Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

Noi, dintru începutul plămădirii acestui neam, aşa ne ştim, români şi creştini ortodocşi. Aşa ne-am născut şi avem datoria să păstrăm curat şi deplin ce am moştenit de la străbuni, ca de la Dumnezeu. Dar noi, obşte ortodoxă română, să nu uităm niciodată evlavia, râvna şi jertfa domnitorilor, strămoşilor şi părinţilor noştri, cu care ei au apărat de-a lungul aproape a două mii de ani, patria şi această credinţă care le-au fost date drept sfântă moştenire de la Domnul nostru Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt în Biserica Sa dreptmăritoare.

Nu vrem să stricăm liniştea nimănui în cele ale conştiinţei, dar nici nu vrem a ne depărta şi a părăsi moştenirea străbună în care noi simţim că stă unitatea adâncă a neamului nostru.
Pentru noi, patria şi ortodoxia sunt "grădina Raiului" dată nouă de Dumnezeu să "lucrăm în ea şi să o păzim" (Facere 2,15) cu sfinţenie.

Să ştiţi că nu toată credinţa în Dumnezeu este bună. Auzi ce spune marele Apostol Pavel: Fiule Timotei, sfătuieşte pe creştini să fie sănătoşi în credinţă. Poate să creadă cineva în Dumnezeu şi credinţa lui să nu-i aducă nici un folos, dacă nu crede cum mărturiseşte Biserica, adică credinţa adevarată Ortodoxă. Şi dracii cred în Dumnezeu! Nu spune Apostolul Iacob (cap. 2,19) că şi demonii cred şi se cutremură? Dar la ce le foloseşte diavolilor credinţa, dacă ei nu fac voia lui Dumnezeu?

Primul fel de credinţă este credinţa dreaptă, adică ortodoxă, singura care este lucrătoare şi mântuitoare.

Apoi este credinţa schismatică. Schismatici sunt acei cu stilul vechi de la noi. Ei au credinţa ortodoxă, exact ca noi, dar fiindcă nu ascultă de Biserică, se numesc dezbinaţi de Biserică. Sunt afurisiţi de Biserică, până vin şi se întorc înapoi, să asculte de Sfântul Sinod.

Credinţa schismatică este şi credinţa catolică, care înseamnă universală, dar nu mai este dreaptă, adică ortodoxă, căci au schimbat unele dogme stabilite de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi la cele şapte Sinoade Ecumenice. Din această cauza ei s-au rupt de credinţa şi de crezul ortodox şi cred în Papa.

Apoi este credinţa eretică. Şi sectarii cred, dar asta este credinţă eretică. Dacă cineva strâmbă credinţa ortodoxă, ea nu mai este dreaptă şi nu-i plăcută lui Dumnezeu. Că marele Apostol Pavel spune aşa: Pace peste cei ce vor umbla cu dreptarul acesta - adică cu dreapta credinţă -, şi peste toţi aleşii lui Dumnezeu. Şi iar zice: Fiule Timotei ,luptă-te ca un bun ostaş al lui Iisus Hristos, că cine nu se luptă după lege, nu se încununează (2 Timotei 2, 5).

Deci este o luptă şi o credinţă lucrătoare, când se face după legea lui Dumnezeu. Aceasta este credinţa dreaptă. Iar dacă nu-i credinţa dreaptă, aceea este credinţă eretică sau schismatică sau strâmbă, adică cu abatere de la dreapta credinţă ortodoxă.

Protestanţii zic "Sola Fide", mântuirea numai prin credinţă. Omul se mântuieşte numai prin credinţă, fără fapte, zic ei. Oare nu auzi ce spune Apostolul Iacob? Credinţa fără fapte este moartă (cap. 2, 20) precum şi faptele fără credinţă. Deci credinţa care nu este unită cu faptele bune nu este mântuitoare; căci şi diavolii cred, dar nu fac voia lui Dumnezeu.

Aţi auzit ce spune marele Apostol Pavel? Acea credinţă este mântuitoare, care se lucrează prin dragoste. Credinţă cunoscătoare au şi dracii, iar credinţa lucrătoare o au numai creştinii cei buni. Credinţa care este împodobită şi îmbrăcată cu fapte bune este credinţă lucrătoare, care aduce mântuire sufletului. Numai credinţa care se lucrează prin dragoste, numită credinţă ortodoxă lucrătoare, îl poate mântui pe om.

Deci, să nu vă înşelaţi cu ideile sectarilor, care vin din sânul Bisericii Protestante, care zic că numai credinţa, adică "Sola Fide", ajunge pentru mântuire, şi ca pot să-şi facă de cap, că n-au nevoie de sfat. Sau "Sola Graţia", care înseamnă mântuirea prin har. Nu este adevărat!

