nunta mixta

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Tartaruga

M-am referit la invatatura Ap. Pavel data celor care erau casatoriti dupa ritualuri pagane si care apoi treceau la crestinism. Apostolul nu le spune ca de acum inainte traiesc in curvie daca nu fac si casatorie sacramentala si nici nu le spune ca ar putea sa se casatoreasca cu un altul daca sunt parasiti pentru ca vechea casatorie nu a fost sacramentala si erau in necredinta. Nimic din toate acestea, dimpotriva, Ap. Pavel se poarta ca si cum acea casatorie naturala si nesacramentala (dupa criteriile de azi) ar fi avut exact aceeasi valoare ca una sacramentala de azi. Sau imi scapa mie ceva?

1 Corinteni capitolul al şaptelea concentrează învăţătura apostolică despre căsătoria naturală şi căsătoria sacramentală.

Astfel, versetele 1 Cor 7:10 şi următorul statuază că o căsătorie contractată de nebotezaţi anterior convertirii lor este indisolubilă.

Imediat mai departe, vedem în versetele 12-17 situaţia în care Biserica o poate desface: este situaţia privilegiului paulin din Codex Iuris Canonici.

Prin urmare, deşi căsătoria naturală ar fi bine să fie prezervată, Apostolul clarifică situaţia în care poate să nu fie prezervată în 1 Cor 7:15.

Privilegiul paulin este o desfacere a unei căsătorii reale, dar naturale. Anularea este declararea invalidităţii unei căsătorii reale ŞI sacramentale. De ce a doua poate fi declarată de orice tribunal canonic, pe când prima numai de Papa ? Fiindcă privilegiul paulin nu este direct cu autoritate de la Cristos, ci cu autoritate apostolică, după cum învaţă Apostolul în 1 Cor 7:12 "le grăiesc eu, nu Domnul".

Dacă mai există neclarităţi, punctaţi-le, ca să încercăm să le clarificăm, în măsura în care mă ajută priceperea.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

1 Corinteni capitolul al şaptelea concentrează învăţătura apostolică despre căsătoria naturală şi căsătoria sacramentală.

Astfel, versetele 1 Cor 7:10 şi următorul statuază că o căsătorie contractată de nebotezaţi anterior convertirii lor este indisolubilă.

Imediat mai departe, vedem în versetele 12-17 situaţia în care Biserica o poate desface: este situaţia privilegiului paulin din Codex Iuris Canonici.

Prin urmare, deşi căsătoria naturală ar fi bine să fie prezervată, Apostolul clarifică situaţia în care poate să nu fie prezervată în 1 Cor 7:15.

Privilegiul paulin este o desfacere a unei căsătorii reale, dar naturale. Anularea este declararea invalidităţii unei căsătorii reale ŞI sacramentale. De ce a doua poate fi declarată de orice tribunal canonic, pe când prima numai de Papa ? Fiindcă privilegiul paulin nu este direct cu autoritate de la Cristos, ci cu autoritate apostolică, după cum învaţă Apostolul în 1 Cor 7:12 "le grăiesc eu, nu Domnul".

Dacă mai există neclarităţi, punctaţi-le, ca să încercăm să le clarificăm, în măsura în care mă ajută priceperea.

Multumesc Mihnea. Cele spuse aici imi sunt clare, eu altceva aduceam in discutie si anume faptul ca Ap. Pavel nu considera ca cei casatoriti in stare de pagani ar fi trait apoi in curvie dupa venirea la credinta ci dimpotriva, ii vede casatoriti in curatenie iar pe copiii lor sfinti. Ca atare nu le cere sa se casatoreasca inca o data dar sacramental de data asta. Privilegiul Paulin nu este deci un privilegiu in a se casatori ci un privilegiu in a se putea desparti daca cel necredincios nu vrea sa continue viata alaturi de cel convertit. Si in ce sens este privilegiu de fapt? Ca doar nu de el depinde hotararea celuilalt. Cand sotul/sotia necredincio(oasa) hotaraste ca nu vrea sa mai stea, pai se duce pur si simplu, nu da socoteala vreunui tribunal ecleziastic, ca doar este necredincios. Ca atare ce face de fapt Papa in astfel de situatie? Declara casatoria invalida si persoana credincioasa se poate recasatori? Cum poate Papa sa invalideze o casatorie incheiata in afara granitelor bisericii? De unde rezulta ca apostolul ar fi dat voie la recasatorie in astfel de cazuri?
Poate ca mai simplu pentru a intelege eu este paralela propusa cu cazul ce cade sub autoritatea lui Hristos: cum procedeaza BC in caz de adulter? Invalideaza casatoria iar persoana inselata se poate recasatori? Ca eu stiam ca nu.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Tartaruga

