Fiecare iubeste altfel pe Dumnezeu, iar credinta este o lupta zilnica

[cezar_ioan]

În prealabil postat de sophia

... multi oameni, majoritatea si mai cu seama cei mai credinciosi au si multe probleme in viata si necazuri

Da, avem cu totii si momente de bucurie, dar viata din pacate nu este numai mers la biserica si citit rugaciuni, ci si lupta pentru existenta, griji si probleme. Oamenii au si familie, serviciu, si alte obligatii in jur.

Bucuriile credinţei nu sunt în acelaşi plan cu bucuriile lumeşti. Nu au aceeaşi obârşie, nici acelaşi rost, nici aceeaşi natură.
Ele trec prin necazuri şi griji precum Domnul prin peretele unde Îl aşteptau apostolii.

Din câte încep să înţeleg, cultivi o confuzie serioasă între lume şi Biserică, între viaţa de credinţă şi viaţa ... fără credinţă.
Dacă pornim, însă, de la deosebirile dintre ordinea/sensul lumii şi ordinea/sensul Bisericii, atunci poate că se mai duce ceaţa.
E important în care timp şi spaţiu ne situăm cu mintea şi inima. Timpul şi spaţiul liturgic sunt altceva decât timpul şi spaţiul lumesc. De aici alte bucurii, alte necazuri, alte şi alte experienţe sufleteşti. Alt rost, alt sens al vieţii.

Păcat că faci atât de consecvent apologia rezistenţei la credinţă. Mesajele tale sunt pentru mine, de când te ştiu pe forum, un mare NU! Atâta spui mereu, printre rânduri sau uneori mai făţiş: pe mine Dumnezeu/Biserica/preotul NU mă iubeşte, nu mă ajută, nu mă fericeşte etc. Asta NU, aia NU, etc. etc. Mereu şi mereu NU, NU, NU.

Când oare vei spune şi tu un început de DA? Când îţi vei da seama că trăieşti, de fapt, acest DA! şi nu o să-l mai negi?
DA, Dumnezeu e Bun şi mă iubeşte.
DA, am trăit pacea asta, bucuria asta, speranţa asta.
DA, e drept că am necazuri, însă Domnul m-a ajutat, credinţa mea în el mă ajută, Biserica mă ajută, forumul (de ce nu?) mă ajută. Şi pentru toate acestea mulţumesc lui Dumnezeu şi semenilor mei, OMUL.
Când îţi vei lua seama şi vei începe să rulezi exact placa inversă acesteia pe care o tot învârţi la nesfârşit? Pe tine nu te mulţumeşte nimic în Biserică? Şi dacă te mulţumeşte, totuşi, de ce nu ne spui şi nouă mai des?
Ce-ar fi să porneşti, de azi, un mic exerciţiu de recunoştinţă? Îţi spun din experienţă personală că aduce mult folos sufletesc. Au mărturisit şi alţii...:)