A zis Apostolul: În dar suntem mântuiţi? Da. Dar acelaşi apostol care a spus aceasta, a spus şi: Toţi vom sta în faţa divanului lui Iisus Hristos, ca să luăm fiecare după cum a lucrat, după faptele lui. Ai auzit că cere fapte?

Şi Mântuitorul spune în Evanghelie: Când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale... şi va răsplăti fiecăruia după faptele lui; şi în psalmul 61 zice: Că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui. Auzi ce le spune lor Hristos? Toată fapta bună sau rea, o va trage Dumnezeu la judecată. Şi în multe părţi ale Scripturii veţi găsi aceasta. Deci, numai credinţa dreaptă este mântuitoare, dacă este unită cu faptele.

Auzi ce spune Sfântul Apostol Iacob: Dacă ar veni cineva la voi şi ar fi goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele şi v-ar cere ajutor, şi le-ai zice: Du-te, frate! Mergi în pace! Dumnezeu să te hrănească; Dumnezeu să te facă sănătos, Dumnezeu să te primească, dar nu i-ai dat nimic, care ar fi folosul? (Iacob 2, 14-17). Ferească Dumnezeu! Dumnezeu putea să-l miluiască fără să-l trimită la tine. Dar l-a trimis la tine să vadă dragostea ta; să vadă credinţa ta; că tu vrei să-l ajuţi, să-l hrăneşti, să-l primeşti ca pe un străin în casa ta şi să-l adăpi.

Deci, credinţa ortodoxă unită cu fapta bună este credinţa mântuitoare. Iar acea credinţă în care nu-ţi pasă de durerea aproapelui tău, este credinţa stearpă, nelucrătoare şi nu aduce mântuire, căci credinţa fără fapte este moartă.

Credinţa mozaică, este credinţa evreilor primită prin proorocul Moise. Ei nu cred în Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, refuzând Legea cea Nouă adusă de El şi de aceea prigonesc pe creştini.

Altă credinţă este credinţa păgână, a celor ce nu cred în adevăratul Dumnezeu. Cele mai mari religii păgâne sunt: mahomedanismul, budismul, brahmanismul, parsismul, hinduismul, şintoismul etc. Ei se închină la alţi Dumnezei, care sunt idoli sau diavoli. Ce zice psalmistul David? Idolii păgânilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti; gură au şi nu vor grăi . .. şi celelalte. Deci, cine crede în alţi dumnezei şi nu se închină Dumnezeului Celui în Treime, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Dumnezeu care a făcut cerul şi pământul, acela are credinţă păgână.

Credinţa creştină poate fi uneori superstiţioasă, alteori fanatică. Oamenii care cred în vrăjitorii, în descântece, în vise, în vedenii şi alte năluciri, aceştia sunt oameni superstiţioşi şi au credinţa bolnavă sau stricată.

N-ai văzut ce spune Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, la capitolul 34? Precum este cel ce aleargă după vânt şi vrea să prindă umbra sa, aşa este omul care crede în vise. Că pe mulţi visele i-au înşelat şi au căzut cei care au nădăjduit în vise. Cel ce crede în vise este asemenea celui ce merge la vrăjitori.

Dar ce este credinţa fanatică? Credinţa care nu are la bază dreapta socoteală. Are un elan în toate: posteşte prea mult, se nevoieşte prea mult, o ia straşnic cu postul, cu milostenia, cu lepădarea de sine, cu metaniile şi n-are un bilanţ, n-are o dreaptă socoteală. Vorba proverbului: "N-o lua lată, că rămâne negrăpată!"

Credinţa fanatică ştii cum este? Cum ai încărca o maşină cu fel de fel de bunătăţi şi pe urmă i-ai da drumul la o vale mare fără frână. Se duce şi unde ajunge, se răstoarnă. Gata! Aşa-i credinţa fanatică.

Nu aşa! Toată fapta bună trebuie s-o conducă dreapta credinţă în Iisus Hristos şi dreapta socoteală sau cumpăna dreaptă. Dumnezeiasca Scriptură zice: "Nu te abate nici la dreapta nici la stânga. Calea de mijloc este cale împărătească". Deci, este o credinţă care nu are echilibru, o credinţă fără dreapta socoteală se numeşte fanatică. O ia într-o parte şi mai încolo se răstoarnă.

