Nedumeriri fata de spovedanie

[dobrin7m]

În prealabil postat de costel

Am intalnit la Avva Moise un cuvant de invatatura care mi-a ridicat niste intrebari. Multi isi spun cand vine vorba de spovedanie, ca nu e important la cine te marturisesti, esential e sa o faci. Din cuvintele Avvei reiese ca e foarte important si la cine mergi pentru marturisire: "Sa nu destainui gandurile oricui ti-ar iesi in cale, ci sa le vestesti batranilor duhovnicesti care au darul deosebirii, si nu celor ce nu-s decat albiti de vreme. Caci multi, uitandu-se la varsta, si-au marturisit gandurile lor, dar, in loc sa primeasca tamaduire, au cazut in deznadejde pentru neiscusinta batranilor". Din marturia Avvei reiese ca Dumnezeu nu lucreaza prin orice duhovnic, de vreme ce unii nu primesc tamaduire. Si atunci cum ramane cu spovedania in fata unor preoti care nu au darul deosebirii?

Trebuie in primul rand sa patrundem cu ochii mintii in contextul acelor vremi cand Avva Moise a spus aceste cuvinte. Pentru ca nu se refera la duhovnicii de astazi si la cat sunt ei de buni, sau nu, cum ne ducem noi cu mintea (iertare dar ce repede judecam preotii nostri si ii catalogam si ii punem in clasamente uitand ca de fapt preotii sunt vase alese prin care Duhul Sfant se revarsa catre noi), deci nu la acest aspect se refera , ci la cu totul altceva.
este vorba de indemnul de a merge la duhovnici ca acestia sunt batranii duhovnicesti, si nu la acei care si-au facut un renume in comunitate ca fiind intelepti dar nu sunt duhovnicesti.
Si astazi vedem exemple de oameni care alearga la diverse persoane in loc sa mearga la duhovnic, oameni care cer sfaturi pe oriunde si de la oricine , prieteni, neamuri, ghicitori, etc in loc sa mearga la duhovnici ca acestia sunt cu adevarat batranii duhovnicesti.

[cristiboss56]

