Noua carte de identitate biometrica din 2013

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

cum ti-o stapanesc?

la fel cum stapaneste si egoismul :)

Ca unde omul zice Nu, nici Atotputernicul nu "poate" zice Da! Este un grandios paradox. Fara libertate nu exista ascultare. Libertatea este o dimensiune fundamentala a iubirii, care pretinde respectarea libertatii celuilalt (a persoanei) pana la maximum posibil. Dumnezeu insusi respecta libertatea omului de a-L asculta sau nu, de a-L accepta sau nu, de a crede in El sau nu. Ascultarea este "structura arhetipala a omului, din care, aproape spontan, deriva toate celelalte si din care izvorasc toate celelalte" (Di Sante, 1985).
Ascultarea este o atitudine dificila. Cere de a te centra pe altul, uitandu-te pe tine. Nu este exagerat a afirma ca ascultarea pretinde o anumita kenoza" ("desertare de sine").

Ascultarea autentica pretinde acordul persoanei. Este o atitudine personala: omul decide (vrea sau nu) sa asculte. Fara acordul meu, ascultarea devine obedienta sterila si "oarba". Ascultarea "neconditionata" a monahului, in esenta ei, este ne/conditionata (in mod normal nu ar trebui sa fie determinata de nici un fel de "conditionari"): persoana se "pune sub ascultarea" unui duhovnic, in mod deliberat, si executa, in mod voluntar (liber consimtit) orice "ascultare" i se cere, ca o nevointa personala, tocmai pentru exersarea si maturizarea propriei vointe, in acest sens intelegem apoftegma Avvei Alonios: "daca omul vrea cu adevarat, din zori pana seara ajunge dupa masura dumnezeiasca". Cand persoana isi da acordul, si Cerul iese in intampinarea ei!

Omul, inzestrat cu mijloace de comunicare tot mai rafinate (telefon fix/mobil, telex, fax, internet, mail, messenger, camera web etc, n.n.), se simte tot mai singur, pentru ca are prea multe lucruri de auzit, dar care nu-i umplu golul interior", se simte bombardat informational, dar prea putin "impartasit".

http://www.crestinortodox.ro/editori...ica-70263.html

abia cand vom depasi stadiul de necredinta vom dobandi acel "graunte" necesar in schimbarea inimii noastre!!

Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă (Matei 17, 20).

Este adevărat că nu stă în natura omului să mute munţii numai cu cuvântul, dar extraordinarul e cu putinţă lui Dumnezeu: Aveţi credinţă în Dumnezeu! Că oricine nu se va îndoi în inima sa, ci va crede că ce va zice se va face, fi-va orice lucru va zice. De aceea, zic vouă: orice cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi luat şi le veţi avea (Marcu 11,23-24). Aceasta este credinţa cât un grăunte de muştar: grăuntele de comuniune cu Dumnezeu, adică locuirea lui Dumnezeu în firea omenească.

cand vom avea grauntele tot restul va deveni inutil, inclusiv cipurile!! :)

[Mihailc]

În prealabil postat de eliza-georgiana

la fel cum stapaneste si egoismul :)

Ca unde omul zice Nu, nici Atotputernicul nu "poate" zice Da! Este un grandios paradox. Fara libertate nu exista ascultare. Libertatea este o dimensiune fundamentala a iubirii, care pretinde respectarea libertatii celuilalt (a persoanei) pana la maximum posibil. Dumnezeu insusi respecta libertatea omului de a-L asculta sau nu, de a-L accepta sau nu, de a crede in El sau nu. Ascultarea este "structura arhetipala a omului, din care, aproape spontan, deriva toate celelalte si din care izvorasc toate celelalte" (Di Sante, 1985).
Ascultarea este o atitudine dificila. Cere de a te centra pe altul, uitandu-te pe tine. Nu este exagerat a afirma ca ascultarea pretinde o anumita kenoza" ("desertare de sine").