Părintele Cleopa

[sophia]

În prealabil postat de Laura19

Dar ce este credinţa fanatică? Credinţa care nu are la bază dreapta socoteală. Are un elan în toate: posteşte prea mult, se nevoieşte prea mult, o ia straşnic cu postul, cu milostenia, cu lepădarea de sine, cu metaniile şi n-are un bilanţ, n-are o dreaptă socoteală. Vorba proverbului: "N-o lua lată, că rămâne negrăpată!"

Credinţa fanatică ştii cum este? Cum ai încărca o maşină cu fel de fel de bunătăţi şi pe urmă i-ai da drumul la o vale mare fără frână. Se duce şi unde ajunge, se răstoarnă. Gata! Aşa-i credinţa fanatică.

Nu aşa! Toată fapta bună trebuie s-o conducă dreapta credinţă în Iisus Hristos şi dreapta socoteală sau cumpăna dreaptă. Dumnezeiasca Scriptură zice: "Nu te abate nici la dreapta nici la stânga. Calea de mijloc este cale împărătească". Deci, este o credinţă care nu are echilibru, o credinţă fără dreapta socoteală se numeşte fanatică. O ia într-o parte şi mai încolo se răstoarnă.

Părintele Cleopa

Asta este partea cea mai interesanta si adevarata. Sunt surpinsa totusi ca insusi parintele Cleopa a observat si afirmat asta. Este greseala cea mai mare, facuta in numele lui Iisus si culmea este ca monahii au tendinta la ea.
In scrierile sale tocmai aceste lucruri m-au socat.

Atentie, asadar! Sa pastram masura!

În prealabil postat de sophia

Asta este partea cea mai interesanta si adevarata. Sunt surpinsa totusi ca insusi parintele Cleopa a observat si afirmat asta. Este greseala cea mai mare, facuta in numele lui Iisus si culmea este ca monahii au tendinta la ea.
In scrierile sale tocmai aceste lucruri m-au socat.

Atentie, asadar! Sa pastram masura!

Foarte just!
In istoria ecleziastica, monahii au fost varful de lance deopotriva al puritatii credintei, dar si al fanatismului religios, stimata doamna, aveti dreptate.

[sophia]

In ziua de azi este f.greu sa alegi calea justa.
Este tot mai neclar in credinta si tot mai putini sunt cei care te pot indruma si ajuta.
Te simti ca un elefant intr-un magazin de portelanuri. Cum te invarti spargi ceva, faci ceva rau, te simti rau, esti aratat cu degetul.

Discutii fara de sfarsit inclusiv pe acest forum.

Se discuta aprins pe tema imbracamintii undeva pe alt topic. Pare ca restul problemelor sunt rezolvate si este totul simplu si clar si lumea a ramas acum numai la fusta si batic.
Sunt oamenii (tot mai multi) care isi iau viata de suferinte si deznadejde. La aceia nu se uita nimeni.

In realitate problemele sunt grave si sunt tot mai multi oameni care nu stiu incotro s-o apuce si mai ales nu au cu cine se sfatui.
Preotii nu stau sa ceara batic sau fusta, sau sa faca observatii pentru asta.
Sunt vremuri mult mai grele.

Chiar sunt oameni care cauta la biserica altceva, care au nevoie de Om, precum cel de la Vitezda si cauta o Biserica si un Preot si se intorc acasa cu sufletul sfasiat.

Oamenii au griji si probleme mai mari. Macar sa se duca la biserica, asa cu ce au ei de imbracat si sa poate gasi alinare si rezolvare.

Important este sa te duci la biserica si sa-ti aduca preotul si credinta Pe Dumnezeu aproape, sa te ajute si sa te vindece asa cum facea El cu cei bolnavi.

Mi-e teama ca ne aflam la o raspantie cu credinta.
Asa cum este acum nu e bine. Pierdem drumul...
Nu fusta si batic ne trebuie noua, ci preoti priceputi.
Oameni puternici (inclusiv moral), care sa stie sa organizeze biserica asa cum trebuie si sa nu sminteasca oamenii.

Eu sincer sunt surprinsa de puterea de decizie a celora care isi schimba credinta si stiu sigur: asta vreau, asta este bine. Indiferent de unde vin si unde se duc.
Macar sa stie sa explice de ce fac pasul si ce vor sa schimbe.

Mi se pare destul de greu sa reusesti sa stii in general sa-ti tii un drum in credinta.

Din nou spun: nu este totul sa vrem si sa tipam sa/ca ramanem ortodocsi pana la capat, ci mai ales cum si in ce fel de biserica, si cu ce fel de preoti si pe care drum.
Eu cred ca noi, in marea majoritate (inlcusiv preoti) nu stim nici ce vrem, ce cautam de fapt in ortodoxie.

