Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Eugen7

Completarea este pertinenta si binevenita, frate Mos-Neagu. Sunt intru totul de acord.
Astfel adaug: "fericit nu este cel care are nevoie de cat mai multe (lucruri lumesti), ci cel care are nevoie de cat mai putine (evident lucruri pieritoare lumesti)"... caci fericit este cel care inseteasza si flamanzeste de Hristos Iisus, de harul Duhului Sfant... si constientizeaza ca niciodata nu se va satura de Hristos Iisus, de harul Duhului Sfant, de conlucrarea fireasca datatoare de viata cu harul lui Dumnezeu.

"Inima" omului tanjeste dupa comoara caci ea nu poate sta "goala"... si cu cat sunt in ea mai multe leagaturi de "cele lumesti" si se "umple" de asa ceva... cu atat "legaturile" duhovnicesti "nu mai au loc" in inima. Evident ca si reciproca este valabila, cu cat cautam legatura fireasca cu Dumnezeu, conclucrarea fireasca cu harul Duhului sfant afirmand din ce in ce mai mult "nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine" (Galateni) cu atat inima se umple de comoara hristica... si legaturile patimase cu cele lumesti care promit o placere mincinoasa si o nemurire mincionoasa nu mai au loc in inima noastra, care se deprinde (nicidecum desprinde) cu placerile ontologice firesti: duhovnicesti, sufletesti spirituale si trupesti (placerea fireasca de a manca, placerea fireasca trupeasca in cadrul casatoriei...) precum o albina care culege nectarul florilor (atat cat trebuie si nu peste masura) pentru miere... Sa ne ajute Domnul Iisus Hristos sa facem si noi mierea cea duhovniceasca care este conclurarea fireasca cu harul Duhului Sfant.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

"Fericirea" folositoare, ne-o da Dumnezeu pe nesimtite. E de-ajuns un gand curat, un oftat melancolic, o dorinta nevinovata. Este verificat acest lucru de foarte multe ori in viata mea. Asa a aparut casatoria, asa a aparut o casa a noastra, asa au aparut copiii, prietenii sinceri, etc. Nu la fel de usor apar fericirile vinovate si nefolositoare. Dumnezeu ne pune tot felul de piedici, ne trimite "telegrame", ne pune sub ochi lectii dupa lectii, tot sa intelegem ca suntem pe cai gresite. Dar obsesiile noastre bolnave, insistentele noastre, lipsa noastra de maturitate Il intristeaza pe Dumnezeu, care cedeaza in felul Lui si ne lasa sa savarsim cine stie ce pacat. Chiar si atunci, in dragostea Lui cea mare, ne mai da o lectie, doar-doar ni se lumineaza mintea. Uneori acest lucru se petrece, dar de cele mai multe ori, nu.
Cred ca despre fericire, ar trebui sa vorbeasca un sihastru al pustiului, care a deprins demult rugaciunea inimii. Nu ma indoiesc ca, din cei de pe-aici, unii au primit din cand in cand cate o farama din acea fericire despre care vorbesc. Si desi dureaza cateva clipe, se identifica in cautarile tale cu esenta vietii. Astfel o doresti mereu, tanjesti dupa ea si nu stii cum sa faci sa o simti din nou... Ea poate sa reapara cine stie cand, daca Dumnezeu vrea, sau sa nu mai reapara niciodata, fiindca nu esti indeajuns de vrednic. Dar cand auzim de sihastri care raman cate trei ore in extaz, cred ca putem sa ne facem o idee despre mila lui Dumnezeu si ostenelile omului...

În prealabil postat de Eugen7

"Placerea a fost creata de Dumnezeu, iar nu de diavol. Teodor Danalache"
http://www.crestinortodox.ro/editori...eu-137588.html

Nu cred ca placerea a fost creata de Dumnezeu. Am recitit primele capitole din Facerea, si acolo se spune:
" 9. Si a facut Domnul Dumnezeu sa rasara din pamant tot soiul de pomi, placuti la vedere si cu roade bune de mancat; iar in mijlocul raiului era pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului."
Placerea numita mai sus e mai degraba o bucurie a sufletului, nu o placere trupeasca.
Ar mai fi un argument:

