Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de andreicosmovici

De ce nu exista documente de referinta in BOR? Asa cum exista Catehismul Bisericii Catolice, spre exemplu, un document central, o referinta pe drumul credintei? In orice chestiune, in cadrul BOR, nu exista o singura parere, ci mai multe. Evident, nu sunt fundamental diferite, dar nuantele sunt uneori destul de evidente si importante.

Care este documentul unic, al BOR, in privinta moralei sexuale? Repet, un document similar Catehismului BC, la care sa faca mai întâi referinta orice mirean, orice preot, orice calugar?

Multumesc.

Poate pentru ca, mai intai, "documentele" noastre sunt Sfintii.
Zic si eu, o simpla parere...

[andreicosmovici]

În prealabil postat de cezar_ioan

Poate pentru ca, mai intai, "documentele" noastre sunt Sfintii.

Alt raspuns?

Eu cred ca Biserica are datoria (rolul, misiunea) explicita, printre altele, de a explica credinta, printr-o forma autorizata, care sa nu excluda aportul Sfintilor Parinti. Altfel, cred ca ne gasim in fata unui subiectivism care nu poate constitui un reper. Cum pot sti ca un duhovnic este pe calea cea buna, adica ma indruma in spiritul autentic al credintei, sau ca alt duhovnic nu si-a asumat corect credinta? Cum este suportata ideea, in BOR, ca pot exista doua pareri pe acelasi subiect? Din moment ce nu exista un reper absolut in materie de credinta, statuat ca atare de Biserica, atunci putem vorbi de interpretare, de subiectivism.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de andreicosmovici

Alt raspuns?

Eu cred ca Biserica are datoria (rolul, misiunea) explicita, printre altele, de a explica credinta, printr-o forma autorizata, care sa nu excluda aportul Sfintilor Parinti. Altfel, cred ca ne gasim in fata unui subiectivism care nu poate constitui un reper. Cum pot sti ca un duhovnic este pe calea cea buna, adica ma indruma in spiritul autentic al credintei, sau ca alt duhovnic nu si-a asumat corect credinta? Cum este suportata ideea, in BOR, ca pot exista doua pareri pe acelasi subiect? Din moment ce nu exista un reper absolut in materie de credinta, statuat ca atare de Biserica, atunci putem vorbi de interpretare, de subiectivism.

Interpretarea si subiectivismul sunt insusiri intrinseci ale fiintelor umane.
Orice cuvant, orice text, dincolo de orice unanimitate declarata, raman purtate/resimtite/traite in mod unic de fiecare om in parte. Crucea e intotdeauna personala si nu poate fi purtata de altcineva, pentru ca nu i se potriveste.

Cata vreme Duhul Sfant Este Unul, noi suntem liberi sa fim diferiti.

[andreicosmovici]

În prealabil postat de cezar_ioan

Interpretarea si subiectivismul sunt insusiri intrinseci ale fiintelor umane.
Orice cuvant, orice text, dincolo de orice unanimitate declarata, raman purtate/resimtite/traite in mod unic de fiecare om in parte. Crucea e intotdeauna personala si nu poate fi purtata de altcineva, pentru ca nu i se potriveste.

Cata vreme Duhul Sfant Este Unul, noi suntem liberi sa fim diferiti.

In acest caz, nu mai vad rostul ierarhiei.

In acelasi timp, este un fel de "descurca-te". Apropo, pe ce baza se mai iau orice fel de decizii?

[Demetrius]

În prealabil postat de andreicosmovici

In acest caz, nu mai vad rostul ierarhiei.

In acelasi timp, este un fel de "descurca-te". Apropo, pe ce baza se mai iau orice fel de decizii?

Pe baza aceluias Duh Sfant, insa cum a fost inteles de fiecare in parte, iar intelegerea(si stradania aplicarii ei) e tot atat de diferita pe cat de diferit de curate(puternice, receptive) sunt sufletele.

[DragosP]

În prealabil postat de andreicosmovici

Alt raspuns?

Eu cred ca Biserica are datoria (rolul, misiunea) explicita, printre altele, de a explica credinta, printr-o forma autorizata, care sa nu excluda aportul Sfintilor Parinti. Altfel, cred ca ne gasim in fata unui subiectivism care nu poate constitui un reper. Cum pot sti ca un duhovnic este pe calea cea buna, adica ma indruma in spiritul autentic al credintei, sau ca alt duhovnic nu si-a asumat corect credinta? Cum este suportata ideea, in BOR, ca pot exista doua pareri pe acelasi subiect? Din moment ce nu exista un reper absolut in materie de credinta, statuat ca atare de Biserica, atunci putem vorbi de interpretare, de subiectivism.

