Hipnoza... Exista asa ceva in psihologie?

[antiecumenism]

În prealabil postat de cezar_ioan

In sfarsit, Slava lui Dumnezeu, mi-ai incalzit si tu inima...:) Asta tot incerc sa spun, de fapt!
Deci, nu mai nega psihologia, de vreme ce insisi Parintii sunt cei mai buni, sunt desavarsiti (sau aproape) tocmai in aceasta (in stiinta/cunoasterea sufletului) unde noi, sau, ma rog, eu, sunt doar un mereu-incepator.

(In rest, te rog sa mai cugeti, ca nu-i chiar asa simplu, chiar asa de schematic... De fapt, nu-i vorba de cugetat, e vorba de trait efectiv niste ani in breasla, apoi sa vezi cum ti se topesc si recladesc preconceptiile, iar daca mai ramai pe pozitii si te tii in Biserica, eu cred ca drumul e bun. Pura opinie personala.)

-stai putin ca eu am zis ca sfintii sunt cei mai mari psihologi pt ca si-au cunoscut sufletul,le-a luminat Dumnezeu sufletul,prin rugaciune...dar ei nu s-au folosit deloc de facultatea de psihologie,de scrierile psihologilor (freud,...) si atunci pot sa resping psihologia (poate nu in totalitate) care se invata in facultati pt ca repet respectivii autori de carti psihologice nu s-au bazat pe rugaciune,pe religie,pe sfintii parinti,deci pe ei nu i-a luminat Dumnezeu cand au scris respectivele carti de psihologie ca pe sfintii parinti.
-deci ce nevoie mai avem de psihologii (care se studiaza in facultate...) care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu,si ale caror carti pot fi pline de invataturi gresite,daca ii avem pe Sfintii Parinti si scrierile lor sfinte,pline de invataturi adevarate ?
-si atunci nu trebuie sa tinem seama mai mult de sfintii ortodocsi decat de psihologi ?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antiecumenism

-stai putin ca eu am zis ca sfintii sunt cei mai mari psihologi pt ca si-au cunoscut sufletul,le-a luminat Dumnezeu sufletul,prin rugaciune...dar ei nu s-au folosit deloc de facultatea de psihologie,de scrierile psihologilor (freud,...) si atunci pot sa resping psihologia (poate nu in totalitate) care se invata in facultati pt ca repet respectivii autori de carti psihologice nu s-au bazat pe rugaciune,pe religie,pe sfintii parinti,deci pe ei nu i-a luminat Dumnezeu cand au scris respectivele carti de psihologie ca pe sfintii parinti.
-deci ce nevoie mai avem de psihologii (care se studiaza in facultate...) care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu,si ale caror carti pot fi pline de invataturi gresite,daca ii avem pe Sfintii Parinti si scrierile lor sfinte,pline de invataturi adevarate ?
-si atunci nu trebuie sa tinem seama mai mult de sfintii ortodocsi decat de psihologi ?

Daca tot insisti pe o ierarhie, pe o ordonare a invatatorilor, atunci opinia mea este asa:

1) Parintii sunt invatatorii nostri intru Hristos, iar alti oameni eu nu cunosc sa ne invete credinta si vietuirea crestina. Nu mai lamurit decat ei, in orice caz. (Nu vad de ce trebuie sa tot insistam in acest punct si sa creem false lupte pentru intaietate intre psihologi si Parinti! Cui foloseste? E o problema falsa, aceasta.) Desi, pentru cine Il are la inima pe Hristos, invatator ii poate fi oricine, intr-un anumit sens... Spun asta gandindu-ma, in baza multor texte din Vietile Sfintilor si din Pateric, unde adeseori crestinii ravnitori si insisi sfintii mai aveau de invatat cate ceva de la te miri cine (randuit desigur de Hristos)... Numai sa fie omul hotarit la pocainta, sa fie cu scrutare de sine iar nu de paiele din ochiul altuia, si va invata de la oricine ceva despre sine insusi.