Multumesc Mihnea. Cele spuse aici imi sunt clare, eu altceva aduceam in discutie si anume faptul ca Ap. Pavel nu considera ca cei casatoriti in stare de pagani ar fi trait apoi in curvie dupa venirea la credinta ci dimpotriva, ii vede casatoriti in curatenie iar pe copiii lor sfinti. Ca atare nu le cere sa se casatoreasca inca o data dar sacramental de data asta.

Dacă aşa îi vede Apostolul, tot aşa îi vede şi Biserica Apostolică. O căsătorie naturală devine căsătorie sacramentală (=supranaturală) prin chiar botezul soţilor.

Privilegiul Paulin nu este deci un privilegiu in a se casatori ci un privilegiu in a se putea desparti daca cel necredincios nu vrea sa continue viata alaturi de cel convertit.

Absolut exact.

Si in ce sens este privilegiu de fapt? Ca doar nu de el depinde hotararea celuilalt. Cand sotul/sotia necredincio(oasa) hotaraste ca nu vrea sa mai stea, pai se duce pur si simplu, nu da socoteala vreunui tribunal ecleziastic, ca doar este necredincios. Ca atare ce face de fapt Papa in astfel de situatie? Declara casatoria invalida si persoana credincioasa se poate recasatori? Cum poate Papa sa invalideze o casatorie incheiata in afara granitelor bisericii?

Este exact, cu nuanţa că nu vorbim de invalidarea unei căsătorii, ci de desfacerea unei căsătorii reale, dar nesacramentale (naturale). Papa, mai întâi, trebuie să constate că cei doi sunt legaţi printr-o astfel de căsătorie. Există 4 condiţii sau elemente ale unei căsătorii naturale, sintetizate aici. Pe urmă, trebuie verificat dacă într-adevăr soţul necredincios persistă în această stare, precum şi dacă el doreşte dizolvarea căsătoriei, ori este numai un pretext.

De unde rezulta ca apostolul ar fi dat voie la recasatorie in astfel de cazuri?

De aici, mai exact 1 Cor 7:15 : Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.

Poate ca mai simplu pentru a intelege eu este paralela propusa cu cazul ce cade sub autoritatea lui Hristos: cum procedeaza BC in caz de adulter? Invalideaza casatoria iar persoana inselata se poate recasatori? Ca eu stiam ca nu.

Nu: BC (nimeni din BC, nici chiar Papa) nu are autoritatea să desfacă o căsătorie sacramentală valid încheiată şi consumată, şi în general să desfacă niciun Sacrament. Autoritatea BC este subsecventă autorităţii Mirelui Cristos, faţă de care Biserica este în ascultare, şi nu invers. Ştim asta de aici: ceea ce a legat Dumnezeu, omul să nu despartă (Matei 19:6). Deci, Biserica nu poate să facă ceva ce Domnul a zis să nu facă.

În lumina acestei învăţături despre Sacramente (şi în altă ordine de idei) vedem cât de aiurea sunt pretenţiile unor atei militanţi de a se "dezboteza". Biserica nu le poate da (la somaţia judecătorilor) decât un certificat cum că au fost radiaţi din Registrul Matricol al Botezaţilor. În ochii Domnului, e o simplă bucată de hârtie (dacă nu mai rău: o adeverinţă de apostazie). Ei au fost, rămân şi vor rămânea în viaţa aceasta şi în cea viitoare persoane botezate, cu marca de neşters a Botezului pe sufletul lor, fapt care le poate fi spre salvarea lor sau spre mai marea lor pedeapsă.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dacă aşa îi vede Apostolul, tot aşa îi vede şi Biserica Apostolică. O căsătorie naturală devine căsătorie sacramentală (=supranaturală) prin chiar botezul soţilor.

Absolut exact.