Orice creștin e bine să facă măcar o dată în viață spovedanie generală, la o mănăstire, iar apoi se poate spovedi oricând la preotul lui. Păcatele nu pot intra în Cer. Fără spovedanie nu intră în Cer nimeni.
Atenție însă că diavolul are un șiretlic: când faci păcate, îți dă curaj, iar când te spovedești, îți aduce rușinea.
Să nu ne rușinam, fraților, la Spovedanie, ca să fim iertați, ci mai bine să ne rușinam de a mai face pacate!
SFÂNTA SPOVEDANIE
Una dintre marile datorii duhovnicești ale creștinilor este marturisirea păcatelor. Trebuie să știm mai întăi că toții greșim înaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, alții mai puțin, și nimeni nu este fără de păcat. Acest lucru ni-l arată Sfânta Scriptură, care zice: Toți multe greșim. Iar de vom zice că păcat nu avem, pe noi înșine ne înșelăm și adevărul nu este în noi; iar dacă ne vom mărturisi păcatele, credincios și drept este Dumnezeu, ca să ne ierte noua păcatele și să ne curățească pe noi de toată întinăciunea și nedreptatea.
Taina Mărturisirii sau a Spovedaniei cuprinde patru părți. Prima parte este durerea inimii pentru păcate. Să-mi pară rău și să plâng pentru păcatul prin care am supărat pe Dumnezeu. A doua este spovedania prin viu grai la duhovnic. A treia este facerea canonului. A patra parte, cheia Sfintei Spovedanii, este dezlegarea păcatelor, prin punerea mâinilor preotului pe capul credinciosului. Aceasta se numește epicleza duhovniciei, adică venirea Duhului Sfânt peste capul celui ce s-a mărturisit curat. Că nu se poate încheia Taina Sfintei Spovedanii, decât atunci când a pus preotul mâna pe capul celui ce se marturisește și i-a citit rugăciunea de dezlegare. Dar preotul nu poate dezlega la Spovedanie decât ce i s-a spus. Iar dacă cineva are vreo rezervă și ține vreun păcat nespus, toate păcatele le are îndoite, pentru ca a crezut că Dumnezeu nu știe ce a făcut.
O spovedanie trebuie să împlinească următoarele condiții:
1. Spovedania trebuie să se facă înaintea duhovnicului. Deci, eu când mă duc la spovedanie înaintea preotului, mă duc în fața lui Dumnezeu. Preotul este un simplu martor. În ziua judecății el atât poate spune, cât i-am spus eu. Ce nu i-am spus, nu-i dezlegat nici pe pământ, nici în cer. Dar eu, dacă m-am dus la spovedanie și i-am spus toate și preotul mi-a făcut dezlegare cu mâinile pe cap, eu sunt dezlegat. Nu ati auzit în Evanghelie ? A suflat asupra lor și le-a zis: Luati Duh Sfânt; cărora le veți ține păcatele, ținute vor fi și cărora le veți ierta, iertate vor fi, și orice veți dezlega voi pe pământ, va fi dezlegat și in cer …
2. Spovedania trebuie să fie completă și să nu se ascundă nimic din cele făptuite. Dar ca să ții minte și să faci o mărturisire întreagă, nu te duce cu ochii legați la preot, căci diavolul îți ia mintea și uiți. Cu o săptamână sau doua inainte, stai liniștit într-o cameră, ia-ți un caiet și scrie toate păcatele tale din copilărie , sau de la ultima spovedanie. Ce păcate ai pe conștiință, de când erai copil mic; când erai de cinci ani, cand erai de șapte ani, când erai în clasa întâi la școală, când erai în clasa a doua , când erai într-a noua, când erai fată mare sau flăcău, înainte de căsătorie sau după căsătorie, când erai militar. Scrie, că și diavolul a scris. Avem contabil bun, îngerul rău, pe umarul stâng, care scrie tot.
3. Spovedania trebuie făcută de bună voie, după mărturia Duhului Sfânt, Care zice: și din voia mea mă voi mărturisi Lui.
4. Spovedania să fie făcuta cu umilință, căci inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
5. Spovedania să nu fie prihănitoare, adică să nu dăm vina pe nimeni, nici pe oameni, nici pe vre-o altă zidire a lui Dumnezeu, nici chiar pe diavoli. La spovedanie numai pe noi să ne învinuim și să ne prihănim, cum zice Sfântul Ioan Scărarul: „ A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea lenevire s-a făcut, iar nu dintr-a altuia”.
6. Spovedania se cuvine să fie dreaptă , adică să spui adevărul ; spune cum ai făcut toate, fără rușine. Isus Sirah zice : Este rușine care aduce păcat și esre rușine care aduce slavă și har. Rușinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scutește pe tine de rușinea aceea pe care o vom suferi cu toții în ziua cea înfricoșată a Judecății lui Dumnezeu.
7. Spovedania să fie hotărâtoare. Să luăm înaintea duhovnicului o mare hotărâre de a nu mai păcătui, ajutându-ne nouă dumnezeiescul har, și să voim mai bine a murii de mii de ori decât a mai păcătui de acum înainte cu vointa noastră. Sfântul Vasile cel Mare zice: „ Nu se folosește de mărturisire, nici se mărturisește, cel ce zice la spovedanie numai că a greșit, însă rămâne iarăși în păcat și nu-l urăște”. Toată pocăința ta întru aceasta constă, să te hotărăști a-ți schimba viața.
Cine reușește să facă o spovedanie curată, reușește să facă al doilea Botez, după cum ați văzut că zice preotul la molitfă: „De vreme ce cu al doilea Botez te-ai botezat, după rânduiala tainelor creștinești”.
După o spovedanie curată, trebuie să primim un canon, pe care trebuie să-l împlinim. Cel ce se spovedește are marea datorie de a-și face canonul dat pentru a scapa de chinul cel veșnic al iadului.
Vedem în Sfânta Scriptură că prin canon s-au curățit toți cei ce au păcătuit înaintea Domnului. Iar cel ce a primit canon și nu-l face, nu se poate curăți de lepra păcatului și nici sufletul său nu este slobozit din robia dracilor.
Este bine de știut că cel ce se pocăiește cu adevărat, nu numai că primește canonul dat de duhovnicul său, ci singur cere mai mult canon, știind că ori aici vremelnic, ori dincolo veșnic, păcătoșii trebuie să-și facă canonul. Iar canonul să fie după măsura puterii fiecăruia. Ai auzit ce spune Sfântul Marcu Ascetul ? “ Câtă deosebire are arama de fier și fierul de găteje, adică de vreascuri, atâta deosebire este între un trup și altul”.
Precum o cămașă trebuie spălată de multe ori, așa și sufletul trebuie spălat mereu prin deasa spovedanie. La începutul creștinismului spovedania se făcea în fiecare zi. Mai târziu, oamenii, rărind cu Sfânta Împărtășanie, au rărit-o și cu Sfânta Spovedanie. Și vedeți, acum de-abia se mai spovedesc în cele patru posturi. Atâta s-a răcit credinta și evlavia, mai ales față de Spovedanie, și chiar de împărtășirea cu Preacuratele Taine, care aduc cel mai mare folos și putere de creștere duhovnicească a sufletelor noastre prin harul Duhului Sfânt, ce vine peste noi prin aceste Sfinte Taine.
Primul folos al desei spovedanii este acela că păcatul nu prinde rădacini în noi și se strică din suflet cuibul satanei. Ai văzut cocostârcul ? Face cuib pe casă la tine ; și-i o pasăre foarte fină. Dacă i-ai stricat cuibul o dată, de două ori, nu-ți mai vine acolo. Știe că-i ești dușman. Așa și noi , dacă-i stricăm cuibul satanei, el nu mai vine repede. Diavolul, văzând că te spovedești des, te căiești, te rogi și-l pârăști mereu, zice așa: „ Degeaba mă ostenesc cu dânsul, că se duce mereu la preot și se spovedește, și-l dezleagă, și eu nu câștig nimic. Mai bine mă duc la cei care dorm, care n-au grijă de mântuire, care nu se spovedesc cu anii, că aceia nu mi se mai împotrivesc !”.
Al doilea folos al desei spovedanii este că omul ține minte ușor greșelile făcute de la ultima spovedanie; pe când cel ce se mărturisește rar, cu anevoie poate să-și aducă aminte de toate câte a făcut. Astfel, multe din păcate rămân nespovedite și, prin urmare, neiertate. Pentru aceea diavolul i le aduce aminte în ceasul morții, dar fără de folos, căci i se leagă limba și nu le mai poate mărturisi.
Al treilea folos al celui ce se mărturisește des este că și dacă i s-ar întâmpla să cadă intr-un păcat de moarte, îndată aleargă și se mărturisește și intră în harul lui Dumnezeu, și nu suferă să aibă pe conștiință greutatea păcatului, fiind deprins a se curăți des prin spovedanie.
( VA URMA )