2. Psihologii nu sunt invatatori, in sensul invataturii de credinta, ci ajutor in cunoasterea de sine si in optimizarea facultatilor proprii sanogene. Ai o imagine gresita, ca mai toata lumea pe la noi, cum ca un psiholog te invata, te dirijeaza etc., ca iti impune cum sa traiesti, ca stie el. Nici vorba!... Acesta e doar un mit despre psihologi, o reprezentare sociala foarte straina de adevar. Macar in unele abordari/scoli/orientari, consilierul nu este deloc directiv, ci impreuna-calator cu clientul prin necazurile, dilemele si neputintele acestuia, insotindu-l pas cu pas, cu blandete si pricepere, spre lumina linistii sufletesti (intre anumite limite, eliminind nelinistea conflictualitatii, tensiunea psihica patologica), a acceptarii unor stari de fapt dureroase si ireparabile (de pilda pierderea parintilor, copilului etc., a unei parti din corpul propriu, a unor capacitati psihice personale etc.), a dezvoltarii maturitatii emotionale, a limpezirii mintii, a autocunoasterii, a alegerilor de tot felul etc.
Este o prejudecata foarte raspandita si foarte nociva ca psihologul e un stie-tot care, ca un tonomat, iti da raspunsuri savante si complete de cate ori bagi fisa... De unde sa stie? Ca doar nu-i Bunul Dumnezeu.
Vezi, asadarc ca vorbesti din auzite si inca de la guri mincinoase care ti-au soptit balarii. Se vede limpede ca nu ai participat la o sedinta (sau mai multe) de consiliere. Totusi critici ceea ce nu cunosti. Rau lucru faci, consider eu. Frumos ti-ar sade mai degraba sa intrebi, poate mai afli cate ceva, daca are cine sa iti acorde timp si bunavointa.

Asadar, in cele duhovnicesti avem indrumatori pe Parinti (precum si pe preoti si pe fratii de credinta). Indiscutabil lucru.
In cele omenesti, in multe imprejurari concrete ale vietii, face casa buna cu viata de credinta si conlucrarea cu un psiholog, individual sau in grup, in limitele anumitor probleme si in limitele anumitor posibilitati reale de ameliorare si optimizare a vietii personale.

Partea cea mai suparatoare a falsei credinte este cand un om cu serioase probleme psihice, care ar avea mult de castigat din relatia cu psihologia si psihiatria (adica s-ar inzdraveni la minte si ar deveni un om intre oameni, fiind de folos semenilor si recapatindu-si putereea de a trai in realitate), se ascunde in biserici si pe forumuri crezind ca a gasit scutul unde sa stea pitit cu tot cu boala lui.
Or, Dumnezeu ne vrea sanatosi! Nu cred ca se poate vorbi despre credinta si urcus spre desavarsire la o persoana care se tine la nesfarsit in tulburare psihica, refuzind sistematic un tratament si facindu-si iluzia ca harul e o alifie magica pe care o primesti fara sa modifici nimic in tine. Iar a modifica in tine insuti o orientare, o dispozitie, un ceva cat de mic, adeseori trece prin colaborarea cu un psi. Macar ca asta inseamna ca te-ai smerit si ai acceptat sa ceri ajutor, stiind si acceptind astfel ca Dumnezeu lucreaza (si) prin oameni.

Cunosc multi alcoolici si toxicodependenti care au stat ani in sir prin biserici, prabusiti la icoane, continuind insa sa bea si sa se drogheze (nu puteau sa se opreasca, boala pusese stapanire cu totul pe ei), si refuzind orice sprijin din partea unui psi.
Rezultatul e binecunoscut: majoritatea au murit, in ciuda rugaciunilor lor si ale familiilor, in mizeria adictiei. Au scapat cei care au inteles ca trebuie sa se smereasca si sa ceara ajutor doctorilor si psihologilor.
Daca nu crezi aceasta, mergi la intrunirile celor care au supravietuit alcoolului si drogurilor si vei afla acolo, din marturisirea lor (de credinta in Hristos), cum stau lucrurile. Vei fi surprins sa intalnesti acolo altfel de crestini decat, pesemne, ai cunoscut pana azi.
Aceia nu vorbesc din lecturi si copy-paste, nici nu citeaza pe un cutare sau cutare ca argument suprem, ci isi marturisesc propria viata de credinta si modul in care i-a luminat si salvat Bunul Dumnezeu: prin oameni, prin doctori si prin psihologi.
Astazi ei sunt marturisitori ai lui Hristos si, probabil, tin un post cum noi nu putem tine (macar ca ei nu mai pun alcool pe limba de 10-15 ani in sir, unii dintre ei). Iar rugaciunea lor cu adevarat este recunoscatoare lui Hristos, intrucat Domnul i-a scos, la propriu, din iad. Prin tainica lucrarea asupra mintii si inimii lor. Aratindu-le usa pe care scria: Doctor X sau Psiholog y. Sau alte si alte usi, toate, sub o forma sau alta, fiind forme concrete ale Aceleiasi Unice Usi a Milostivirii.

Adevarat a zis cineva: credinciosii merg cu problemele lor la preot; necredinciosii merg la psiholog.
Acestea fiind spuse, cred ca lucrurile sunt clare.

[catalin2]

În prealabil postat de cezar_ioan

Vreau doar sa scoti capul din cutia de strut fricos. Nu se ntampla nimic rau. Dimpotriva, scapi de multe rele in care te mentii singur.
Dar, din pacate, nu ai incredere decat in propriile reprezentari despre Adevar.... Cunosc, desigur. Asta mi-e jobul... Oamenii, noi oamenii, confundam Adevarul cu reprezentarea noastra subiectiva (supusa psihismului) despe Adevar.

