Starețul Efrem Vatopedinul despre sentimentalism, feciorie, căsătorie și altele

http://sfantulmunteathos.wordpress.c...m-vatopedinul/

[andrei_elena]

În prealabil postat de VladCat

http://sfantulmunteathos.wordpress.c...m-vatopedinul/

Foarte frumos! Imi place mult cum vorbeste staretul acesta.

Ma bucur ca iti place. Majoritatea femeilor (chiar a crestinelor ma tem) l-ar considera misogin.

- Aţi vorbit despre oamenii din ziua de azi, doritori de plăceri şi confort. Aşadar, care este locul sentimentelor în viaţa noastră?

- Toţi avem sentimente, dar acestea sunt în realitate o expresie a „omului vechi” şi Dumnezeu ne cere să ne dezbrăcăm de acest „om vechi” (Ef. 4:22) şi de sentimente. Trebuie să convertim aceste sentimente, care sunt de natură psihologică (sufletească) în simţiri şi trăiri duhovniceşti.

- Aţi putea defini sentimentele?

- De exemplu, mi se întâmplă ceva şi, din această cauză, simt o mare bucurie. Pot să trăiesc aceasta psihologic, să mă bucur şi să fiu cu adevărat fericit, sau pot preschimba acest sentiment de fericire în trăire duhovnicească. De îndată deschid o conversaţie cu Dumnezeu şi încep să-I dau mulţumită Domnului, aşa încât, în loc ca acesta să fie un sentiment pur psihologic, el devine o bucurie duhovnicească, o energie spre împreuna-vorbire cu Dumnezeu. Dacă am un sentiment de tristeţe şi sunt grozav de necăjit pentru că, să spunem, mi-a murit mama sau cel mai bun prieten sau altă năpastă a căzut asupra mea, îmi voi vărsa inima înaintea lui Dumnezeu, precum Prorociţa Ana (cf.1 Împ. 1:4-28), şi voi folosi această energie a tristeţii prefăcând-o în energie de rugăciune înaintea lui Dumnezeu.

Părintele Sofronie obişnuia să spună că nu putem trăi o viaţă monahală adevărată dacă nu învăţăm să preschimbăm stările noastre psihologice în stări duhovniceşti. Şi cum facem aceasta? Îngăduim(...)

sursa:http://acvila30.ro/arhim-zaharia-de-...-duhovnicesti/

[andrei_elena]

În prealabil postat de VladCat

Părintele Sofronie obişnuia să spună că nu putem trăi o viaţă monahală adevărată dacă nu învăţăm să preschimbăm stările noastre psihologice în stări duhovniceşti. Şi cum facem aceasta? Îngăduim(...)

sursa:http://acvila30.ro/arhim-zaharia-de-...-duhovnicesti/

da... superb exprimat

În prealabil postat de andrei_elena

da... superb exprimat

chiar ca :)...si in pasajul ce urmeaza da un exemplu care cumva vine sa clarifice si aritcolul staretului Efrem:

„Părintele Sofronie obişnuia să spună că nu putem trăi o viaţă monahală adevărată dacă nu învăţăm să preschimbăm stările noastre psihologice în stări duhovniceşti. Şi cum facem aceasta? Îngăduim oricărui fel de energie să vină asupra noastră, dar preschimbăm gândul şi-l întoarcem către Dumnezeu, spre a vorbi cu El. De exemplu, îmi amintesc de bunica mea, cât de credincioasă era ea; cum era prima în biserică şi ultima la plecare. În timpul nopţii, făcea mereu metanii şi mama avea obiceiul să o urmărească prin uşa întredeschisă cum îşi făcea ea metaniile; şi îmi spunea: „Ştii, bunica ta face tot timpul metanii“. Îmi amintesc de toate acestea şi mă simt cuprins de duioşie. Nu-i nimic, las simţirea să vină, dar îmi ridic mintea la Dumnezeu şi folosesc energia acestui sentiment pentru ceea ce voiesc eu. „Duhurile prorocilor, prorocilor se supun” (1 Cor. 14:32), spune Sfântul Pavel. Aşadar, întorc această energie spre păcătoşenia mea şi încep să mă rog pentru iertarea păcatelor mele sau pentru altceva, îmi schimb direcţia concentrării minţii şi îi dau altceva pe care să se fixeze.”

[andrei_elena]

În prealabil postat de VladCat

chiar ca :)...si in pasajul ce urmeaza da un exemplu care cumva vine sa clarifice si aritcolul staretului Efrem:

„Părintele Sofronie obişnuia să spună că nu putem trăi o viaţă monahală adevărată dacă nu învăţăm să preschimbăm stările noastre psihologice în stări duhovniceşti. Şi cum facem aceasta? Îngăduim oricărui fel de energie să vină asupra noastră, dar preschimbăm gândul şi-l întoarcem către Dumnezeu, spre a vorbi cu El. De exemplu, îmi amintesc de bunica mea, cât de credincioasă era ea; cum era prima în biserică şi ultima la plecare. În timpul nopţii, făcea mereu metanii şi mama avea obiceiul să o urmărească prin uşa întredeschisă cum îşi făcea ea metaniile; şi îmi spunea: „Ştii, bunica ta face tot timpul metanii“. Îmi amintesc de toate acestea şi mă simt cuprins de duioşie. Nu-i nimic, las simţirea să vină, dar îmi ridic mintea la Dumnezeu şi folosesc energia acestui sentiment pentru ceea ce voiesc eu. „Duhurile prorocilor, prorocilor se supun” (1 Cor. 14:32), spune Sfântul Pavel. Aşadar, întorc această energie spre păcătoşenia mea şi încep să mă rog pentru iertarea păcatelor mele sau pentru altceva, îmi schimb direcţia concentrării minţii şi îi dau altceva pe care să se fixeze.”

Parintele Staniloaie in cartea "Rugaciunea lui Iisus si experienta duhului sfant" vorbeste despre liturghia zilnica a gandurilor. Este aceeasi idee exprimata un pic diferit. O sa caut un citat mai relevant sa-l postez.

[Ekaterina]

În prealabil postat de VladCat

Ma bucur ca iti place. Majoritatea femeilor (chiar a crestinelor ma tem) l-ar considera misogin.

Cum sa-l consideram misogin cand da asemenea sfaturi sotului? :-) Rar intalnesti un preot care sa acorde o atentie atat de mare femeii (sotiei) si sa il convinga pe barbat (sot) ca trebuie sa fie atent, nobil, rabdator, iubitor, tandru, etc. sa il faca constient de calitatile femeii dar si de defectele ei, pentru care intr-o mare masura responsabil este comportamentul gresit al sotului.

Sunt multe sfaturi care pot salva o casnicie, sau sa faca ca aceasta sa fie una odihnitoare, in care cei doi soti sa traiasca fericiti. Imi place in mod deosebit acest sfat: Soţiei nu trebuie să-i ascundeţi nimic, pentru că va veni vremea când veţi fi descoperiţi. Să-i spuneţi totul şi să vă consultaţi cu ea în toate. :-))

În prealabil postat de Ekaterina

Soţiei nu trebuie să-i ascundeţi nimic, pentru că va veni vremea când veţi fi descoperiţi. Să-i spuneţi totul şi să vă consultaţi cu ea în toate. :-))

sa luam aminte :)))))))))))