1. Sf. Maxim Marturisitorul arata cum prelungirea pacatului in lume se face prin pofta care sta la inceputul nasterii. Durerea, in ultima analiza moartea, e plata vietii noastre pacatoase, care vine din acest pacat patimas. Omul, cautand scaparea de durere ( pe care a primit-o ca pedeapsa a neascultarii de la Dumnezeu: "Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! In sudoarea fetei iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce") (Facerea 2, 16-19)
si de moarte, voluptatea la care a alergat, fiind un pacat, aduce o noua durere si ofera mortii o noua victima. (Maxim Marturisitorul, Quaest ad Thales)

La fel si Pr. Dumitru Staniloae: "Inceputul in pofta e o abatere de la norma ei, data prin creatiune." (Iisus Hristos sau RestaurareaOmului, pag.160) Ori pofta si placerea sunt indisolubil legate una de alta.
Omul tinde spre placere, datorita trupului.
A afirma ca placerea a fost creata de Dumnezeu, ma intreb carui dumnezeu i se fac servicii in felul acesta.

[Eugen7]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

"Fericirea" folositoare, ne-o da Dumnezeu pe nesimtite. E de-ajuns un gand curat, un oftat melancolic, o dorinta nevinovata. Este verificat acest lucru de foarte multe ori in viata mea. Asa a aparut casatoria, asa a aparut o casa a noastra, asa au aparut copiii, prietenii sinceri, etc. Nu la fel de usor apar fericirile vinovate si nefolositoare. Dumnezeu ne pune tot felul de piedici, ne trimite "telegrame", ne pune sub ochi lectii dupa lectii, tot sa intelegem ca suntem pe cai gresite. Dar obsesiile noastre bolnave, insistentele noastre, lipsa noastra de maturitate Il intristeaza pe Dumnezeu, care cedeaza in felul Lui si ne lasa sa savarsim cine stie ce pacat. Chiar si atunci, in dragostea Lui cea mare, ne mai da o lectie, doar-doar ni se lumineaza mintea. Uneori acest lucru se petrece, dar de cele mai multe ori, nu.

Am luat aminte frate Mosh-Neagu.
Sunt intru totul de acord.

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Cred ca despre fericire, ar trebui sa vorbeasca un sihastru al pustiului, care a deprins demult rugaciunea inimii. Nu ma indoiesc ca, din cei de pe-aici, unii au primit din cand in cand cate o farama din acea fericire despre care vorbesc. Si desi dureaza cateva clipe, se identifica in cautarile tale cu esenta vietii. Astfel o doresti mereu, tanjesti dupa ea si nu stii cum sa faci sa o simti din nou... Ea poate sa reapara cine stie cand, daca Dumnezeu vrea, sau sa nu mai reapara niciodata, fiindca nu esti indeajuns de vrednic. Dar cand auzim de sihastri care raman cate trei ore in extaz, cred ca putem sa ne facem o idee despre mila lui Dumnezeu si ostenelile omului...

Dumneata prezinti culmile desavarsirii fericirii duhovnicesti. Sunt de acord si subscriu.
Intr-adevar fericiti sunt aceia care ating aceste culmi...

Consider totusi ca nici fericirile simple precum cele firesti din viata de zi cu zi, in care ne bucuram de firescul vietii, nu sunt de neglijat si nici de ocolit: o floare, o pasare care zboara, un cuplu fericit, o raza de soare, o ploaie la buna vreme... bucuria din ochii catelului cu care ne jucam... ca sa nu mai vorbim de bucuria si fericirea din ochii sinceri ai copiilor si ai celor cu "inima de copil" si "minte hristificata"... care se bucura de dragoste si in dragoste (duhovniceasca, sufleteasca, trupeasca - care cuprinde si activitatea sexuala fireasca in cazul celor casatoriti).

Doamne ajuta.

[Eugen7]

În prealabil postat de Miha-anca

Nu cred ca placerea a fost creata de Dumnezeu. Am recitit primele capitole din Facerea,

...1. Sf. Maxim Marturisitorul... La fel si Pr. Dumitru Staniloae: "Inceputul in pofta e o abatere de la norma ei, data prin creatiune."

