Bobitele de struguri de la Manastirea Hilandar

[sophia]

În prealabil postat de lore86

fratele Zaharia are un stil mai aparte in a scrie lucrurile. Odata am picat si eu in capcana de a-l judeca doar la suprafata, daca as fi citit mai atenta mesajul precum si tonul mesajului mi-as fi dat seama ca e unul dintre putinii care au puterea sa apere adevarul fara deranjul ca as zgaria urechile ulta sensibile ale multora.
Dar citite in fuga si superficial, mesajele dumnealui au darul de a faca sangele sa clocoteasca in unii.
Aer adanc in piept si recititi mesajele. a doua oara par altfel.

Lore eu te rog sa mai citesti o data mesajul lui. Si pe Yasmina o rog.
Nu ma deranjeaza ca scrie despre modul lui de a vedea si trai credinta, ci faptul ca in fiece mesaj loveste direct in persoane de pe forum (Fani, Ory, Mihnea, eu, Cristi si altii).
Si in felul asta face si un mare pacat (dublu): unul ca barfa si vorbirea de rau nu este permisa si al doilea ca ne face si pe noi sa pacatuim prin manie.
Ce rost are?

Eu ma stradui sa ignor si sa nu raspund la astfel de mesaje. Dar ma surprinde faptul ca voi si altii chiar i le acceptati si va plac asa mult. Chiar nu va inteleg.

Repet, daca s-ar referi numai la credinta si ne-ar lasa pe noi in pace, n-ar fi problema. Fiecare este liber sa scrie despre credinta aici pe forum.

In plus fiecare din noi mergem la biserica si avem un preot care ne invata intr-un fel lucrurile. Doar voi spuneti tot timpul ca duhovnicul/preotul poate sa stie ce este bine pentru fiecare si sa-l sfatuiasca.
Si atunci ce rost are sa judecam pe unul si pe altul, ca face sau nu face ceea ce spunem noi aici, ceea ce credem noi ca este mai bine? Fiecare din noi duce o cruce in spate si preotul ne stie ce si cum. Nu facem nimic asa de capul nostru. Dumnezeu stie totul despre noi.

Si sunt de acord cu Solveig, Dumnezeu n-o fi cum spune Zaharia ironic (dar corect), totusi trebuie sa credem in El si minunile sale si sa fim langa El.
In rest, numai El este in masura sa ne stie si sa ne cunoasca atat neputintele cat si straduintele si sa ne judece. Nimeni altcineva.

Nu e nevoie nici de ironii, nici de rautati. Scrie undeva in scripturi cineva pe asa un ton? Spune Iisus pildele sale cu ironie si rautate?

[DragosP]

Cu răutate nu, dar nici la Zaharia nu știu unde vezi tu răutate.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Ekaterina

Pai atunci mai citeste o data :-)

probabil este unica plantă ce a crescut fără să fie insamantata de cineva.

[Ekaterina]

În prealabil postat de Lucian008

Nu e deloc acelasi lucru. Daca ar fi fost vorba de a se ruga la manastirea respectiva, la Sf Simeon, era cu totul altceva. Nu e tot una a te duce la o icoana facatoare de minuni (desi e putin fortata exprimarea ptr ca orice icoana este facatoare de minuri, dar cred ca s-a inteles la ce ma refer) si a respecta un ritual ce tine de magie.
Numarul de 25 de unde este scos? De ce trebuie procedat in felul acesta? De ce trebuie afundata crenguta in apa? De ce trebuie luate 3 boabe? De ce 2 sotia si unul sotul? Daca ia 2 si sotul nu se mai produce minunea? Iar daca argumentul va fi ca tine de ascultare si de tinerea unui canon este un argument fals. De fapt totul e doar un ritual magic pentru indeplinirea unei dorinte. Iar revenim la ideea de Dumnezeu-tonomat: bag fisa si iese minunea. Veti spune ca e necesara si credinta. Corect. Dar daca este necesara credinta de ce mai e nevoie de ritual? E doar o superstitie, iar superstitiile si ritualurile de infaptuire a minunilor sunt straine de Biserica.