Este exact, cu nuanţa că nu vorbim de invalidarea unei căsătorii, ci de desfacerea unei căsătorii reale, dar nesacramentale (naturale). Papa, mai întâi, trebuie să constate că cei doi sunt legaţi printr-o astfel de căsătorie. Există 4 condiţii sau elemente ale unei căsătorii naturale, sintetizate aici. Pe urmă, trebuie verificat dacă într-adevăr soţul necredincios persistă în această stare, precum şi dacă el doreşte dizolvarea căsătoriei, ori este numai un pretext.

De aici, mai exact 1 Cor 7:15 : Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.



Nu: BC (nimeni din BC, nici chiar Papa) nu are autoritatea să desfacă o căsătorie sacramentală valid încheiată şi consumată, şi în general să desfacă niciun Sacrament. Autoritatea BC este subsecventă autorităţii Mirelui Cristos, faţă de care Biserica este în ascultare, şi nu invers. Ştim asta de aici: ceea ce a legat Dumnezeu, omul să nu despartă (Matei 19:6). Deci, Biserica nu poate să facă ceva ce Domnul a zis să nu facă.

În lumina acestei învăţături despre Sacramente (şi în altă ordine de idei) vedem cât de aiurea sunt pretenţiile unor atei militanţi de a se "dezboteza". Biserica nu le poate da (la somaţia judecătorilor) decât un certificat cum că au fost radiaţi din Registrul Matricol al Botezaţilor. În ochii Domnului, e o simplă bucată de hârtie (dacă nu mai rău: o adeverinţă de apostazie). Ei au fost, rămân şi vor rămânea în viaţa aceasta şi în cea viitoare persoane botezate, cu marca de neşters a Botezului pe sufletul lor, fapt care le poate fi spre salvarea lor sau spre mai marea lor pedeapsă.

Multumesc Mihnea de raspunsuri.
Insa tot imi este ceva neclar: daca botezul celor doi casatoriti initial in stare de pagani da valoare sacramentala casatoriei, sa inteleg ca dupa botez nu sunt considerati ca traiesc in curvie si nu trebuie sa faca ritualul casatoriei la preot? In timp ce cei care se casatoresc fiind botezati dar atei prin convingeri traiesc in curvie numai cu casatoria civila?


Iar a doua nelamurire: in ce mod se aplica in BC Cuvantul Domnului care permite despartirea sotilor in caz de adulter a unuia dintre ei?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Tartaruga

Insa tot imi este ceva neclar: daca botezul celor doi casatoriti initial in stare de pagani da valoare sacramentala casatoriei, sa inteleg ca dupa botez nu sunt considerati ca traiesc in curvie si nu trebuie sa faca ritualul casatoriei la preot?

Se pare că nu trebuie să mai facă ritualul căsătoriei, din ceea ce m-am documentat.

In timp ce cei care se casatoresc fiind botezati dar atei prin convingeri traiesc in curvie numai cu casatoria civila?

Da, fiindcă, în timp ce nebotezaţilor Dumnezeu le cere aplicarea legilor naturale, deci căsătoria naturală este suficientă, botezaţii au promis că vor asculta lui Cristos ca unui Împărat şi unui Dumnezeu.

Iar a doua nelamurire: in ce mod se aplica in BC Cuvantul Domnului care permite despartirea sotilor in caz de adulter a unuia dintre ei?

Nu se aplică, fiindcă noi nu credem că există un Cuvânt al Domnului care să permită despărţirea în caz de adulter. Iată Cuvântul Domnului, pe care Biserica îl propagă naţiunilor: "Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!".

[Demetrius]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Se pare că nu trebuie să mai facă ritualul căsătoriei, din ceea ce m-am documentat...

Neclaritatea lui Tartaruga v-a încurcat și pe dvs, d-le Mihnea.
Botezul nu dă valoare sacramentală căsătoriei civile; căsătoria civilă calcă botezul.

Până și Iisus Hristos, formal, pentru a împlini desăvârșirea, S-a botezat la Ioan deși acesta I-a spus că dimpotrivă, el trebuie botezat de Iisus.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Se pare că nu trebuie să mai facă ritualul căsătoriei, din ceea ce m-am documentat.

Da, fiindcă, în timp ce nebotezaţilor Dumnezeu le cere aplicarea legilor naturale, deci căsătoria naturală este suficientă, botezaţii au promis că vor asculta lui Cristos ca unui Împărat şi unui Dumnezeu.

Nu se aplică, fiindcă noi nu credem că există un Cuvânt al Domnului care să permită despărţirea în caz de adulter. Iată Cuvântul Domnului, pe care Biserica îl propagă naţiunilor: "Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!".