Omul tinde spre placere, datorita trupului.

A afirma ca placerea a fost creata de Dumnezeu, ma intreb carui dumnezeu i se fac servicii in felul acesta.

Draga Mihai Anca, daca stuiezi cu atenie atat opera Sfantului Maxim Marturisitorul cat si cea a parintelui Dumitru Staniloae (Ascetica si mistica BO) vei vedea ca se afrima inechvoc ca exista patimi bune (firesti) si patimi rele (nefiresti), ca exista placere sezoriala fireasca precum cele asociate cu activitatile firesti (precum mancat) si placere sensoriala nefireasca asociata cu devieri de la firescul senzorial (imbuibarea pentru mancare).

Cand ne impartasim la Taina Sfintei Euharistii oare nu ne bucuram cand "gustam si vedem ca bun este Domnul"? Oare putem separa placerea senzoriala a macarii trupului si sangelui Domnului Iisus Hristos de placerea duhovniceasca?

Oare placerea trupeasca oferita de tandretea fireasca, intre soti, intre parinti si copii intre frati (o mangaire, o atingere, un sarut...) poate fi considerata placere trupeasca pacatoasa (rea) ce trebuie evitata cu orice pret?

Maica Domnului l-a iubit si Il iubeste pe Hristos Iisus iar manifestarile de dragoste nu exclud placerea fireasca senszoiala a imbratisarilor, sarutului... Oare Sfintii Petru si Pavel nu ne apar imbratisati, da trupeste, frateste...

Puritanismul nu este specific ortodoxiei ci cu totul strain de ea. Duhul Filocalic considera ca rea este placerea trupeasca pacatoasa (nefireasca) si nicidecum pe cea fireasca, naturala asociata vietii psiho-somatice (precum mancare, bautura, activitate sexuala in cazul celor casatoriti).

Doamne ajuta.

În prealabil postat de Eugen7

Draga Mihai Anca, daca stuiezi cu atenie atat opera Sfantului Maxim Marturisitorul cat si cea a parintelui Dumitru Staniloae (Ascetica si mistica BO) vei vedea ca se afrima inechvoc ca exista patimi bune (firesti) si patimi rele (nefiresti), ca exista placere sezoriala fireasca precum cele asociate cu activitatile firesti (precum mancat) si placere sensoriala nefireasca asociata cu devieri de la firescul senzorial (imbuibarea pentru mancare).

Cand ne impartasim la Taina Sfintei Euharistii oare nu ne bucuram cand "gustam si vedem ca bun este Domnul"? Oare putem separa placerea senzoriala a macarii trupului si sangelui Domnului Iisus Hristos de placerea duhovniceasca?

Oare placerea trupeasca oferita de tandretea fireasca, intre soti, intre parinti si copii intre frati (o mangaire, o atingere, un sarut...) poate fi considerata placere trupeasca pacatoasa (rea) ce trebuie evitata cu orice pret?

Maica Domnului l-a iubit si Il iubeste pe Hristos Iisus iar manifestarile de dragoste nu exclud placerea fireasca senszoiala a imbratisarilor, sarutului... Oare Sfintii Petru si Pavel nu ne apar imbratisati, da trupeste, frateste...

Puritanismul nu este specific ortodoxiei ci cu totul strain de ea. Duhul Filocalic considera ca rea este placerea trupeasca pacatoasa (nefireasca) si nicidecum pe cea fireasca, naturala asociata vietii psiho-somatice (precum mancare, bautura, activitate sexuala in cazul celor casatoriti).

Doamne ajuta.

Draga Eugen, si eu m-am impartasit cu Trupul si Sangele Domnului, dar nu pot afirma ca ceea ce am simtit a fost o placere, ci mai degraba o bucurie. Iar efectul acestei impartasiri l-am simtit apoi in inima, ca pe o fericire, nu ca pe o placere.
In ceea ce priveste placerea trupeasca, lucrurile sunt clarificate de Sf. Apostol Pavel in I Corinteni 7. El ne spune: "Bine este pentru om sa nu se atinga de femeie" si evident si vice versa. Dar Dumnezeu, care ne stie cat suntem de desfranati, ne da posibilitatea alegerii de buna voie intre a ramane celibatari sau a fi familisti, dar cu conditia casatoriei. Prin Sf. Taina a Cununiei pacatul nu este socotit, pentru ca copiii rezultati sa fie sfinti. Iata deci cata grija ne poarta Dumnezeu, in mare Lui iubire pentru om. Dar ceea ce la omul casatorit este curat, la cel necasatorit este pacat; deci si aceasta placere in lipsa Tainei este pacat. Si atunci despre ce vorbim?!?