La manastirea Hilandar se poate ruga doar sotul, deoarece este in Sfantul Munte Athos. Acesta este un canon hotarat de Parintii de la aceasta manastire, sa ii intrebam pe ei de ce 25 de metanii si nu mai multe, de ce asa si nu altfel, iar apoi sa le spunem in ce inselare cumplita sunt, cum practica ei ritualuri ce tin de magie.

In continutul topicului vei afla si de ce mama ia doua bobite iar tatal doar una. Trebuie sa facem diferenta intre implinirea unui ritual si implinirea unui canon. Ritualurile sunt straine de Biserica dar implinirea unui canon si mijlocirea Sfintilor nu.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Ekaterina

La manastirea Hilandar se poate ruga doar sotul, deoarece este in Sfantul Munte Athos. Acesta este un canon hotarat de Parintii de la aceasta manastire, sa ii intrebam pe ei de ce 25 de metanii si nu mai multe, de ce asa si nu altfel, iar apoi sa le spunem in ce inselare cumplita sunt, cum practica ei ritualuri ce tin de magie.

In continutul topicului vei afla si de ce mama ia doua bobite iar tatal doar una. Trebuie sa facem diferenta intre implinirea unui ritual si implinirea unui canon. Ritualurile sunt straine de Biserica dar implinirea unui canon si mijlocirea Sfintilor nu.

şi totuşi Lucian are dreptate. este un ritual sub masca de canon, cu aspecte ce ţin de magie şi superstiţie.

În prealabil postat de Dumitru73

şi totuşi Lucian are dreptate. este un ritual sub masca de canon, cu aspecte ce ţin de magie şi superstiţie.

Lucian si Dumitru, este ingrijoratoare ascensiunea gindirii magice in Biserica. Multi oameni pe care ii cunosc, imi spun: "Am sa citesc rugaciunea asta de enspe ori, altfel nu are efect (!!??!!); am sa merg in vara asta la sapte manastiri" sau, mai grav "canonul de rugaciune trebuie facut pe luna plina/intr-o zi cu numar par". Nu rideti si nu fiti sceptici: din pacate, nu bat cimpii.
Nu imi amintesc vreun element de magie numerica in Evanghelii. Nu conteaza cine propovaduieste asa rataciri: monah sua mirean, hirotonit sau nu. Ratacirea/erezia/superstitia/inselarea este tot aceeasi, indiferent daca o formuleaza si o distribuie o baba, un preot paroh, un episcop, patriarh sau Papa.

În prealabil postat de Dumitru73

probabil este unica plantă ce a crescut fără să fie insamantata de cineva.

Evident, Dumitru; pai, se pare ca unii habar nu au de originea vitei-de-vie, si ca exista inca si in stare spontana/"salbatica"/necultivata. Ca sa nu mai mentionez truismul ca toate plantele cultivate/animalele domestice au un stramos sau counterpart, daca vrei, "salbatic" sau spontan. Cien are bani de drum, sa mearga in Caucaz: acolo gasiti vita salbatica, la mama ei, din abundenta. Iar daca pe un mormint cade un butas...ce credeti ca se intimpla, daca este un climat prielnic?

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

....este ingrijoratoare ascensiunea gindirii magice in Biserica.Nu imi amintesc vreun element de magie numerica in Evanghelii

