

Desigur, acesta e un caz excepţional, regula fiind că harul Duhului Sfânt se revarsă peste credincioşi prin Sfintele Taine ale Bisericii. Însă e limpede că sutaşul şi oamenii lui sunt trăitorii unei excepţii. Este aşadar posibil ca harul să fie împărtăşit oamenilor şi în afara Sfintelor Taine, în afara Bisericii. S-a întâmplat măcar o dată, cu sutaşul Corneliu, când Biserica era deja constituită.
După cum s-a întâmplat de nenumărate ori în timpul lucrării Mântuitorului, când Biserica nu era nici întemeiată şi nici inaugurată. Mulţi oameni au fost mântuiţi direct de Hristos, inutil să mai pomenesc acest adevăr.

În concluzie, eu cred că în cazul sutaşului harul s-a revărsat într-un mod asemănător cu ceea ce numim botezul dorinţei, deşi nu pot demonstra aceasta. E mai degrabă o analogie.
Dumnezeu răsplăteşte pe Corneliu pentru viaţa sa sfântă, binecunoscută de oameni şi care ajunsese, cum spune textul FA până la Însuşi Dumnezeu.

Ne miră pe noi aceasta?
Ne lezează imaginea despre Biserică?
Nu cred, mai ales când ne reamintim că "vântul suflă unde vrea"...

Textul din FA nu aduce nici o lezare Bisericii, ci deschide mintea noastră spre adevărul că Dumnezeu hotărăşte cine şi pe ce cale este mântuit.

Dar cum rămâne atunci cu afirmaţia că "nu există mântuire în afara Bisericii"?

[cezar_ioan]

Aş mai întreba, pentru că în mesajul precedent am lansat o nedumerire şi nici în restul textului nu sunt cu totul sigur de raţionament, aş mai întreba: cum să înţelegem faptul că Biserica practica, îndeosebi în perioada de început, Botezul morţilor prin intermediul viilor?
Nu exprimă aceasta, oare, încrederea neştirbită a primilor creştini că harul Duhului Sfânt suflă chiar şi în viaţa de dincolo, lărgind mereu Biserica? Nu lărgeşte aceasta perspectiva noastră despre Dumnezeu şi om?
Putem spune (şi aici fac apel la cei care îşi laudă "gândirea", "luciditatea", "pragmatismul" şi alte însuşiri vrednice de laudă) că acei primi creştini erau naivi? Că aveau o credinţă fanatică ori pur şi simplu imatură, copilărească?
Sau, mai degrabă, că erau buni cunoscători ai puterii şi iubirii lui Dumnezeu?...

Noi suntem obişnuiţi să concepem (didacticist, rod al catehismului de tip şcolăresc) Biserica în două componente aflate în unitate: pe pământ cea luptătoare, în cer cea triumfătoare. Dar creştinii care au plecat din lumea aceasta şi nu mai fac parte din Biserica luptătoare, timpul lor de pocăinţă scurgîndu-se fără prea multe roade, ajung oare în Biserica triumfătoare? Iar dacă nu ajung acolo, nu mai sunt creştini? Nu mai sunt în Biserică? Atunci de ce ne rugăm pentru ei? Că parcă spunea un nene pe aici, în mod insistent şi dîndu-ne şi nouă îndemn statornic, să nu ne rugăm pentru oricine, întrucât doar creştinii adevăraţi (ce-o fi asta, nu ştiu, dar sigur ştie domnul respectiv) merită o lumânare.

Încerc să pun oarecare noimă în multele impresii culese din dialogurile cu fraţii şi nu prea reuşesc. Uneori se revoltă logica, alteori credinţa... Mă ajută careva cu sfat lămuritor pentru întrebările de mai sus? Nu sunt foarte pretenţios, ajunge un indiciu, o sugestie, un link spre zonele mai certe ale credinţei.

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Aş mai întreba, pentru că în mesajul precedent am lansat o nedumerire şi nici în restul textului nu sunt cu totul sigur de raţionament, aş mai întreba: cum să înţelegem faptul că Biserica practica, îndeosebi în perioada de început, Botezul morţilor prin intermediul viilor?
Nu exprimă aceasta, oare, încrederea neştirbită a primilor creştini că harul Duhului Sfânt suflă chiar şi în viaţa de dincolo, lărgind mereu Biserica? Nu lărgeşte aceasta perspectiva noastră despre Dumnezeu şi om?
Putem spune (şi aici fac apel la cei care îşi laudă "gândirea", "luciditatea", "pragmatismul" şi alte însuşiri vrednice de laudă) că acei primi creştini erau naivi? Că aveau o credinţă fanatică ori pur şi simplu imatură, copilărească?
Sau, mai degrabă, că erau buni cunoscători ai puterii şi iubirii lui Dumnezeu?...