[cristiboss56]

Al patrulea folos al desei spovedanii este că pe unul ca acesta îl află moartea curățit și în harul lui Dumnezeu, având mare nădejde de mântuire. După mărturia Sfântului Vasile cel Mare, diavolul merge totdeauna la moartea drepților și a păcătoșilor, căutând să afle pe om în păcate pentru a-i lua sufletul. Dar la cei ce se mărturisesc des și curat nu poate afla nimic, deoarece s-au mărturisit luând dezlegare pentru păcate.
Al cincilea folos al desei spovedanii este că unul ca acesta se oprește și se înfrânează de la păcate, aducându-și aminte că după puține zile se va mărturisi din nou și va primi canon de la duhovnic, acesta mustrându-l pentru cele făcute.
Deci, cel ce are obicei să se mărturisească des nu lasă rugina păcatului să se prindă de mintea și inima lui. Cine își plivește ogorul sufletului des simte când încolțește păcatul și îndată îl smulge din suflet prin spovedanie. Pe acela moartea nu-l găsește nepregătit.
ÎNDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE
Mai întâi de toate marturisesc înaintea lui Dumnezeu, Celui închinat în Sfânta Treime, Tatalui si Fiului si
Sfântului Duh, înaintea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria, înaintea tuturor îngerilor, a tuturor sfintilor lui Dumnezeu si înaintea sfintiei voastre, parinte, ca eu, pacatosul, în toata clipa si în tot ceasul am suparat pe Preabunul Dumnezeu cu pacatele si rautatile mele cele fara de numar:
1. Am pacatuit cu încrederea prea mare si nesocotita împotriva lui Dumnezeu, zicând ca El este milostiv si ma va ierta si pentru aceea pot sa pacatuiesc mereu.
2. Mi-am pus în minte ca sa pacatuiesc cât voi putea, zicând ca ma voi pocai la anul, la batrânete, pe patul mortii. Am zis ca daca va voi Dumnez eu ma voi mântui, iar daca nu, ma va pierde.
3. M-am deznadajduit de mila lui Dumnezeu,ca tot nu ma va ierta, de aceea am pacatuit mereu.
4. Mi-am pus în minte sa ma sinucid si chiar am încercat sa fac aceasta. Am fost autor moral la sinuciderea cuiva.
5. Am stat împotriva adevarului aratat si dovedit al Bisericii cuprins în Sfânta Scriptura, Sfânta Traditie si istorie, motiv pentru care am întristat si alungat Duhul Sfânt de la mine (Caz concret).
6. Mi-am împietrit inima, neprimind si nepazind cuvântul lui Dumnezeu, socotind Dumnezeiestile Scripturi mincinoase. Am avut gânduri de hula împotriva lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Sfintilor sau a altor lucruri sfinte (Trebuiesc spuse gândurile de hula).
7. Am hulit faptele bune ale aproapelui; am invidiat pe aproapele pentru darul ce i l-a dat Dumnezeu.

