Starețul Efrem Vatopedinul despre sentimentalism, feciorie, căsătorie și altele

[Florin_cj]

Ne da Dumnezeu toate astea si gandul necurat din noi le intoarce indarat, dupa voia lui si nu lasa in noi loc Vointei Lui Dumnezeu cel care ne-a creat, pentru ca Mandria ajunge pana acolo incat ne face sa credem ca ne-am creat singuri si ne vom lepada singuri de pacat fara Dumnezeu si iar ne lepadam de Dumnezeu! Iubeste-l pe Dumnezeu care te iubeste necontenit si pe omul Lui Dumnezeu si te va iubi si nu ura pe vrajmas, ci roaga-te pentru el! Dreptatea Lui Dumnezeu e cu noi sa nu pierdem nadejdea, asteptand rasplata, rasplata este in puterea de a face aceste fapte cu dragoste, fara asteptari! Iubeste pe omul Lui Dumnezeu si te va iubi si atunci iubirea este impartasita, atunci familia nu va mai trai in pacat, pentru ca fidelitate va fi intre ei, pentur ca a fost mai inainte credinta (fidelitate) intre fiecare din ei si Dumnezeu! Dar nu cauta sa ai doi stapani pe pamantul aceasta pentru ca ori il vei iubi mai mult pe unul si il vei ura pe celalalt, ori vei miti pe unu si ii vei spune adevarul celuilalt, ori il vei ajuta pe unul si il vei trada pe celalalt, ori il vei asculta pe unul si vei fi impotriva celuilalt! Nici in cer sa nu crezi ca o sa ai doi stapani Fa-te rob, celui care vrea sa iti fie rob! Vegheati unul asupra celuilalt pentru ca daca adoarme unul de oboseala, celalalt sa fie treaz! Iata astea sa porneasca din familie, caci a lasat Dumnezeu ajutor pentru Adam si nu ispita si ia dat una si nu harem si Adam era unul si nu erau mai multi, Dumnezeu a intemeiat familia de ajutor si nu de batjocura de minciuna sau pentru ganduri ascunse, ci pentru iubire desavarsita pe pamant! Nu va mai intra ispita intre ei daca se vor respecta acestea, la inceput din pricina legii si prin infranare, pentru a nu cadea in desfrau, iar mai apoi din dragoste deplina si sa nu uitati de Dumnezeu, caci fara de Dumnezeu nimic nu puteti face si inima vi se va impietri si nu va mai fi bucuria cu care v-a binecuvantat Dumnezeu intre voi! Sa incepeti cu Inceputul sa incepeti cu Cel care ne-a creat sa incepeti cu Dumnezeu! Cine nu poate face acestea pe pamant, cum crede ca le va putea face in ceruri?! Ne lipim cu dragoste pentru ce alegem!
Nu lepadarea de sentimente o vrea Dumnezeu, Dumnezeu e drept si nu ne-a pedepsit cu binecuvantarile care ni le-a dat pentru a ne bucura, ci ni le-a dat pentru a simti bucuria! Folositi-le acolo unde trebuiesc folosite si pentru ceea ce au fost date si veti simti bucuria si veti trai raiul pe pamant! Sa nu cazi in ispita sentimentului nu sa ajungi sa nu mai simti! Foloseste-l unde se cuvine si sa tii in inima Ta Cuvantul Lui Dumnezeu lasat noua prin Iisus Hristos si sa ne rugam sa il folosim asa cum se cuvine si sa folosim asa cum se cuvine toate binecuvantarile Lui, noi si fratii nostrii!

Dumnezeu sa ne Lumineze cu Adevarul Lui! Amin!

http://sfantulmunteathos.wordpress.c...m-vatopedinul/

[andrei_elena]

În prealabil postat de VladCat

http://sfantulmunteathos.wordpress.c...m-vatopedinul/

Foarte frumos! Imi place mult cum vorbeste staretul acesta.

Ma bucur ca iti place. Majoritatea femeilor (chiar a crestinelor ma tem) l-ar considera misogin.

- Aţi vorbit despre oamenii din ziua de azi, doritori de plăceri şi confort. Aşadar, care este locul sentimentelor în viaţa noastră?

- Toţi avem sentimente, dar acestea sunt în realitate o expresie a „omului vechi” şi Dumnezeu ne cere să ne dezbrăcăm de acest „om vechi” (Ef. 4:22) şi de sentimente. Trebuie să convertim aceste sentimente, care sunt de natură psihologică (sufletească) în simţiri şi trăiri duhovniceşti.

- Aţi putea defini sentimentele?