Din moment ce in Biserica nu se practica asa ceva, nici macar ceva care sa aduca asa ceva, ar fi trebuit sa te puna in garda ca nu este in regula si nu-i mai ridicai osanale.

1 minut de googaleala te costa:

The modern term itself is derived from a phrase "baptised for the dead" occurring twice in the New Testament (1 Corinthians 15:29), though the meaning of that phrase is an open question among scholars. Early heresiologists Tertullian (Against Marcion 10) and Chrysostom (Homilies 40) attributed the practice to the Marcionites, whom they identified as a heretical "gnostic" group.[1] Consequently the practice was forbidden by the Catholic Church, and is not practiced in modern mainstream Christianity, whether Catholic, Eastern Orthodox, or Protestant.

https://en.wikipedia.org/wiki/Baptism_for_the_dead

[Decebal]

În prealabil postat de cezar_ioan

(...) şi, lucru minunat şi extraordinar, Duhul Sfânt a căzut peste toţi, revărsîndu-Se deci şi peste neamuri. Fără ca ei să fi fost botezaţi cu apă şi Duh Sfânt! Nici practica apostolică a punerii mâinilor nu a avut loc, după cum arată textul. Aflăm că abia apoi, după împărtăşirea Duhului Sfânt, are loc şi botezarea celor care îl însoţeau pe Corneliu.

Cum vom considera deci?
Făcea sutaşul parte din Biserică, de vreme ce nu era botezat?
Dar dacă nu făcea parte, dacă nu primise aşadar Sfintele Taine, cum oare a primit Duhul Sfânt?

Desigur, acesta e un caz excepţional, regula fiind că harul Duhului Sfânt se revarsă peste credincioşi prin Sfintele Taine ale Bisericii. Însă e limpede că sutaşul şi oamenii lui sunt trăitorii unei excepţii. Este aşadar posibil ca harul să fie împărtăşit oamenilor şi în afara Sfintelor Taine, în afara Bisericii. S-a întâmplat măcar o dată, cu sutaşul Corneliu, când Biserica era deja constituită.

În primul rând, din punct de vedere logic harul este iniţial împărtăşit oamenilor din afara Bisericii. Orice om care în prealabil nu făcea parte din Biserică primeşte harul el ca om din afara Bisericii şi este încorporat astfel prin har. Asta din punct de vedere logic. Altfel spus, stai liniştit că nu ai descoperit roata la căruţă.

În al doilea rând, ceea ce s-a întâmplat acolo cu acea dăruire a Duhului de care vorbeşte Cartea Faptelor a fost o Sfântă Taină a Bisericii. Este primirea darului Duhului Sfânt, şi s-a făcut la propovăduirea apostolilor, nu într-un mod aleator, întâmplător. La toţi oamenii care mai erau atunci pe pământ, aşa ceva nu se întâmplase pentru că nu era Biserica la ei. Cu alte cuvinte, harul lui Dumnezeu nu se poate împărtăşi cu adevărat în afara Sfintelor Mistere, sau mai bine spus orice împărtăşire de har dumnezeiesc mântuitor este un Sfânt Mister al lui Dumnezeu şi al Bisericii. Harul dumnezeiesc, după cum am mai subliniat şi pe alt thread, se poate împărtăşi şi prin ceea ce îndeobşte, de obicei nu am numi Sacrament al Bisericii, dar de fapt, în plan ocult, să zic aşa, este Sfânt Mister al Bisericii. Citatele pe care le-am dat de la sfântul Grigorie Palama, dar nu este nici pe departe singurul care mărturiseşte aşa ceva, sunt edificatoare din acest punct de vedere. Dar în cazul lui, ca şi al altora, este vorba despre oameni deja încorporaţi Trupului lui Hristos.