[Eugen7]

În prealabil postat de Miha-anca

Draga Eugen, si eu m-am impartasit cu Trupul si Sangele Domnului, dar nu pot afirma ca ceea ce am simtit a fost o placere, ci mai degraba o bucurie. Iar efectul acestei impartasiri l-am simtit apoi in inima, ca pe o fericire, nu ca pe o placere.

Dar cand te-ai apropiat de Sfantul Potir, cand in gura, pe limba ai simtit (perceput) senzorial placerea gustului materiei Sfintei Impartasanii (adevarat trupul si sangele Domnului) si astfel ai avut cognitia bucuriei duhovnicesti?
Nu putema afirma ca gustul materiei Sfintei Impartasanii (adevarat trupul si sangele Domnului) nu are impact asupra noastra, nu putem afrima ca ne este indiferent...

Doamne ajuta.
P.S. Te rog sa ai grija sa nu pici in extrema eretica care considera ca trupul si orice manifestarea a lui este rea ontologic (maniheism). Duhul Filocalic afirma ca omul este trup si suflet si orice manifestare fireasca psiho-somatica este buna, iar orice abatere de la firesc este raul. Sfamtul Pavel nu indeamna sa ne luptam cu trupul ci cu devierile poftelor trupesti... care este cu totul altceva.
Ortodoxia vorbeste de sfintirea si indumnezeirea omului: trup si suflet spiritual. Hristos Iisus a mancat, a baut nu cu scarba, ci firesc, normal s-a bucrat de buncate... inclusiv la "cina cea de taina".

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Eugen7

Am luat aminte frate Mosh-Neagu.
Sunt intru totul de acord.


Dumneata prezinti culmile desavarsirii fericirii duhovnicesti. Sunt de acord si subscriu.
Intr-adevar fericiti sunt aceia care ating aceste culmi...

Consider totusi ca nici fericirile simple precum cele firesti din viata de zi cu zi, in care ne bucuram de firescul vietii, nu sunt de neglijat si nici de ocolit: o floare, o pasare care zboara, un cuplu fericit, o raza de soare, o ploaie la buna vreme... bucuria din ochii catelului cu care ne jucam... ca sa nu mai vorbim de bucuria si fericirea din ochii sinceri ai copiilor si ai celor cu "inima de copil" si "minte hristificata"... care se bucura de dragoste si in dragoste (duhovniceasca, sufleteasca, trupeasca - care cuprinde si activitatea sexuala fireasca in cazul celor casatoriti).

Doamne ajuta.