- De exemplu, mi se întâmplă ceva şi, din această cauză, simt o mare bucurie. Pot să trăiesc aceasta psihologic, să mă bucur şi să fiu cu adevărat fericit, sau pot preschimba acest sentiment de fericire în trăire duhovnicească. De îndată deschid o conversaţie cu Dumnezeu şi încep să-I dau mulţumită Domnului, aşa încât, în loc ca acesta să fie un sentiment pur psihologic, el devine o bucurie duhovnicească, o energie spre împreuna-vorbire cu Dumnezeu. Dacă am un sentiment de tristeţe şi sunt grozav de necăjit pentru că, să spunem, mi-a murit mama sau cel mai bun prieten sau altă năpastă a căzut asupra mea, îmi voi vărsa inima înaintea lui Dumnezeu, precum Prorociţa Ana (cf.1 Împ. 1:4-28), şi voi folosi această energie a tristeţii prefăcând-o în energie de rugăciune înaintea lui Dumnezeu.

Părintele Sofronie obişnuia să spună că nu putem trăi o viaţă monahală adevărată dacă nu învăţăm să preschimbăm stările noastre psihologice în stări duhovniceşti. Şi cum facem aceasta? Îngăduim(...)

sursa:http://acvila30.ro/arhim-zaharia-de-...-duhovnicesti/

[andrei_elena]

În prealabil postat de VladCat

Părintele Sofronie obişnuia să spună că nu putem trăi o viaţă monahală adevărată dacă nu învăţăm să preschimbăm stările noastre psihologice în stări duhovniceşti. Şi cum facem aceasta? Îngăduim(...)

sursa:http://acvila30.ro/arhim-zaharia-de-...-duhovnicesti/

da... superb exprimat

În prealabil postat de andrei_elena

da... superb exprimat

chiar ca :)...si in pasajul ce urmeaza da un exemplu care cumva vine sa clarifice si aritcolul staretului Efrem:

„Părintele Sofronie obişnuia să spună că nu putem trăi o viaţă monahală adevărată dacă nu învăţăm să preschimbăm stările noastre psihologice în stări duhovniceşti. Şi cum facem aceasta? Îngăduim oricărui fel de energie să vină asupra noastră, dar preschimbăm gândul şi-l întoarcem către Dumnezeu, spre a vorbi cu El. De exemplu, îmi amintesc de bunica mea, cât de credincioasă era ea; cum era prima în biserică şi ultima la plecare. În timpul nopţii, făcea mereu metanii şi mama avea obiceiul să o urmărească prin uşa întredeschisă cum îşi făcea ea metaniile; şi îmi spunea: „Ştii, bunica ta face tot timpul metanii“. Îmi amintesc de toate acestea şi mă simt cuprins de duioşie. Nu-i nimic, las simţirea să vină, dar îmi ridic mintea la Dumnezeu şi folosesc energia acestui sentiment pentru ceea ce voiesc eu. „Duhurile prorocilor, prorocilor se supun” (1 Cor. 14:32), spune Sfântul Pavel. Aşadar, întorc această energie spre păcătoşenia mea şi încep să mă rog pentru iertarea păcatelor mele sau pentru altceva, îmi schimb direcţia concentrării minţii şi îi dau altceva pe care să se fixeze.”

[Ekaterina]

În prealabil postat de VladCat

Ma bucur ca iti place. Majoritatea femeilor (chiar a crestinelor ma tem) l-ar considera misogin.

Cum sa-l consideram misogin cand da asemenea sfaturi sotului? :-) Rar intalnesti un preot care sa acorde o atentie atat de mare femeii (sotiei) si sa il convinga pe barbat (sot) ca trebuie sa fie atent, nobil, rabdator, iubitor, tandru, etc. sa il faca constient de calitatile femeii dar si de defectele ei, pentru care intr-o mare masura responsabil este comportamentul gresit al sotului.

Sunt multe sfaturi care pot salva o casnicie, sau sa faca ca aceasta sa fie una odihnitoare, in care cei doi soti sa traiasca fericiti. Imi place in mod deosebit acest sfat: Soţiei nu trebuie să-i ascundeţi nimic, pentru că va veni vremea când veţi fi descoperiţi. Să-i spuneţi totul şi să vă consultaţi cu ea în toate. :-))

În prealabil postat de Ekaterina

Soţiei nu trebuie să-i ascundeţi nimic, pentru că va veni vremea când veţi fi descoperiţi. Să-i spuneţi totul şi să vă consultaţi cu ea în toate. :-))

sa luam aminte :)))))))))))