Ca să concluzionez, nu este posibil ca harul dumnezeiesc mântuitor şi îndumnezeitor să se împărtăşească în afara Sfintelor Mistere şi în afara Sfintei Biserici, adică în afara Trupului lui Hristos. Tot ceea ce am putea spune este, în cazul Bisericii că s-ar putea ca hotarele ei să fie mai largi în sensul că deşi undeva nu este Biserica cea adevărată totuşi ar exista elemente specifice acesteia, dar asta nu înseamnă în niciun fel legitimarea acelei "organizaţii", iar în cazul Sfintelor Mistere că acest concept circumscrie o realitate mai "diversă" decât ceea ce noi îndeobşte, în general considerăm ca sacramente al Bisericii; şi există din acest punct de vedere mărturii ale unor Sfinţi Părinţi care vorbesc despre împărtăşirea noetică, gnostică din Logos, sau din Trupul şi Sângele Logosului, care poate fi simultană cu Sfânta Euharistie, dar nu în mod absolut necesar, altfel spus experienţa mistică a împărtăşirii noetice, spirituale poate avea loc şi la un moment care poate să nu fie efectiv momentul Împărtăşaniei, însă este tot Sfânt Mister Euharistic, doar că se împărtăşeşte la un alt nivel, şi este vorba în general de cazuri puţine, de oameni iniţiaţi într-un sens mai profund în Sfintele Mistere ale lui Iisus Hristos.

În prealabil postat de cezar_ioan

După cum s-a întâmplat de nenumărate ori în timpul lucrării Mântuitorului, când Biserica nu era nici întemeiată şi nici inaugurată. Mulţi oameni au fost mântuiţi direct de Hristos, inutil să mai pomenesc acest adevăr.

Zău??? Poţi să ne dai şi un exemplu? Dar de mântuire, mântuire, nu de mântuire din vreo boală sau altă problemă. Oricum te asigur că ceea ce ai spus în această postare nu este învăţătură a Bisericii, ci este o eroare, care poate fi combătută chiar cu cuvintele lui Hristos. Dar până una-alta străduieşte-te, dacă poţi, să ne dai exemplul cerut.

În prealabil postat de cezar_ioan

În concluzie, eu cred că în cazul sutaşului harul s-a revărsat într-un mod asemănător cu ceea ce numim botezul dorinţei, deşi nu pot demonstra aceasta. E mai degrabă o analogie. Dumnezeu răsplăteşte pe Corneliu pentru viaţa sa sfântă, binecunoscută de oameni şi care ajunsese, cum spune textul FA până la Însuşi Dumnezeu.

Această concluzie este greşită şi te asigur nu doar că nu poţi demonstra, dar că nici nu vei putea, şi asta pentru că, după cum am spus mai sus, acolo a fost o Sfânta Taină a Bisericii, mai mult se poate vedea din text foarte clar că nu era vorba în cazul acelor oameni de a primi vreun botez, fie el şi al dorinţei. Dumnezeu l-a răsplătit pe Corneliu prin faptul că i-a deschis calea către Biserică şi i-a deschis calea Bisericii, prin apostolul Petru, către el.

În prealabil postat de cezar_ioan

Ne miră pe noi aceasta?
Ne lezează imaginea despre Biserică?
Nu cred, mai ales când ne reamintim că "vântul suflă unde vrea"..

Ne miră, pe unii, lejeritatea cu care unii fac afirmaţii fără nicio acoperire, evident neavând ei putinţa să ne lezeze imaginea despre Biserică, sau cel puţin unora cu siguranţă. Iar pentru "Duhul suflă unde vrea" ar fi vazul să consulţi nişte interpretări ale Sfintei Tradiţii a Bisericii şi abia după aceea să te rişti la interpretări. Iar dacă până acum nu ai făcut acest lucru, este bine măcar de acum încolo să o faci.

În prealabil postat de cezar_ioan

Textul din FA nu aduce nici o lezare Bisericii, ci deschide mintea noastră spre adevărul că Dumnezeu hotărăşte cine şi pe ce cale este mântuit.

Totuşi este de menţionat că Dumnezeu a hotărât, şi încă din veci, că nu există cu adevărat mântuire în afara lui Hristos şi în afara Bisericii, evident şi în afara unei vieţi corespunzătoare cu învăţătura de mântuire.

Pe de altă parte, chiar şi dacă s-ar mântui şi alţi oameni în afara Bisericii lui Hristos, adică în afara Ortodoxiei Creştine, asta nu înseamnă că acele organizaţii ar primi vreo legitimitate, ci doar că poate fi vorba despre toleranţa şi îngăduinţa lui Dumnezeu faţă de cei care se află totuşi în stare de ilegitimitate, altfel spus care totuşi nu respectă voia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte Biserica, dar sunt toleraţi, doar atât, toleraţi, nu legitimaţi, din anumite motive pe care Dumnezeu le-ar putea avea.

În prealabil postat de cezar_ioan

Dar cum rămâne atunci cu afirmaţia că "nu există mântuire în afara Bisericii"?

Este un lucru care stă în picioare.