Ascultarea autentica pretinde acordul persoanei. Este o atitudine personala: omul decide (vrea sau nu) sa asculte. Fara acordul meu, ascultarea devine obedienta sterila si "oarba". Ascultarea "neconditionata" a monahului, in esenta ei, este ne/conditionata (in mod normal nu ar trebui sa fie determinata de nici un fel de "conditionari"): persoana se "pune sub ascultarea" unui duhovnic, in mod deliberat, si executa, in mod voluntar (liber consimtit) orice "ascultare" i se cere, ca o nevointa personala, tocmai pentru exersarea si maturizarea propriei vointe, in acest sens intelegem apoftegma Avvei Alonios: "daca omul vrea cu adevarat, din zori pana seara ajunge dupa masura dumnezeiasca". Cand persoana isi da acordul, si Cerul iese in intampinarea ei!

Omul, inzestrat cu mijloace de comunicare tot mai rafinate (telefon fix/mobil, telex, fax, internet, mail, messenger, camera web etc, n.n.), se simte tot mai singur, pentru ca are prea multe lucruri de auzit, dar care nu-i umplu golul interior", se simte bombardat informational, dar prea putin "impartasit".

http://www.crestinortodox.ro/editori...ica-70263.html

abia cand vom depasi stadiul de necredinta vom dobandi acel "graunte" necesar in schimbarea inimii noastre!!

Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă (Matei 17, 20).

Este adevărat că nu stă în natura omului să mute munţii numai cu cuvântul, dar extraordinarul e cu putinţă lui Dumnezeu: Aveţi credinţă în Dumnezeu! Că oricine nu se va îndoi în inima sa, ci va crede că ce va zice se va face, fi-va orice lucru va zice. De aceea, zic vouă: orice cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi luat şi le veţi avea (Marcu 11,23-24). Aceasta este credinţa cât un grăunte de muştar: grăuntele de comuniune cu Dumnezeu, adică locuirea lui Dumnezeu în firea omenească.

cand vom avea grauntele tot restul va deveni inutil, inclusiv cipurile!! :)

Faci paşi importanţi către esenţial! Bravos....coniţă!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mihailc

Faci paşi importanţi către esenţial! Bravos....coniţă!

De-as spune ca ma crucesc, poate s-o supara...
Asa ca mai bine nu spun.
(frumos cuvant a scris sora noastra! multumiri, bravos, multumiri...)

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de cezar_ioan

De-as spune ca ma crucesc, poate s-o supara...
Asa ca mai bine nu spun.
(frumos cuvant a scris sora noastra! multumiri, bravos, multumiri...)

greu reuseste cineva sa ma supere!! sa ma enerveze da, pentru ca sunt... "hot"/ a se citi iute la manie :))) dar de suparat greu ma supar.... cat despre multumiri.... nu le merit... realitatea vorbeste de la sine
oricum, apreciez sincer apelativul de sora

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de Mihailc

Faci paşi importanţi către esenţial! Bravos....coniţă!

conule.... esentialul e rautatea si razboiul cel dintre noi (care din pacate nu piere cu una cu doua) degeaba fluturam cuvinte marete!! faptele, nu laptele raman eu nu sunt perfecta (nici nu mi-as dori) asa ca n-am nevoie de aprecieri....

[AlinB]

În prealabil postat de Mihailc

Faci paşi importanţi către esenţial! Bravos....coniţă!

Daca te-o pacalit si pe tine...
Nu vezi ca o batut iar campii cu o oaresice gratie de data asta, drept, dar care aduce mai degraba a copy/paste decat gandire proprie, iar de raspuns la intrebare, ioc?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Daca te-o pacalit si pe tine...
Nu vezi ca o batut iar campii cu o oaresice gratie de data asta, drept, dar care aduce mai degraba a copy/paste decat gandire proprie, iar de raspuns la intrebare, ioc?

Chiar si asa! Nu sesizezi ca si-a ales modelul bun?
Iar asta nu e, oare, un progres?...

Facem noi-ceilalti altceva, cumva?....

În prealabil postat de cezar_ioan

Facem noi-ceilalti altceva, cumva?....

Vorbele fără fapte rămân vorbe goale (cam cee ce facem noi).

[cezar_ioan]

În prealabil postat de ovidiu b.

Vorbele fără fapte rămân vorbe goale (cam cee ce facem noi).

Fiecare isi cunoaste faptele, mai intai, prin harul Domnului in constiinta (har de pocainta, basca harul lucrator al nadejdii....:)).

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de ovidiu b.

Vorbele fără fapte rămân vorbe goale (cam cee ce facem noi).

asa... ca si credinta fara fapte e moarta!