Da, asa am fost botezati. Si mai departe?

Unul ca parintele Mihail Jar (parca asa il cheama pe cel din Ucraina, cu orfanii), sau parintele Galeriu, au stiut ce cauta, si-au gasit drumul si menirea. Dar restul?

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Unul ca parintele Mihail Jar (parca asa il cheama pe cel din Ucraina, cu orfanii), sau parintele Galeriu, au stiut ce cauta, si-au gasit drumul si menirea. Dar restul?

Daca ai nadejde in Dumnezeu , de restu se ocupa El , daca nu ,e alegerea fiecaruia in parte !

[cristiboss56]

Ortodoxia noastra nu este muzeu, nu este trecut, ci viata, creatie si stralucire. Este marele nostru ideal, este nadejdea pretioasa a mantuirii noastre. Este mandria noastra intru Hristos sa o propovaduim cu eroism si slava, ca niste fii adevarati ai marilor eroi ai Ortodoxiei

[sophia]

Hai mai Cristi!

Uita-te putin in jurul tau. Vezi realitatea.

Trebuie sa avem nadejde in Dumnezeu, dar sa si facem ceva, concret. Si mai ales toti.

[catalin2]

În prealabil postat de sophia

Unul ca parintele Mihail Jar (parca asa il cheama pe cel din Ucraina, cu orfanii), sau parintele Galeriu, au stiut ce cauta, si-au gasit drumul si menirea. Dar restul?

Partial ai dreptate, dar nici noi nu facem prea multe, asteptam pe altii sa faca. Un peot care vine des la biserica und emerg eu e preot intr-un oras din imprejurimi. Ultima data a spus ca el a pastorit nu doar in biserica, ci si pe al casele oamenilor. Mergea pe al ei, cand se intalneau pe strada discuta cu ei ce mai fac, stia de toti din parohia lui ce fac si cum le este. Preotul acesta de obicei cand spune predica plange dupa cateva fraze. Si ca el sunt multi.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Atentie, asadar! Sa pastram masura!

Intamplator ai dat despre cele redate mai sus , dar sa sti draga Sophia , ca multi dintre Sfintii Parinti ai Bisericii noastre Ortodoxe au lasat invataturi in acest sens . Unul dintre Sfintii mei dragi , de care am vorbit pe acest Topic pe un thread aparte , este Sfantul Ioan Casian
Iata cateva din lucrurile absolut esentiale pe care cred ca ni le transmite Sfantul Ioan Casian despre dreapta socoteala

• constientizarea insemnatatii centrale pentru viata crestinului a dreptei-socoteli, a formarii discernamantului;
• accentuarea si exemplificarea necesitatii de a tine calea de mijloc, departe de ispitele de-a stanga, trupesti si lumesti, cat si de cele de-a dreapta, care tin de rigiditatile, de excesele sau de inselarile in trairile si in nevointa duhovniceasca;
• focalizarea sensibilitatii si a trezviei noastre asupra unor idei, clisee pioase, prejudecati cu aparenta buna, binecuvantata, de virtute

• denuntarea a numeroase “brese”/”erezii” (nu atat dogmatice, cat privind Viata Duhului) in gandirea noastra, ajungand la descoperirea unei legi duhovnicesti foarte putin cunoscuta si cu totul neluata in seama astazi: ca tocmai de la lucrurile aparent mici si insesizabile, adesea inconstiente, de la ispite ale mintii pe care obisnuim sa le trecem cu vederea, de la conceptii gresite pe care le avem intr-un chip foarte subtil si acoperit incep si marile caderi, marile curse si chiar marile dezastre duhovnicesti in care noi sau cei de langa noi cadem de multe ori… si nici nu mai stim de cand, de unde si de la ce a inceput totul…

[cristiboss56]

Si o recomandare de carte :


«Zeul tolerantei» si descrestinarea crestinismului. O perspectiva ortodoxa . . . Editura: Christiana Clasificare: Religie /

Pret: 25.00 lei

416 pagini

Autorul acestei carti, care intre timp a imbracat haina monahala, doreste sa-si pastreze anonimatul.
Autorul demonteaza cu calm si fermitate toate acuzatiile marsave la adresa crestinismului adevarat, indeosebi la adresa Bisericii Ortodoxe.

Totodata, avem de-a face cu o carte marturisitoare, la a carei marturisire nu poti sa nu aderi, daca-ti asumi apartenenta la Biserica Ortodoxa. (Costion Nicolescu)