Multumesc Mihnea.

Pentru primul caz, rezulta ca, chiar si in absenta ritualului casatoriei, acea casatorie este sacramentala in urma botezului celor doi. Cum atunci nu se aplica:
"Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta"? Cum de apostolul Pavel avea puterea de a decide o posibilitate de despartire trecand peste aceste cuvinte ale lui Dumnezeu?

Pentru cazul doi: cand au promis ceva lui Dumnezeu cei care sunt atei desi botezati bebelusi? Ca doar ei nu au promis nimic in momentul botezului si nu pot fi nici responsabili pentru faptele altora facute fara sa le fi cerut bebelusul nimic. Cum atunci se considera ca ar fi promis ceva lui Dumnezeu cand promisiunea a fost facuta de altii?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Tartaruga

Multumesc Mihnea.

Pentru primul caz, rezulta ca, chiar si in absenta ritualului casatoriei, acea casatorie este sacramentala in urma botezului celor doi. Cum atunci nu se aplica:
"Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta"? Cum de apostolul Pavel avea puterea de a decide o posibilitate de despartire trecand peste aceste cuvinte ale lui Dumnezeu?

Aici este deosebirea mare dintre căsătoria naturală şi căsătoria sacramentală. Când spunem "Dumnezeu a unit" subînţelegem "a unit în mod supranatural", adică "sacramental". Numai acele căsătorii care sunt valide ŞI supranaturale sunt de nedesfăcut. Pe acelea, nu le poate desface Apostolul. Nici chiar Petru.

Pentru cazul doi: cand au promis ceva lui Dumnezeu cei care sunt atei desi botezati bebelusi? Ca doar ei nu au promis nimic in momentul botezului si nu pot fi nici responsabili pentru faptele altora facute fara sa le fi cerut bebelusul nimic. Cum atunci se considera ca ar fi promis ceva lui Dumnezeu cand promisiunea a fost facuta de altii?

Promisiunea a fost făcută de alţii (părinţii, naşii) ÎN NUMELE LOR. Aceşti "alţii" se constituie garanţi ai faptului că bebeluşul va fi crescut în Cristos.

În medicină, avem următorul principiu: un tratament cu riscuri (şi cam toate tratamentele au riscurile lor, mai mari sau mai mici) se face numai în urma consimţământului informat al pacientului. Chiar şi o banală vaccinare trebuie făcută în urma consimţământului informat al pacientului, fiindcă şi vaccinarea are riscurile ei. Dar cum se poate să iei consimţământul informat al unui copil mic, fiindcă cu precădere la asemenea vârste este indicată vaccinarea? Nu se poate altfel, decât luând consimţământul informat al părinţilor. Părinţii hotărăsc dacă să vaccineze sau să amâne vaccinarea copiilor lor. Niciunui fost copil, ajuns acum adult cu drept la semnătură, nu i-ar trece prin cap să susţină că el nu a fost întrebat dacă să se vaccineze sau nu, ci cu toţii credem că părinţii noştri au acţionat în interesul nostru atunci când au hotărât la vârsta când nu puteam hotărî. Cu toţii credem că acel consimţământ a avut putere în faţa legii, exact ca şi când ar fi consimţământul nostru. Dealtfel, chiar a fost consimţământul nostru, dar prin mandatar, la vârsta când mandantul nu putea proceda altfel. Consimţământul lor ne angajează, astfel, pe noi, ne leagă pe noi.

Şi Botezul are riscurile lui, ca şi vaccinarea. Botezul poate fi salvator, fiind poarta de intrare, singura cunoscută de noi, spre fericirea supranaturală a viziunii beatifice eterne. Dar, botezul are şi riscuri. Pentru toţi cei care mor în stare de despărţire de Dumnezeu, bine ar fi fost să nu fie botezaţi. Ştiind acest lucru, părinţii şi naşii care vin la biserică şi cer Botezul, să ştie că îşi asumă o enormă răspundere. Să ştie că rău fac dacă spun lepădările şi promisiunile, în numele copilului lor, numai din buze, dar fără hotărârea de a contribui după puteri pentru ca micuţul să se nască şi să crească cum Christo, per Christum, et in Christo. Aşa cum custodele poate fi tras la răspundere pentru comoara risipită şi furată de răi, aşa vor fi şi ei traşi la răspundere când va veni ceasul socotelilor.