Despre fericirile simple s-a mai vorbit si inca mai vorbim. Daca omul ar intelege ca, a te lua la intrecere cu timpul, nu inseamna a-I acorda mai putin lui Dumnezeu, ci a-I multumi ca viata ta, fata de alta data, a devenit mult mai confortabila, atunci ar fi cu adevarat fericit. Si nu ma refer la fericirea isihasta, ci la linistea si bucuria din suflet pe care o avem cand ne simtim impliniti si in armonie cu bunul Dumnezeu. Din pacate, am pus la dispozitia simturilor noastre “fake”-uri si surogate, amagindu-ne ca ducem o viata fericita si plina de confort. Ne-a dat Dumnezeu simtul vazului, iar noi ne pironim privirea in televizor ore in sir, zi si noapte… Uneori vizionand imagini strigatoare la cer! Despre rugaciune si multumire pentru simtul vazului… ce mai conteaza?
Ne-a dat Dumnezeu simtul gustului, iar noi ne imbuibam cu otravuri ridicate la rang de “delicatese”. Cat despre post, ce mai conteaza?
Ne-a creat Dumnezeu in felul in care a considerat El de cuviinta, dar noi ne adaugam silicoane, unghii, gene, tatuaje sau alte accesorii prin buze, limba, sau alte organe si ni se pare ca am redescoperit notiunea de “frumos”. Despre har, ce sa mai vorbim?
Ne-a dat Dumnezeu simtul tactil, pentru a simti cum creste iarba, dar noi avem preferinte mai ciudate, spurcand “Templul lui Dumnezeu”. Despre “cadere” ce sa mai vorbim?
Ne-a dat Dumnezeu darul vorbirii, pentru a ne intelege si ajuta intre noi, dar am descoperit argoul, injuratura, clevetirea, violenta verbala… Despre iertare, ce sa mai vorbim?
Ne-a dat Dumnezeu simtul placerii, iar noi o cautam in droguri, bauturi alcoolice, fumat, desfranat, totul fara noima si cu totul compromitator pentru fiinta asa-zis “rationala” care se numeste OM. Despre IUBIRE ce sa mai vorbim?
Ni S-a dat Dumnezeu pe Sine, pentru a ne rascumpara pacatului, iar noi am descoperit yoga si MISA. Despre mantuire, ce sa mai vorbim?
Ne-a dat dat Dumnezeu Trupul si Sangele ca jertfa, iar noi am inventat religii mai profunde decat a lasat Mantuitorul apostolilor… Despre amagire, ce sa mai vorbim?
Iata “fericirile” pamantesti. Si nu sunt nici pe departe epuizate. Oricum, se intelege ca sunt mult mai multe de 10…

În prealabil postat de Eugen7

Dar cand te-ai apropiat de Sfantul Potir, cand in gura, pe limba ai simtit (perceput) senzorial placerea gustului materiei Sfintei Impartasanii (adevarat trupul si sangele Domnului) si astfel ai avut cognitia bucuriei duhovnicesti?
Nu putema afirma ca gustul materiei Sfintei Impartasanii (adevarat trupul si sangele Domnului) nu are impact asupra noastra, nu putem afrima ca ne este indiferent...

Doamne ajuta.
P.S. Te rog sa ai grija sa nu pici in extrema eretica care considera ca trupul si orice manifestarea a lui este rea ontologic (maniheism). Duhul Filocalic afirma ca omul este trup si suflet si orice manifestare fireasca psiho-somatica este buna, iar orice abatere de la firesc este raul. Sfamtul Pavel nu indeamna sa ne luptam cu trupul ci cu devierile poftelor trupesti... care este cu totul altceva.
Ortodoxia vorbeste de sfintirea si indumnezeirea omului: trup si suflet spiritual. Hristos Iisus a mancat, a baut nu cu scarba, ci firesc, normal s-a bucrat de buncate... inclusiv la "cina cea de taina".

Drept sa-ti spun, nu-mi-L pot imagina pe Domnul manifestand placerea de a manca. Dovada ca si Cina cea de Taina a capatat alte valente.
Nu spun ca este rau a manca si a bea (cu masura). Si dand multumire, caci asta ni se cere. Mancarea inseamna viata, daca ne gandim, ca Domnul le-a spus rudelor fiicei lui Iair sa ii dea de mancare, dupa ce a trezit-o la viata.

In ceea ce priveste Sf. Impartasanie, intr-adevar se foloseste un vin foarte bun, dar gandul ca ceea ce primesc in lingurita e Trupul si Sangele Domnului, este atat de covarsitor, incat depaseste cu mult senzatia pe care mi-o lasa gustul vinului. De aceea gustul vinului devine ceva total secundar, aproape neesential, comparativ cu Cel, din a Carui Trup si Sange ne impartasim. Simtirea proprie nu urmareste gustul, ci Viata si Lumina pe care le primim cu bucurie. Momentul acesta este unul de interiorizare, solemn. Placerea este mai mult o exteriorizare a senzatiei, care dureaza cat exista si lasa un gol, care trebuie umplut iar si iar.

Aş dori să precizez încă de la început că părintele Tănase este căsătorit şi are copii. Vă recomand să ascultaţi înregistrarea audio, am postat-o la finalul textului, se înţelege mai bine ce vrea să zică.