Şi care sunt subiectivismele de care zici?

[leonte]

În prealabil postat de andreicosmovici

Alt raspuns?

Eu cred ca Biserica are datoria (rolul, misiunea) explicita, printre altele, de a explica credinta, printr-o forma autorizata, care sa nu excluda aportul Sfintilor Parinti. Altfel, cred ca ne gasim in fata unui subiectivism care nu poate constitui un reper. Cum pot sti ca un duhovnic este pe calea cea buna, adica ma indruma in spiritul autentic al credintei, sau ca alt duhovnic nu si-a asumat corect credinta? Cum este suportata ideea, in BOR, ca pot exista doua pareri pe acelasi subiect? Din moment ce nu exista un reper absolut in materie de credinta, statuat ca atare de Biserica, atunci putem vorbi de interpretare, de subiectivism.

În prealabil postat de cezar_ioan

Interpretarea si subiectivismul sunt insusiri intrinseci ale fiintelor umane.
Orice cuvant, orice text, dincolo de orice unanimitate declarata, raman purtate/resimtite/traite in mod unic de fiecare om in parte. Crucea e intotdeauna personala si nu poate fi purtata de altcineva, pentru ca nu i se potriveste.

Cata vreme Duhul Sfant Este Unul, noi suntem liberi sa fim diferiti.

Dragule Ioan, raspunsul tau este limpede si izvoraste dintr-o traire pe care putini o au, si tocmai pentru ca nu o au multi, se naste un ecou diferit in fiinta fiecaruia, in functie chiar de ceea ce singur ai mentionat :devenirea/experienta duhovniceasca a fiecaruia.

De pe taburetul meu, imi pare ca raspunsul tau, inca nu-i deplin pentru a rezolva problema pe care s-a cladit afirmatia dragului nostru andrei. El vrea niste standarde, precum sistemele intrenationale din fizica cuantica, dar nu i-a explicat nimeni (si asta nu este vina lui) ca mantuirea este un drum unic pentru fiecare om. Suntem luptati de forme diferite de rautate, iar mintea nostra este pervertita si definim binele si raul in maniere diferite.

Tocmai de aceea... este necesar sa continui raspunsul pe care l-ai inceput, pana cand v-a fi spulberata orice urma de confuzie si de indoiala, radacini ale inselarii. Si repet nu e vina lui andrei ca nu se mai face cateheza. (Din pacate multi parohi se multumesc sa-si vada enoriasii la anafora si la "spovedanie", considerandu-i desavarsiti in cunoasterea misticii ortodoxe, dar fara sa-i mai cerceteze, despre ce si cum a inteles fiecare din Lupta cea buna.)

[stefan florin]

În prealabil postat de cezar_ioan

Poate pentru ca, mai intai, "documentele" noastre sunt Sfintii.
Zic si eu, o simpla parere...

pai si la ei parerile sunt impartite. Sf. Vasile cel Mare are cu totul o alta parere in comparatie cu Sf. Ioan Hrisostom

[cezar_ioan]

În prealabil postat de stefan florin

pai si la ei parerile sunt impartite. Sf. Vasile cel Mare are cu totul o alta parere in comparatie cu Sf. Ioan Hrisostom

Pe alocuri, diferente apar si intre Evangheliile sinoptice. Dumnezeu respecta personalitatea omului, nu o sileste.
Sfintii pot avea accente diferite, insa viata si scrierile lor sunt patrunse si inspirate de acelasi Duh, lucru care se vede si se simte fara dubii. Marturisesc acelasi Duh, insa cu mijloace si modalitati subiective, specifice personalitatii, contextului, epocii etc.
Traditia noastra evolueaza, se "despleteste" mereu, raminind, insa, in Duhul Sfant.

[Demetrius]

În prealabil postat de cezar_ioan

Pe alocuri, diferente apar si intre Evangheliile sinoptice. Dumnezeu respecta personalitatea omului, nu o sileste.
Sfintii pot avea accente diferite, insa viata si scrierile lor sunt patrunse si inspirate de acelasi Duh, lucru care se vede si se simte fara dubii. Marturisesc acelasi Duh, insa cu mijloace si modalitati subiective, specifice personalitatii, contextului, epocii etc.
Traditia noastra evolueaza, se "despleteste" mereu, raminind, insa, in Duhul Sfant.

Frumos ai spus.