Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.
Mă bucur nespus să văd la dumneavoastră blândeţe şi răbdare. Eternul feminin.
Nu vreau să mă îndoiesc de dvs., dar îmi doresc să nu aveţi scopuri ascunse în posturile a căror idei se repetă, sau îndoială faţă de credinţa creştină de suflete mântuitoare, ortodoxă.

În nădejdea că deja aţi citit ce am scris anterior şi nu mai e nevoie să scriu din nou, căci idea se repetă, şi că aţi înţeles ce am scris (cu multă iubire, să-mi fie spre smerenie, unde nu aţi înţeles, vă voi explica din nou), ar mai fi de adăugat doar că ortodoxia nu a încreştinat pe nimeni cu forţa, niciodată, ca şi eresul romano-catolic.
Hristos a zis: "Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre." (Matei 10, 14)
Eresul romano-catolic a luat muschetele, săbiile şi tunurile şi au distrus civilizaţiile una după alta, nu doar în america precolumbiană, ci şi în Transilvania, în tot Ardealul prin ordinele reginei Tereza. Oare aşa au făcut martirii primelor veacuri creştine când erau condamnaţi la arenele din coloseum la a fi hrană leilor? Au luat praştiile, şi săbiile? S-au smerit şi au acceptat. S-au rugat, am mulţumit. Şi aşa s-a înmulţit creştinismul.
Aşa face Ortodoxia, acum ca şi atunci. Nebuniile lumii, să nu ne pese de ele, erezii şi eretici vor fi până la finalul lumii. Datori suntem noi să luptăm şi să mărturisim. "Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." (Efeseni 6, 12)

Bucurii.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.
Mă bucur nespus să văd la dumneavoastră blândeţe şi răbdare. Eternul feminin.
Nu vreau să mă îndoiesc de dvs., dar îmi doresc să nu aveţi scopuri ascunse în posturile a căror idei se repetă, sau îndoială faţă de credinţa creştină de suflete mântuitoare, ortodoxă.

În nădejdea că deja aţi citit ce am scris anterior şi nu mai e nevoie să scriu din nou, căci idea se repetă, şi că aţi înţeles ce am scris (cu multă iubire, să-mi fie spre smerenie, unde nu aţi înţeles, vă voi explica din nou), ar mai fi de adăugat doar că ortodoxia nu a încreştinat pe nimeni cu forţa, niciodată, ca şi eresul romano-catolic.
Hristos a zis: "Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre." (Matei 10, 14)
Eresul romano-catolic a luat muschetele, săbiile şi tunurile şi au distrus civilizaţiile una după alta, nu doar în america precolumbiană, ci şi în Transilvania, în tot Ardealul prin ordinele reginei Tereza. Oare aşa au făcut martirii primelor veacuri creştine când erau condamnaţi la arenele din coloseum la a fi hrană leilor? Au luat praştiile, şi săbiile? S-au smerit şi au acceptat. S-au rugat, am mulţumit. Şi aşa s-a înmulţit creştinismul.
Aşa face Ortodoxia, acum ca şi atunci. Nebuniile lumii, să nu ne pese de ele, erezii şi eretici vor fi până la finalul lumii. Datori suntem noi să luptăm şi să mărturisim. "Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." (Efeseni 6, 12)

Bucurii.