Ce trebuie sa faca sotul ce trebuie sa faca sotia stim. Dar Dumnezeu ce trebuie sa faca? Trebuie sa sadeasca sufletul creat de El insusi, Dumnezeu, in momentul conceperii, in momentul zamislirii ca nu exista trup fara suflet sau suflet fara trup si nu exsita nicio cutie undeva unde sunt sufletele si Dumnezeu mai ia un suflet il mai sadeste...Il creaza " (sufletul) " in momentul conceptiei!

Asta inseamna ca Dumenzeu participa...Tatal Meu lucreaza si Eu lucrez...<< Tatal Meu pururea lucreaza si Eu lucrez >> zice Mantuitorul Hristos.Ori noi ne opunem. Cum ne opunem? Prin toate metodele, prin tot ce s-a inventat mai rau: prezervativ, diafragma, spermicide...astea sunt contraceptive. Sau avortive: sterilet, pilule, pilula de a 2-a zi, pilula din prima zi si asa mai departe...Opozitie! Dumnezeu sta pregatit sa creeze un suflet si noi Il refuzam! (...)"

"(...) Azi, noi n-am putea face si noi asta. Poate deja in minte avem prostituatele de pe strada. Deacord. Dar nu pentru acelea avem noi marea grija ca acelea sunt putine.
Noi avem marea grija si marea strangere de inima si problema noastra, avem problema sotiilor noastre care se prostitueaza! Dar cum se prostitueaza?

Pai cum se prostitueaza la bordel. Ce este la bordel? La bordel exista o femeie sau mai multe femei astea sunt controlate de medic, in Germania este o strada intreaga asa cu asa ceva in vitrine e dezastru ce este acolo. Ma mir cum...adica ma mir, stai si te gandesti cum Dumnezeu poate sa permita? Si iata Dumnezeu in iubirea Lui tot ne asteapta. Si acolo exista un medic si acolo exista un control mai ales acum lucrurile stau destul de aspru si barbatii merg si savarsesc intr-un mod...fara scop cu o femeie necunoascuta un lucru lasat Dumnezeu in afara Cununiei " (religioase) ".

Barbatii nostrii ce savarsesc acelasi lucru cu propria lor nevasta! Dar merg si la Biserica, dar unii se si spovedesc altii se si impartasesc. Numai ca folosesc prezervativul, folosesc pilulele, folosesc pastilutele nu stiu ce mai fac nu stiu ce calendar mai tin si atunci inseamna ca se prostitueaza. E cam dur cuvantul eu stiu dar trebuie sa vorbim pe fata ca asta e tema! Tema este asta:Libertatea noastra in viata daruita de Dumnezeu.

Ce ai auzit? Am auzit ca femeile care inghit pilulele, pastilutele se prostitueaza!
Cum se prostitueaza!?? O sa primiti reactia si dati explicatia asta. Si spuneti cafemeile nu sunt butoane. Femeile nu sunt butoane: DA, NU. Nu...Femeile sunt fiinte create de Dumnezeu si dotate cu suflet viu, cugetator...spre veselia, ajutorul barbatului. Ele sunt din punctul acesta de vedere egale cu barbatul si din alte puncete de vedere sunt superioare barbatului, dar trebuie sa NU se prostitueze! Daca se prostitueaza atuncea, se capata un dispret de aceea pacat ca au ajuns intr-o asemenea stare dupa ce Hristos le-a inaltat la starea binemeritata si pentru care au fost create. Lucru precis.

Ce parere aveti despre metoda calendarului ?

Am o parere ca nu e lasata de Dumnezeu. Am o parere ca femeia este folosita ca un buton. DA. NU. Acum DA acum NU. Femeia nu e asta. Este un dispret la adresa femeii asta e calendarul!...Metoda.
Este mai bine ca o femeie care nu reuseste sa tina o sarcina, sa apeleze la o metoda contraceptiva care nu are efect avortiv?

Ce inseamna metoda contraceptiva? Ce este abstinenta? Asta este foarte buna si atat. Dar de unde stii ca pe acesta poti sa-l ti, nu poti sa-l ti? Trebuie sa indepartezi cauzele. Cauzele sunt de natura duhovniceasca, de natura medicala, de natura...ehe...multe deci NU asta e solutia.