Miracolele biblice,in special cele cuprinse in Noul Testament,au o particularitate: prin realitatea lor indica spre o realitate superioara,adica transced conditia lor si prefigureaza,indreapta privirea spre realitatea din care ele provin.Un exemplu concret este raspunsul dat de Hristos celor trimisi de Ioan Botezatorul (Luca 7:18-23) prin acel raspuns aratandu-se ca acele minuni in sine,desi extraordinare,aratau de fapt spre o realitate uluitoare,superioara miracolului in sine,si anume implinirea unor profetii din VT cu privire la Mesia si Imparatie.Ele,prin urmare,nu sunt simple minuni temporare,magice cumva,ci au in ele samanta unui adevar superior.In antiteza cu aceasta caracteristica,fara a fi vorba de postarea Ekaterinei,subliniez asta,spiritul uman a simtit mereu nevoia unui refugiu intr-un miraculos mai facil,tangibil si limitat cumva,cu o aplicabilitate restransa la nevoile cotidiene.Un critic al acestui gen de asteptare spunea ca acest tip de miracol dorit in general de oameni reprezinta,fie si dpdv strict biologic,moartea cunoasterii naturii si legilor ei,iar din interior,ca rezultat,se ajunge la anihilarea ei.Acest gen de asteptare fumega si erupe,pedepseste cumva natura prin acest gen de miracole,legile ei interne sunt negate,nu mai lucreaza discret prin antiteze ci sunt anihilate brutal.Aceasta moarte a naturii nu este o renastere nobila a ei,ci o batjocora si o insulta ,care satisfac nevoia de senzational dar desfiinteaza orice tainica legatura interna a elementelor naturii,atat de minunat si de logic intrepatrunse de Creatorul lor.Insa asta prea putin conteaza pt multi oameni care nu doresc nimic mai mult decat implinirea dorintei lor acum,in acest plan.Antidotul crestin pentru acest gen de intelegere este incredintarea ferma ca voia lui Dumnezeu,care poate sau nu coincide cu asteptarile noastre,este sprijinul de neclintit al credintei acelor fericiti care nu au vazut dar au crezut.

În prealabil postat de zaharia_2009

Sora, ma bucur sincer ca doar prin 250 de postari incercati sa va marturisiti ca o iubitoare a Adevarului . O iubitoare in sens real, clasic, traditional , direct din suflet, netagaduitoare a dogmelor,a codului moral (colectia canoanelor BOR) si a traditiei nemodificate a Bisericii Ortodoxe .
Este un lucru deosebit sa fiti astfel iar aici pe acest thread aveti doar citeva manifestari , cel putin de acceptare, daca nu chiar de bucurie ca marturisiti astfel . Dar sa fiti astfel pina la capatul tuturor lucrurilor si sa nu va lasati muscata de nici o influenta modernista in credinta si nici sa nu o lasati mai moale de frica habotnicismului .

Insa cu toata bucuria m-am si mihnit putin deoarece nu ati inteles , sau nu ati vrut, sa prindeti spiritul postarii mele desi cheia in care este scris este f. facila . Eu uneori scriu in chei si mai "zimtate" .
Desigur ca nu sunteti obligata sa zaboviti pe orice rinduri sau sa stati si sa cautati te miri ce in el, acul in carul cu fin, ori , vorba lui Minulescu, "cheia de la poarta veche" a rindurilor postate de orice passant prin forum ! Dar daca va angajati totusi intr-un raspuns , va rog faceti un pic de cercetare mai inainte ! Nu de dragul passantului , ci pt. a va pastra dvs.bunul nume dobindit pe forum .

Cheia spuselor mele a si fost aratata de citiva frati iar eu intaresc ca asa este .
Dar va spun un mare secret : enorm de multi din userii acestui forum , voit sau chiar necugetat, tocmai asa il vad pe Dumnezeu : un chelner, gata de a servi orice si a rabda orice ! Ori tocmai asta am combatut eu mereu cu hotarire ! Hristos este izvorul dragostei, etse f. adevarat, dar tot El este si Dreptul Judecator ! Adica sigur ne va judeca pt. ceva , iar noi sigur ne facem vinovati de multe... chiar daca El ne iubeste . Iubirea nu a avut nicodata sinonima prostia ! Orice din lumea asta are o limita si o dreapta intelegere . Restul sunt sofisme din ce in ce mai simandicoase !