1. Nu sunt nici blanda, nici rabdatoare. Imi doresc sa fiu. Nu stiu cum ati reusit sa vedeti ceva ce nu prea exista.
2. Eternul feminin? Aici? Pe un forum crestin ortodox? Cam despre ce vorbim?
3. Nu sunt de acord cu razboiul de niciun fel. Nu cred ca exista razboaie drepte. Dumnezeu nu ne-a creat ca sa ne macealarim sau sa ne omoram unii pe altii: ne-a creat sa ne iubim unii pe altii. Nu cred in increstinare prin constrangere. Deci nu sunt de acord cu felul in care, de-a lungul timpului, Biserica Romano Catolica i-a increstinat pe oameni. Asa cum nu sunt de acord cu spanzuratoarea, ghilotina, arderea pe rug. Asa cum nu sunt de acord nici cu ce s-a intamplat aici, mai pe la noi, unde ne mandrim ca suntem crestini ortodocsi, cand ar trebui sa fim smeriti ca suntem crestini ortodocsi. [<<Spunea Parintele meu duhovnic (adica parintele Sofronie Saharov): „NOI SUNTEM ORTODOCSI, DAR NOI NU PUTEM FI MANDRI CA SUNTEM ORTODOCSI, NOI TREBUIE SA FIM SMERITI CA SUNTEM ORTODOCSI SI ORTODOXIA IN SMERENIE SE PASTREAZA.>>
(Ieromonahul Rafail Noica, Cultura duhului, Alba-Iulia 2002, pag.138)
Robia tiganilor: [robii domnesti (ai statului), robii boieresti (ai boierilor) si robii manastiresti(ai manastirilor)]; oamenii umiliti, batjocoriti, imfometati schingiuti in inchisori: Aiud, Gherla, Jilava...Canal. Unde erau blandetea si rabdarea si iubirea de aproapele cand Vlad Tepes tragea oameni in teapa? Dar cand oamenii erau trasi pe roata sau pusi cu picioarele in obezi? Adica fiinte facute dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu: unii erau chinuiti /altii îi chinuiau pe cei dintai. Unde era iubirea de aproapele (porunca Mantuitorului Iisus Hristos) cand in Rusia crestina oamenii erau deportati in Siberia si supusi la chinuri de neimaginat? Dar atunci cand in gulag au pierit milioane de suflete? Unde era iubirea de aproapele (porunca dumnezeiasca) atunci cand, tot in Rusia crestina, existau”edecarii de pe Volga”, adica acei oameni inhamati pe un mal si pe altul al fluviului Volga, carand pana la epuizare vasele (vapoarele). Oameni inhamati ca vitele! Dar avorturile, prostitutia (inca nelegiferata pe la noi) saracia si bogatia, crimele si violurile, abuzurile asupra femeilor, copiilor si batranilor sau asupra oamenilor cu dizabilitati; oamenii care mananca de prin gunoaie, oamenii care isi duc viata pe strazi si prin canale.
4. Dumnezeu ne-a dat liberatatea sa alegem! Dumnezeu ne porunceste, dar nu ne obliga sa indeplinim porunca. Ne lasa sa alegem. Si suntem raspunzatori pentru optiune.(Predica Parintelui Bartolomeu Anania la Duminica Izgoirii lui Adam din Rai, predici audio, www.crestinortodxo.ro )
5. E dreptul dumneavoastra sa va indoiti de orice si de oricine. Nu am nimic de ascuns.
Am citit tot ce ati scris. Am inteles. Nu e o rusine sa intrebi. Nu e o rusine sa nu intelegi. Nu e o rusine sa ti se explice. Si chiar nu trebuie sa faceti apel la intreaga dumneavoastra iubire si smerenie ca sa-mi spuneti asta.
Dar dumneavoastra, iertati-ma, ati citit ce am scris eu? Nu ca ar fi si important sau deschizator de drumuri in cunoastre. Dar ca sa nu ne mai invartim in cerc.
Dumneavoastra vreti sa ma convingeti ca Ortodoxia este credinta adevarata. Dar eu n-am spus nicio clipa ca ar fi altfel.
Eu am pus in discutie atitudinea noastra, a crestinilor ortodocsi. Suntem crestini ortodocsi? Unde e iubirea, smerenia, blandetea, toleranta daca nu vedem in chipul celui de langa noi, indiferent daca este ateu, crestin, hindus, talhar, desfranat etc. Chipul lui Dumnezeu? Noi asa uratiti de pacate cum suntem dupa alungarea lui Adam din Rai, noi purtam in noi Chipul lui Dumnezeu.
Eu m-am inrebat si ma intreb in continuare, ce se intampla cu milioanele de oameni care nu sunt crestini ortodocsi. Fiind convinsa ca Dumnezeu Creatorul tuturor celor vazute si nevazute e iubire! Si stiind ca „Iadul este marea durere a lui Dumnezeu” (Parintele Arsenie Papacioc). Si stiind ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului....

6. Dar trebuie sa facem o diferenta intre crestinii de atunci (de la inceputurile crestinismului) care cu adevarat ascultau glasul Mantuitorului Hristos si-I respectau cuvantul si crestinii de azi.
Atunci era credinta; acum e ceea ce vedem si traim.

7. Oare Sfantul Siluan Athonitul greseste cand ne spune: <<Imi amintesc de o conversatie avuta cu un pustnic. Acesta din urma i-a spus cu un aer de vadita satisfactie: - Dumnezeu ii va pedepsi pe toti ateii, care vor arde in focul cel vesnic. Vizibil chinuit, staretul Siluan i-a raspuns: - Ei bine! Spune-mi, rogu-te, daca ajungi in rai si de acolo poti vedea cum arde cineva in focul iadului, vei putea fi in pace? - Ce sa fac? E vina lor, a spus celalalt. Atunci cu fata indurerata staretul a raspuns: - Iubirea nu poate indura acest lucru.... Trebuie sa ne rugam pentru toti oamenii.>>
<<Domnul are mila de toti... Atat a iubit pe oameni incat a luat asupra Lui povara lumii intregi... Iar de la noi asteapta sa-i iubim pe fratii nostri.” „In numele lui Hristos Care S-a predat mortii pentru vrajmasii Sai, oamenii sunt deseori gata sa verse sange, nu insa propriul lor sange, ci pe al „fratilor” lor „vrajmasi”. Asa a fost de cand lumea, dar viata staretului a coincis cu o perioada de istorie, in care aceasta deformare a sensului Evangheliei a atins o aploare exceptionala. „Oare aceasta e calea lui Hristos?”, spunea el cu tristete.>>(citate din „Viata si invataturile staretului Siluan Athonitul scrise de ucenicul sau, arhimandritul Sofronie).
Doamne ajuta-ne sa fim crestini si prin fapte nu numai prin botez!