Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

[MariS_]

În prealabil postat de laurastifter

E ok să nu fim de acord:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/jud...u-fim-de-acord

E normal sa existe diversitate, pentru ca unii dintre noi privim credinta cu ochii iubirii, altii cu ochii adevarului, altii cu ochii dreptatii, altii cu ochii milei ..
(Ma intreb: oare Sfintii in Rai se autociteaza? sau se citeaza unii pe altii? sau spun ceea ce simt in inima? - asta e o intrebare retorica, doar asa sa ne mai destindem nitel!)
Bucurii!

mesaj sters

[AlinB]

În prealabil postat de MariS_

E normal sa existe diversitate, pentru ca unii dintre noi privim credinta cu ochii iubirii, altii cu ochii adevarului, altii cu ochii dreptatii, altii cu ochii milei ..

Diversitatea oricat ar fi de diversa pana la urma se imparte in bine si rau.
Ca exista si o iubire care nu e iubire, un adevar care e minciuna, o dreptate care nu este dreptate, etc.

(Ma intreb: oare Sfintii in Rai se autociteaza? sau se citeaza unii pe altii? sau spun ceea ce simt in inima? - asta e o intrebare retorica, doar asa sa ne mai destindem nitel!)
Bucurii!

Si banuiesc ca trebuie sa simta, ce simti tu, nu-i asa?

[laurastifter]

În prealabil postat de AlinB

Diversitatea oricat ar fi de diversa pana la urma se imparte in bine si rau.
Ca exista si o iubire care nu e iubire, un adevar care e minciuna, o dreptate care nu este dreptate, etc.



Si banuiesc ca trebuie sa simta, ce simti tu, nu-i asa?

Idee excesiv de... radicală, reducţionistă, nu ştiu cum să spun... Între bine şi rău nu există doar diversitate. Binele şi răul se află în antiteză, în opoziţie ireconciliabilă. Răul nu-i diferit de bine, ci opus acestuia şi, mai corect dogmatic, răul nu există, fiind doar lipsa binelui. Răul nu are o existenţă ontologică proprie şi, de aceea, nu poate persista decât parazitând binele, pervertindu-l, deghizându-se sub masca acestuia.
Binele, în schimb, Îl are ca Izvor pe Dumnezeu Cel bun şi mai presus de bunătate!
De aceea, între oamenii buni pot exista diferenţe, fiindcă fiecare dintre ei este unic şi practică binele, ale cărui forme sunt infinite, în felul său propriu.

[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

Idee excesiv de... radicală, reducţionistă, nu ştiu cum să spun... Între bine şi rău nu există doar diversitate. Binele şi răul se află în antiteză, în opoziţie ireconciliabilă. Răul nu-i diferit de bine, ci opus acestuia şi, mai corect dogmatic, răul nu există, fiind doar lipsa binelui. Răul nu are o existenţă ontologică proprie şi, de aceea, nu poate persista decât parazitând binele, pervertindu-l, deghizându-se sub masca acestuia.
Binele, în schimb, Îl are ca Izvor pe Dumnezeu Cel bun şi mai presus de bunătate!
De aceea, între oamenii buni pot exista diferenţe, fiindcă fiecare dintre ei este unic şi practică binele, ale cărui forme sunt infinite, în felul său propriu.

Din pacate, dogma nu are infinite variatiuni transate intre grupari divergente "practicante ale binelui", ca pana la urma despre asta este vorba.
Cu atat mai mult, nu exista adevaruri care sa se bata cap in cap.

[laurastifter]

În prealabil postat de AlinB

Diversitatea oricat ar fi de diversa pana la urma se imparte in bine si rau.
Ca exista si o iubire care nu e iubire, un adevar care e minciuna, o dreptate care nu este dreptate, etc.



Si banuiesc ca trebuie sa simta, ce simti tu, nu-i asa?

Doar răul este monoton, plictisitor.
Diavolul stă prost de tot cu imaginaţia şi-i doar un iscusit plagiator.
Şi stă atât de prost cu imaginaţia şi originalitatea, încât până şi pe Hristos a încercat să-L ispitească prin... citate din Scripturi.
Comparaţi diversele erezii din istoria Bisericii, comparaţi-le şi cu anumite erezii moderne şi vedeţi cum se repetă anumite idei. Comparaţi motivaţia care-i determină pe oameni să comită răul şi veţi găsi, în uimitor de multe cazuri, aceeaşi tentaţie veche de când lumea, care i-a dus pe protopărinţi la pierderea stării paradisiace originare: aceea de a deveni dumnezei fără Dumnezeu.
Păi, dacă-i aşa, nu e nespus de plictisitor să alegi răul?...