Stii tot din psihologie ca de multe ori o persoana caracterizeaza pe altcineva prin prisma a ceea ce face sau crede chiar ea. De exemplu in acest caz tu ai propria reprezentare si conceptie, nu eu. Cum am mai spus, am incredere si recunosc doar ceea ce spune ortodoxia prin Biserica si sfinti, tu marturisesti conceptiile tale, eventual preluate din surse nu tocmai de incredere. Dar nu e doar o problema a ta, am observat ca e caracteristica tutror celor ce si-au insusit conceptii moderniste, ecumeniste. De obicei expun pe larg doar propriile conceptii, rationamente, credinte si nu au un prea mare interes fata de ce spune Biserica, ortodoxia, considera ca parerea lor e mai importanta si obiectiva. De aceea sunt si contrariati de ce dau unii citate din sfinti. Cum spui si in alt mesaj, nu au importanta aceste lucruri, doar trairea, adica exact conceptia aceasta modernista, care minimalizeaza importanta invataturii, punand accent pe traire. Noi stim ca fara drapta credinta nu exista nici traire si fapte mantuitoare, si ca orice invatatura neadevarata numita si erezie este cel mai mare pacat, duce la pierderea harului.
Daca se lasa un pic din mandrie o astfel de persoana se poate gandi ca poate nu e mia inteleapta macar decat sfintii.

[catalin2]

În prealabil postat de heaven

Mena,sa inteleg ca si tu esti din Brasov?Ma bucur sa te intalnesc...:)
Nu,nu este vorba de hipnoza,ci de stari modificate de constiinta.

Toti suntem din Brasov. :)
Starile modificate de constiinta sunt asociate cu transa, extazul, aici cred ca poate intra si hipnoza (depinde ce se intelege prin stari modificate de constiinta).
In cazul rugaciunii si a revelatiilor nu sunt stari de hipnoza, transa, acestea apar doar in cazul revelatiilor de la ingerii cazuti. Chiar asta e si deosebirea intre minunile divine si minunile date de ingerii cazuti, acestia din urma aduc de obicei o halucinatie, nu e ceva real. In cazul minunilor divine ceea ce vede si traieste acea persoana este ceva real, nu o stare modificata a mintii. Exista multe scrieri ortodoxe pe tema asta si comparatia cu falsele minuni d ela ingerii cazuti.

[catalin2]

În prealabil postat de cezar_ioan

Cei care au scris carti de psihologie, ai dreptate, nu au pus acolo, plagiind, opera inegalabila si dumnezeiasca a Sfintilor. Nu au avut aceasta intentie, intrucat obiectul de studiu al psihologiei este altul decat "obiectul" Sfintilor Parinti. (Apropos, cunosti cumva care e obiectul de studiu al psihologiei? Poti sa scrii din mintea ta vreo 20-30 pagini, macar, pe aceasta tema? Ai studiat istoria psihologiei, scolile si curentele privind obiectul de studiu al psihologiei? Intreb si eu, oarecum retoric...)

La fel cum inginerii construiesc poduri, case si masini, fara a da copios citate din Sfintii Parinti. Dar avind in centrul inimii lor porunca Mantuitorului: iubeste-ti aproapele tau ca pe tine insuti. Ca doar nu pentru picioarele lor au construit masini zburatoare si computere ori, pe vremuri, castele...

La fel cum doctorii nu dau citate din Sfintii Parinti, dar cand vei avea nevoie de serviciile lor vei fi tare fericit ca s-au ocupat cu studiul omului asa cum l-a creat Bunul Dumnezeu (similar cu psihologii, care fac acelasi lucru, numai ca se ocupa de psihic, iar nu de trup) si nu cu altele...

E o interpretare gresita, am mai scris ca din sec. XIX-XX practicilor oculte li s-a cautat si o explicatie stiintifica. Unii oameni din vest, care nu stiau prea multe din crestinism, observand ca exista unele fenomene paranormale, au cautat sa le interpreteze in sens lumesc. Rudolf Steiner s-a axat mai mult pe acest aspect, imbinarea intre ocultism si stiinta. Astfel a devenit stiinta si astrologia, ghicitul, yoga, etc. Manifestarile paranormale sunt descrise ca putere a mintii, cu ajutorul mintii sunt miscate obiecte, etc. Asa si cu hipnoza, si un saman aduce pe un bolnav in transa (il hipnotizeaza cum s-ar chema azi) si cauta sa il vindece. Un inginer nu are preocupari ce tin si de ocultism.