NU sunt deloc suparat ca m-ati pus la perete , mi-ati trintit 2 palme si m-ati intrebat : ce poftesti mai musiu ?
Unde ar mai fi frumusetea discutiei dintre noi daca nu ar fi si asa ceva ?
Dar frumusetea, cred eu ca este in inima buna a crestinului, caci pacatul este venial dar inima buna ramine .
Cind in spatele polemicii descoperi inima inveninata ori marturisirea strimba, atunci polemica nu mai este binefacatoare ci din contra .

Sa fiti iubita si binecuvintata si sa nu uitati sa va declarati public credinta pe care o marturisiti ... adica sa o treceti la "biografice" . Preintimpinam astfel greselile impardonabile de dragul bonjurismului !

Spuneti dumneavoastra: <<Sora, ma bucur sincer ca doar prin 250 de postari incercati sa va marturisiti ca o iubitoare a Adevarului>>

<<Non multa, sed multum >>(uneori scris fără virgulă) este o expresie latină care se traduce literal nu multe [lucruri], ci mult [în sensul de considerabil], cu înțelesul nu mult cantitativ, ci substanțial.

Nu scriu mult pentru ca nu mi se pare util nici pentru mine nici pentru aceia care eventual, ar citi.

Nu e obligatoriu sa ne marturisim credinta in tomuri intregi, asta nu mi se pare o masura a credintei. Dar ce spuneti dvs. este un punct de vedere pe care il respect.

In Sfanta Scriptura avem exemple de „marturisire a credintei” in putine cuvinte.
Chiar Mantuitorul Iisus Hristos Insusi dandu-ne Rugaciunea Domneasca Tatal Nostru ne indeamna<<când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii, că acestora li se pare că prin vorbăria lor vor fi ascultaţi>>
(Matei 6, 7)

Cred Doamne, ajuta necredintei mele!

<<Iar Iisus i-a zis: „Dacă Tu poţi crede, toate-i sunt cu putinţă celui ce crede“.
Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne!, ajută necredinţei mele!“ >>(Marcu 9, 23-24)


Uitati cateva dovezi (scurte) de marturisire a credintei:

Samarineanul recunoscator
<<intrând într'un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care au stat departe. Şi ei şi-au ridicat glasul, zicând: „Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne!“ Şi văzându-i, El le-a zis: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor“. Şi a fost că'n timp ce ei mergeau, s'au curăţit. Iar unul din ei, văzând că s'a vindecat, s'a întors slăvindu-L cu glas mare pe Dumnezeu. Şi a căzut la picioarele Lui, cu faţa la pământ, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând Iisus, a zis: „Oare nu zece s'au curăţit? Cei nouă unde sunt? Nu s'a găsit să se întoarcă să-I dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care e de alt neam?“ Şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.>>(Luca 17,12-19)


„Smerenie romana”
<<Pe când intra în Capernaum s'a apropiat de El un sutaş, rugându-L
şi zicând: „Doamne, servul meu zace slăbănog în casă, cumplit chinuindu-se“. Şi Iisus i-a zis: „Voi veni şi-l voi vindeca“. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci zi numai cu cuvântul şi servul meu se va tămădui. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun unuia: Du-te! şi se duce; şi altuia: Vino! şi vine; şi robului meu: Fă asta! şi face“. Auzind acestea, Iisus S'a minunat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevăr vă grăiesc, nici în Israel, n'am aflat atâta credinţă! Şi vă spun Eu vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor şedea la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob în împărăţia cerurilor, iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor b“. Şi i-a zis Iisus sutaşului: „Du-te, să-ţi fie după cum ai crezut!“ Şi s'a însănătoşit servul său în ceasul acela.>>

b) Avertisment dat Iudeilor, care se socoteau moştenitorii exclusivi ai făgăduinţei date de Dumnezeu lui Avraam, dar care, refuzând să primească lumina Evangheliei, urmează să fie aruncaţi în întunericul „cel mai din afară“, adică veşnic, desăvârşit, de nepătruns, unde sufletul e complet singur, în imposibilitatea comunicării cu alte suflete.
(Sfanta Scriptura, Versiunea Anania) http://www.dervent.ro/biblia.php