În prealabil postat de laurastifter

Doar răul este monoton, plictisitor.
Diavolul stă prost de tot cu imaginaţia şi-i doar un iscusit plagiator.
Şi stă atât de prost cu imaginaţia şi originalitatea, încât până şi pe Hristos a încercat să-L ispitească prin... citate din Scripturi.
Comparaţi diversele erezii din istoria Bisericii, comparaţi-le şi cu anumite erezii moderne şi vedeţi cum se repetă anumite idei. Comparaţi motivaţia care-i determină pe oameni să comită răul şi veţi găsi, în uimitor de multe cazuri, aceeaşi tentaţie veche de când lumea, care i-a dus pe protopărinţi la pierderea stării paradisiace originare: aceea de a deveni dumnezei fără Dumnezeu.
Păi, dacă-i aşa, nu e nespus de plictisitor să alegi răul?...

Splendid exprimat!

[laurastifter]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Splendid exprimat!

Vă mulţumesc. :)

[laurastifter]

În prealabil postat de MariS_

E normal sa existe diversitate, pentru ca unii dintre noi privim credinta cu ochii iubirii, altii cu ochii adevarului, altii cu ochii dreptatii, altii cu ochii milei ..
(Ma intreb: oare Sfintii in Rai se autociteaza? sau se citeaza unii pe altii? sau spun ceea ce simt in inima? - asta e o intrebare retorica, doar asa sa ne mai destindem nitel!)
Bucurii!

Cred că Sfinţii, în Rai, citează în special din următoarele surse:
1. Catehismul BOR din anul 1952;
2. diverse articole ortodoxe de pe internet;
3. manuale de Dogmatică (asta mai rar, fiindcă primele două surse oferă suficient material de discuţie). :)
P. S. Să ştiţi că am spus-o pe un ton amical ironic, cu empatie, fiindcă şi eu, în primii aprox. 2 ani de când am început să mă angajez mai serios în viaţa duhovnicească, tot la fel făceam: răspundeam la orice prin citate. :) De aceea, mi-e relativ uşor să-i înţeleg pe colegii noştri de discuţii care recurg atât de frecvent la argumentul autorităţii. :) Doar că eu, în timp, m-am schimbat mult, dar îmi amintesc cu drag cum o doamnă profesoară de Religie din liceu, privindu-mă cu mirare, mi-a spus: "clar, eşti setată pe citate, n-am ce să-ţi fac". :)
Acum vorbind serios, mi-aţi amintit de un citat al filosofului existenţialist creştin Kierkegaard (apropo de citate). Nu-l mai reţin (am citit cartea acum mult timp), dar voi încerca să redau ideea. Filosoful spunea că teologii de astăzi (a se citi, în cazul nostru, forumiştii) se aseamănă unor călători care, într-o zi însorită de duminică, ar veni să urmărească o cursă de cai; doar că, după ce vor fi alergat într-un suflet până la locul spectacolului, s-ar opri, s-ar privi atenţi unii pe alţii şi apoi... ar pleca acasă, uitându-şi scopul.
Şi-mi mai amintesc de o altă cugetare (vedeţi că pot şi eu?...) a lui Antoine de Saint-Exupery, în care se spune că cei care se iubesc cu adevărat nu privesc îndelung unii la alţii, ci îşi aţintesc toţi privirile în aceeaşi direcţie. :)

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

Doar că eu, în timp, m-am schimbat mult, dar îmi amintesc cu drag cum o doamnă profesoară de Religie din liceu, privindu-mă cu mirare, mi-a spus: "clar, eşti setată pe citate, n-am ce să-ţi fac". :)

Si te poti gandi daca schimbarea aceasta nu s-a intamplat pentru ca, tu crezand ca ai dobandit intelepciunea inalta, ai inceput sa consideri ca poti fi chiar tu sursa invataturii ortodoxe, nu sfintii sau Biserica. Iar asta s-a intamplar probabil pentru ca ai fost atrasa de aceste conceptii. Si tu citezi tot timpul, dar probabil fara sa stii. Cum spunema in alt mesaj, cauta pe google cuvantul "ecumensim" sau derivate si o sa gasesti multe articole ortodoxe care vorbesc despre ecumensim si il critica. O sa vezi daca acolo nu sunt aproape aceleasi conceptii pe care le enunti, unele cuvant cu cuvant. Cum vezi, roata s-a descoperit, dar tot de altii.