[eliza-georgiana]

in orice caz, in ultimul sau mesaj, Cezar a pus tot sufletul!! se distinge din cuvintele lui pasiunea pentru meseria ce-o are!! lucru nu tocmai rau dac-o foloseste sa adune "oile" la Hristos! daca reuseste prin dialog cu omul (mai ales fata in fata) fara sa simta ca e imperios necesar a recurge la hipnoza, sa-l convinga de singura Usa prin care se poate intra in Rai e Hristos, atunci se aseamana cu-n apostol!! este greu, dar nu imposibil! eu ii doresc mult succes!! sa lucrezi cu oamenii nu e simplu! si nici sa-ti deschizi inima nu e simplu :) mesajul asta al lui e unul curajos!!
se stie ca-n ultimii 70 de ani in Europa ,dar mai ales la noi in tara, educatia religioasa nu prea a existat! cine are credinta lucratoare in zilele noastre e deja pe calea sfinteniei si o lucrare de genul acesteia trebuie sprijinita!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de eliza-georgiana

in orice caz, in ultimul sau mesaj, Cezar a pus tot sufletul!! se distinge din cuvintele lui pasiunea pentru meseria ce-o are!! lucru nu tocmai rau dac-o foloseste sa adune "oile" la Hristos! daca reuseste prin dialog cu omul (mai ales fata in fata) fara sa simta ca e imperios necesar a recurge la hipnoza, sa-l convinga de singura Usa prin care se poate intra in Rai e Hristos, atunci se aseamana cu-n apostol!! este greu, dar nu imposibil! eu ii doresc mult succes!! sa lucrezi cu oamenii nu e simplu! si nici sa-ti deschizi inima nu e simplu :) mesajul asta al lui e unul curajos!!
se stie ca-n ultimii 70 de ani in Europa ,dar mai ales la noi in tara, educatia religioasa nu prea a existat! cine are credinta lucratoare in zilele noastre e deja pe calea sfinteniei si o lucrare de genul acesteia trebuie sprijinita!

Multumesc, Eliza-Georgiana, Dumnezeu sa ne ajute sa fim credinciosi lui Hristos atat in sentimente si ganduri, cat si in lucrare.
Cat despre hipnoza, repet ca nu mai apelez la tehnica aceasta de multi ani. Vorbesc deja din amintiri, dupa cum probabil au sesizat deja conesseurii...:)
Ceea ce, insa, nu inseamna ca raman indiferent la opiniile care nu au legatura reala cu hipnoterapia sau hipnoanaliza, in genere cu psihologia. De fapt, mai putin ma preocupa hipnoza, cat ma ingrijoreaza critica patimasa a fratilor crestini. Sa nu judecam ceea ce nu cunoastem, fratilor si surorilor! Valabil pentru mine insumi, mai intai.

Domnul sa ne calauzeasca, mereu, intru pocainta si dragoste jertfelnica de aproapele!
Domnul sa ne miluiasca, sa ne cerceteze si sa ne vindece neputintele noastre!
Domnul sa ne ocroteasca si sa ne copleseasca cu Mare Mila Lui! AMIN+

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Miha-anca

Adevarat a zis cineva: credinciosii merg cu problemele lor la preot; necredinciosii merg la psiholog.
Acestea fiind spuse, cred ca lucrurile sunt clare.

Da, sunt clare (pentru mine, ca impresie subiectiva): fortezi distinctii de genul alb-negru (nu prea pricep motivul).
Ce frumos ca viata (sufleteasca) e cu gri-uri si pedigriuri!....

[cezar_ioan]

În prealabil postat de catalin2

E o interpretare gresita, am mai scris ca din sec. XIX-XX practicilor oculte li s-a cautat si o explicatie stiintifica. Unii oameni din vest, care nu stiau prea multe din crestinism, observand ca exista unele fenomene paranormale, au cautat sa le interpreteze in sens lumesc. Rudolf Steiner s-a axat mai mult pe acest aspect, imbinarea intre ocultism si stiinta. Astfel a devenit stiinta si astrologia, ghicitul, yoga, etc. Manifestarile paranormale sunt descrise ca putere a mintii, cu ajutorul mintii sunt miscate obiecte, etc. Asa si cu hipnoza, si un saman aduce pe un bolnav in transa (il hipnotizeaza cum s-ar chema azi) si cauta sa il vindece. Un inginer nu are preocupari ce tin si de ocultism.

Astrologia, ghicitul si yoga nu pot fi stiinte intrucat nu intrunesc conditiile pentru a fi stiinte.
De exemplu, nu poti experimenta, nu poti produce din nou un eveniment controlabil. Ca urmare, asta nu e stiinta ci speculatie.
Manifestarile paranormale nu au legatura cu psihologia stiintifica, nici cu hipnoza care se preda in facultatea de psihologie. Personal nu agreez pe oamenii pasionati de paranormal. De ce te-ai ocupa cu paranomalul cata vreme nu esti in relatii cu totul prietenoase cu ... normalul?