Vindecarea fiicei canaaneencei
<<Iar El, răspunzând, a zis: „Nu sunt trimis decât la oile cele pierdute ale casei lui Israel“. Iar ea, venind, I se închina, zicând: „Doamne, ajută-mă!“ El însă, răspunzând, i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s'o arunci câinilor“. b Iar ea a zis: „Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor“. Atunci răspunzând Iisus, i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie precum voieşti!“ Şi s'a tămăduit fiica ei din ceasul acela.>>(Matei 15, 24-28)
b) În mentalitatea vremii, Evreii erau „fiii“ lui Dumnezeu, în timp ce păgânii erau consideraţi „câini“. Iisus foloseşte acest limbaj nu spre a o jigni pe femeia străină, ci pentru a-i pune la încercare stăruinţa în credinţă şi'n rugăciune. Prin răspunsul ei, femeia şi le dovedeşte pe amândouă şi, în plus, smerenia, virtute crucială pentru dobândirea mântuirii.

Vindecarea femeii cu scurgere de sange
<<Şi iată, o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge, s'a apropiat de El şi, fiind în spatele Lui, s'a atins de poala hainei Sale; că zicea în sinea ei: „Doar să mă ating de haina Lui şi mă voi vindeca “. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit!“ Şi din ceasul acela femeia s'a tămăduit.>>(Matei 9, 20-22)

Fiecare om are felul sau propriu de a-si exprima credinta, asa cum fiecare om are drumul sau spre mantuire. Nu exsita doua mantuiri la fel.

@zaharia_2009

1. Cand aveti ragaz, va rog frumos, puteti sa dati un exemplu (unul singur, nu mai multe) de o persoana<< iubitoare in sens real, clasic, traditional , direct din suflet, netagaduitoare a dogmelor,a codului moral (colectia canoanelor BOR) si a traditiei nemodificate a Bisericii Ortodoxe.>> !?

2. Chiar daca scrieti in ” chei mai zimtate” cred in continuare ca este nepotrivita(nefericita) exprimarea dvs. referitoare la Dumnezeu.
De obicei, evit sa intru pe topicuri in care se face prea multa vorbarie si nu se ajunge la niciun rezultat sau doar la tulburare. M-a hotarat sa va scriu situatia aparuta la Teatrul National din Timisoara cu spectacolul dupa piesa lui Nick Mancuso.

(In treacat fie spus, vad ca nimeni n-a tinut seama sau n-a comentat ce se intampla la Timisoara. Poate nu e important comunicatul: "Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Timişoarei, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara, Protopopiatul Ortodox Ucrainian – Lugoj, Episcopia Romano-Catolică de Timişoara, Episcopia Română Unită cu Roma – Greco-Catolică de Lugoj, Biserica Evanghelică Luterană Sinodo-Prezbiteriană din Timişoara, Protopopiatul Reformat din Timişoara, Comunitatea Baptistă din Timişoara, Biserica Adventistă de ziua a şaptea – Conferinţa Banat, ţinând seama de solicitările credincioşilor şi ale unor personalităţi ale vieţii culturale din oraşul nostru ataşate valorilor creştine, îşi exprimă profunda părere de rău, nemulţumirea şi îngrijorarea faţă de titlul piesei lui Nick Mancuso, jucată la Teatrul Naţional din Timişoara - "Dumnezeu e un mafiot”.>>)

Daca acolo s-a produs atata tulburare, inseamna ca orice rostire din aceeasi categorie poate provoca situatii asemanatoare.
Nu v-am acuzat de blasfemie; mi-am ingaduit doar sa va sugerez sa reveniti asupra postarii respective.


3. Cand raspund la un mesaj il citesc cu mare atentie, pentru ca sunt constienta de responsabilitatea cuvantului rostit si nu vreau sa jignesc si nici sa smintesc pe cineva.