8. Din rautate nu am dat învatatura despre credinta (daca am stiut) celor nestiutori.
9. N-am vrut sa aud vorbindu-se despre Dumnezeu,credinta, religie.
10. Am zis ca Dumnezeu e o nascocire a preotilor, ca El nu exista în realitate; ca nu exista suflet, nici îngeri, nici draci, nici judecata, nici înviere, nici rai si iad, nici viata viitoare; m-am lepadat de Dumnezeu cu cuvântul, cu gândul, chiar si în scris.
11. Am zis ca Dumnezeu ne-a dat uitarii, ca nu se mai ocupa de noi.
12. Am crezut mai mult în calendar decât în învatatura Bisericii, tinând sarbatorile si posturile dupa calendarul vechi.
13. Am tinut calendarul pe vechi, nesocotind hotarârea Sfântului Sinod al Bisericii. Am fost nas la Botez sau la Cununie la cei care au fost botezati sau cununati de catre preotii stilisti.
14. M-am lepadat de unica si dreapta credinta în Dumnezeu, cea ortodoxa, trecând la alte credinte eretice, sectare, schismatice sau filosofii (evrei, musulmani, budhisti, baptisti, penticostali, adventisti, iehovisti, stilisti, catolici, atei etc). Am practicat yoga, arte martiale, dianetica, bioenergie, parapsihologie, radiestezie, telepatie, hipnotism, spiritism, meditatia transcendentala, zen-budismul si alte asemenea aces – tora. Am îndemnat si pe altii la asa ceva.
15. Am luptat împreuna cu potrivnicii Ortodoxiei la discreditarea preotilor si a învataturilor Bisericii; am facut glume pe seama lor. Am participat la slujbe cu cei de alte credinte si m-am rugat împreuna cu ei, cazând sub afurisenia Bisericii.
16. Am ucis cu voia sau fara de voia mea.
17. Am asuprit pe cei saraci, pe vaduve si pe orfani; pe cei neputinciosi sau lipsiti. Am oprit plata celor ce mi-au lucrat.
18. Am defaimat, batjocorit, batut pe parintii mei trupesti sau duhovnicesti.
19. Am silit pe altii sa pacatuiasca sau i-am ajutat la pacat (la care anume); am luat apararea celui ce pacatuia.
20. Nu am mustrat pacatul altora, când a fost vremea a face acest lucru.
21. Am avut îndoiala, si mai am, de credinta întru Unul Dumnezeu Cel în Treimea cea de o fiinta si nedespartita – Tatal, Fiul si Duhul Sfânt.
22. Am avut îndoieli asupra credintei Ortodoxe si acelor 7 Sfinte Taine (Botezul, Mirungerea, Pocainta sau Spovedania, Împartasania, Preotia, Nunta si Sfântul Maslu).
( VA URMA )

[fallen]

De ce unii oameni sunt "ipohondri", de ex bolnavii cronici care daca li se termina medicatia si nu ajung la timp la medic intra in panica, sau unii "credinciosi" care daca trec mai mult de 40 de zile de la spovedanie incep sa isi piarda increderea in Dumnezeu si sa se teama ca ii va lua aghiutza?
Nu le e mai bine celor ignoranti?