Daca sotul nu mai vrea copii ce sa faca sotia?

Daca sotul este prins in adulter de catre sotie, sotia nu are voie sa-l lase. Dar daca sotul o sileste la Avort, sau este impotriva nasterii de copii atunci femeia poate sa divorteze. O sa zicem ce facem incurajam divortul? NU descurajam PROSTITUTIA! Descurajam.

Ce parere aveti despre sotii care se infraneaza de la legaturile conjugale cu scopul de a nu avea copii?

Am o parere foarte buna daca fac asta 28 de zile. Dar daca fac altfel inseamna ca aplica o metoda care supara pe Dumnezeu. Am parere, impartasesc parerea Bisericii ca de fapt, avem deaface cu un om care doreste numai placerea nu si fructul placerii si asta se numeste bordel!

Care e scopul bordelului? Este satisfacerea poftelor sexuale.

Care e diferenta dintre bordel si patul conjugal? Diferenta e ca patul conjugal este expresia, finalizarea, manifestarea IUBIRII! Asta e diferenta, nu e alta diferenta, e singura diferenta. Si atunci suntem impotriva bordelului.

Ce reprezinta pacatul folosirii prezervativului, cat e de grav?

Pai reprezinta...Cred ca reprezinta...Pacatul lui Onan care indata Dumnezeu a poruncit si a fost omorat! Prezervativul pentru prima data, intr-o anumita forma a fost folosit de Onan si Dumnezeu l-a omorat! Iara pe Cain nu l-a omorat cand la omorat acesta pe Abel. Va sa zica este un pacat GRAV mai mare decat crima! Nu e un pacat eah...este un pacat mai mare decat o crima. Dovada cand Onan l-a savarsit l-a omorat pe loc Dumnezeu. Iar cand Cain si altii au facut crima Dumnezeu nu i-a omorat. A asteptat intoarcerea lor, mustrarea lor de constiinta si celelalte...(...)"

Puteţi asculta conferinţa şi audio: http://www.adevaruldespreavort.ro/co...tueaza-adevara

[Fani71]

În prealabil postat de Eugen7

Draga Mihai Anca, daca stuiezi cu atenie atat opera Sfantului Maxim Marturisitorul cat si cea a parintelui Dumitru Staniloae (Ascetica si mistica BO) vei vedea ca se afrima inechvoc ca exista patimi bune (firesti) si patimi rele (nefiresti), ca exista placere sezoriala fireasca precum cele asociate cu activitatile firesti (precum mancat) si placere sensoriala nefireasca asociata cu devieri de la firescul senzorial (imbuibarea pentru mancare).

Cand ne impartasim la Taina Sfintei Euharistii oare nu ne bucuram cand "gustam si vedem ca bun este Domnul"? Oare putem separa placerea senzoriala a macarii trupului si sangelui Domnului Iisus Hristos de placerea duhovniceasca?

Oare placerea trupeasca oferita de tandretea fireasca, intre soti, intre parinti si copii intre frati (o mangaire, o atingere, un sarut...) poate fi considerata placere trupeasca pacatoasa (rea) ce trebuie evitata cu orice pret?

Maica Domnului l-a iubit si Il iubeste pe Hristos Iisus iar manifestarile de dragoste nu exclud placerea fireasca senszoiala a imbratisarilor, sarutului... Oare Sfintii Petru si Pavel nu ne apar imbratisati, da trupeste, frateste...

Puritanismul nu este specific ortodoxiei ci cu totul strain de ea. Duhul Filocalic considera ca rea este placerea trupeasca pacatoasa (nefireasca) si nicidecum pe cea fireasca, naturala asociata vietii psiho-somatice (precum mancare, bautura, activitate sexuala in cazul celor casatoriti).

Doamne ajuta.

Foarte de acord, ca si cu articolul.
Am mai avut discutia asta cu Anca Miha acum vreo doi ani si nu am reusit sa o conving ca nu asa trebuie interpretate cele spuse de sf. Maxim despre placere.. Sper sa reusesti tu, care esti mai incercat teolog ca mine (mi se pare). ;-)
Sfantul Maxim este foarte subtil si greu de citit. Parintele Staniloae, la fel.