4. Nu sunteti primul si cu siguranta nici ultimul care ma catalogheaza: idei moderniste, ecumenism etc.
Este dreptul dvs. si al altora care asa vad. Eu stiu cum sunt si raspund in fata lui Dumnezeu pentru faptele mele.
Daca nu raspund intotdeauna unor astfel de mesaje nu e pentru ca n-as avea ce sa mai spun sau pentru ca as da dreptate acelora care pe nedrept, ma „eticheteaza” astfel. Dar cred mai mult in liniste decat in asa- zisa dreptate.
Parintele meu duhovnic m-a sfatuit asa(nu la Spovedanie, pentru ca nu avem voie sa destainuim ce ne spune duhovnicul la Sfanta Spovedanie) : „Pentru linistea dumneavoastra si a familiei sau a prietenilor, nu cautati totdeauna dreptatea: pacea si intelegerea pretuiesc mai mult. Cel mai bine este sa va rugati lui Dumnezeu sa le arate El si sa le spuna El ceea ce dvs. n-o sa reusiti pentru ca n-o sa fiti ascultata.”

5. Ceva sperante am mai capatat cand cineva m-a „acuzat” de habotnicie (dvs. doar ati facut doar o referire, in treacat) ; nu poti sa fii habotnic si modernist in acelasi timp.


6. De cele mai multe ori postez citate din Biblie sau din Sfantii Parinti pentru ca nu am veleitati de teolog, nu am cunostinte deosebite – deci nu am ce sa transmit - si pentru ca mi-a placut foarte mult ce a spus la un moment dat Parintele Nicolae Steinhardt: <<Aceste subtilităţi teologice trebuie lăsate în grija cărturarilor competenţi.>> DECI: nu sunt carturar competent, sunt doar un om obisnuit care incearca sa fie crestin.

http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...goste-materna/


7. Poetul meu preferat, drag si potrivit inimii si firii mele este Ion Minulescu; de-a lungul vietii mele(sunt nascuta in 1948) am invatat sute de versuri de Minulescu. Si imi place si proza lui Ion Minulescu; mai putin cele cateva piese de teatru. „Corigent la limba română” mi-a descretit de multe ori fruntea si sufletul, facandu-ma sa râd in hohote. „Romanta cheii” vorbeste despre „cheia de la poarta verde”. <<Cheia ce mi-ai dat aseara – Cheia de la poarta verde – Am pierdut-o chiar aseara!....Dar ce cheie nu se pierde?......Cheia ce mi-ai dat aseara/ Am gasit-o prefacta/Intr-o cupa alba, plina/Cu vin verde de cucuta.>> ( Ion Minulescu, Scrieri, vol.I, Editura pentru Literatura, Bucuresti 1966, pag. 18-19).

9. Eu nu ”v-am pus la zid” si nici "nu v-am palmuit". Imi pare rau daca asa ati simtit. Daca avem pareri contradictorii nu inseamna ca ne luam la bataie.

Va multumesc pentru urari si eu la randul meu va doresc sa aveti parte de iubire si binecuvantare de la Dumnezeu.

10. Nu stiu ce ar insemna pentru dvs. sa-mi declar public credinta pe care o marturisesc.
Cu ce ar ajuta daca as trece-o la date”biografice”? Ar convinge mai mult decat ceea ce scriu? Cred ca ati vazut useri care se declara (si la date biografice): ortodocsi dar citeaza din Crezul greco- catolic sau altii (tot ortodocsi) care nu o cinstesc pe Maica Domnului sau, tot atat de grav, spun : <<te poţi mântui şi îţi porţi purta crucea urmându-L, imitându-L pe Hristos şi fără ca să te închini unui lemn şi fără să îi aduci ode, aşa cum se face la "ortodocşi" care personifică crucea în acatiste>>


Puteti sa explicati ce inseamna greseli impardonabile de dragul „bonjurismului”?
Ce inseamna bonjurist si bonjurism e usor de aflat: Traiasca Google! Dar, despre ce greseli impardonabile vorbiti?