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

De ce unii oameni sunt "ipohondri", de ex bolnavii cronici care daca li se termina medicatia si nu ajung la timp la medic intra in panica,

Au probabil nevoie de atentie sporita de la cei din jur, confunda atentia medicului si medicamentatia sporita si exagerata cu o relatie afectiva autentica sau poate simuleaza boli pentru a se sustrage de la anumite activitati.

sau unii "credinciosi" care daca trec mai mult de 40 de zile de la spovedanie incep sa isi piarda increderea in Dumnezeu si sa se teama ca ii va lua aghiutza?

De astia nu am auzit.

Nu le e mai bine celor ignoranti?

Catehismul ortodox l-ai citit?

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

De astia nu am auzit.

Auzi acum....

În prealabil postat de AlinB

Catehismul ortodox l-ai citit?

Nu si nu stiu de ce nici nu tin neaparat... mi-e teama sa nu ajung "dependenta" de spovedanie si de celelalte sfinte taine. Daca ma mut cine stie unde si nu mai ajung la spovedanie ce fac? Nu mai bine ma multumeam cu "firmiturile aruncate cainilor" (adica "cananeenilor", celor care sunt inafara bisericii, legii, dogmei, etc)?

Mie mi-e foarte clar in minte exemplul, metafora par. Boca cu "corabia". As vrea sa fiu pe corabie, dar inca nu sunt primita, si mi-e foarte greu sa inot in urma ei - sunt valuri mari, rechini, etc. Ai mei cei dragi sunt pe o barcuta subreda si nu vor sa urce pe corabie pt ca nu au incredere nici in capitan, nici in destinatia finala.

[adam000]

Fallen, sintem deja dependenti de spovedanie si Sf Taine, chiar daca nu o stim.
Ai vazut copii aia care fac pe ei? Sint dependenti de parinti sa ii spele sa ii curete, pina invata sa nu mai faca pe ei, sa nu se mai murdareasca.
Unii copii, invatati cu starea de murdarie, nu mai fug la parinti cand se murdaresc, stau asa. Le crapa pielea, se oparesc, li se macereaza de la murdarie, ei sufera in tacere, poate pe unii aparent nici nu ii deranjeaza chinul ca s-au obisnuit si nu cer sa fie curatati.
Altii, care au prins gustul de curat-uscat, imediat ce fac pe ei si fug repede la mama sa ii schimbe, sa ii curete.
Asa si noi sintem dependenti de spovedanie sa ne curatam cand ne murdarim de pacat.

Deci tu din care categorie vrei sa faci parte?

[fallen]

În prealabil postat de fallen

Auzi acum....



Nu si nu stiu de ce nici nu tin neaparat... mi-e teama sa nu ajung "dependenta" de spovedanie si de celelalte sfinte taine. Daca ma mut cine stie unde si nu mai ajung la spovedanie ce fac? Nu mai bine ma multumeam cu "firmiturile aruncate cainilor" (adica "cananeenilor", celor care sunt inafara bisericii, legii, dogmei, etc)?

Stiu ca e o prostie din partea mea sa cred asta, dar s-ar putea sa fiu silita de imprejuirari sa traiesc fara acest "serviciu". Daca voi fi nevoita sa plec din casa in care stau acum, e foarte posibil sa nu mai gasesc asa curind alta biserica si alt duhovnic si nici macar sa nu mai caut. Asa cum nu m-am dus de 6 ani la medicul de familie si am supravietuit... Poate o sa spuneti ca nu voi mai avea nevoie ca nu voi mai pacatui dar ma indoiesc ca va fi chiar asa...
Daca nu mai apuc sa vb cu duhovnicul inainte sa plec ma pot duce direct la altul? Daca prin absurd plec inainte de Pasti pot sa ma duc de Pasti direct la altul? Ar putea sa-mi dea alt preot dezlegare ?