Din nou despre suflet

[osutafaraunu]

În prealabil postat de r.mircea

Da, descoperire prin scriptură. Dar Patriarhul Moise prin care scriptură a scris Scriptura? Căci nu Scriptura a scris Scriptura... Însă duhul Scripturii da. Iar duhul Scripturii se regăsește boierește în Sfânta Tradiție, chiar dacă noi avem dinți de lapte pentru Scripturi, și găsim
"contradicții".

"Duhul Scripturii" este Duhul Sfânt - Cel care a inspirat toată Scriptura (2 Tim.3,16); n-am certitudinea că a inspirat şi toată Sfânta Tradiţie. Chiar Domnul Hristos ne avertiza să nu ne bazăm pe tradiţie în detrimentul Cuvântului lui Dumnezeu.

[r.mircea]

În prealabil postat de osutafaraunu

"Duhul Scripturii" este Duhul Sfânt - Cel care a inspirat toată Scriptura (2 Tim.3,16); n-am certitudinea că a inspirat şi toată Sfânta Tradiţie. Chiar Domnul Hristos ne avertiza să nu ne bazăm pe tradiţie în detrimentul Cuvântului lui Dumnezeu.

Despre Duhul Sfânt vorbeam și eu. Dar n-am mai spus Sfânt pentru a sublinia că s-a făcut în duh; iar Duhul Sfânt nu doar ”scrie”, ci și vorbește celor curați și vrednici. Nu e cazul nostru, desigur.

[r.mircea]

În prealabil postat de osutafaraunu

Eu ştiam că din ebraică în greacă. Mă rog... erau şi câteva mici fragmente în aramaică, dar putem trece peste...

Am spus eu că e imperfectă? Am contestat doar traducerea traducerii (în limba "ortodoxă română"), sau mă rog... interpretarea traducerii traducerii...

S-a păstrat şi în limba aramaică, respectiv ebraică (Manuscrisele de la Marea Moartă); nu asta e problema.

Aici părerile sunt împărţite, iar specialiştii confirmă că originalul e cea mai bună referinţă şi nu traducerea lui.

Orice traducător poate greşi. Nu mă refer aici la Septuaginta, ci la versiunile traduse în diferite limbi, de aceea avem la dispoziţie (slavă Domnului!) originalul ebraic şi versiunea Septuaginta.


Nicio problemă, îmi păreţi chiar prea blând cu mine (comparativ cu alţii).

Aici, recunosc că m-ați prins pe picior greșit. :) N-am fost nici foarte atent.

[delia31]

În prealabil postat de r.mircea

Minune! Cele 70 de traduceri ale celor 70 de înțelepți, făcute în mod separat, au fost identice deci, iarăși spun, minune - dar de la Dumnezeu, nu de la Cornilescu.
Atunci cum puteți pretinde că Duhul Sfânt a făcut o traducere imperfectă?... Ce are limba greacă? Dacă Dumnezeu a făcut din creștini Noul Ierusalim, atunci ce e așa de grav că nu s-a păstrat Biblia în sfânta limbă aramaică? Sau ce voiați să sugerați?
În orice caz Septuaginta este cea mai bună referință. Alte traduceri POT fi greșite, asta da. Vedeți de ce susținem succesiunea apostolică, și lucrarea ce s-a descoperit doar sub ea- Sfânta Tradiție? Cred că până la urmă îmi veți da dreptate (pardon, nu mie ci Sfintei Biserici). Dar cred că le știați deja toate astea, faza acceptării e mai grea...
Scuze dacă par acid (nu asta a fost intenția).

In completarea a ceea ce spuneti dvs.

Dupa cum spun expertii, toate actualele traduceri occidentale au la baza manuscrisele masoretice (sec. X d. Hr.), nicidecum originalul ebraic scris de Moise, asa cum vor sa se laude adventistii si toti np.

Domnul 100-1 doreste sa insinueze ca bibliile (neo)protestante traduc direct originalul ebraic iar versiunea ortodoxa anania, ar fi doar o traducere a traducerii grecesti a originalului ebraic.

Insa, asa cum spuneti si dvs., nu se poate contesta autoritatea traducerii grecesti a originalului ebraic, adica Septuaginta.

Pe scurt. Cartile Vechiului Testament au fost scrise in limba ebraica, evident pt.evrei. Doar ca dupa ce evreii s-au imprastiat in diaspora, si-au cam uitat limba materna si nici chiar cei ramasi in Palestina nu mai vorbeau ebraica, ci dialectul aramaic (limba in care a vorbit si Iisus).

De aceea, in sec III i.Hr, Ptolemeu al II-lea Filadelful a patronat si finantat traducerea Bibliei în limba greaca.

Dupa cum se stie, traducerea s-a facut in orasul Alexandria de catre 72 de invatati evrei, adusi din Palestina (cate sase de fiecare trib), fapt pentru care noua versiune a fost numita Septuaginta.

Conform traditiei, cei 72 au lucrat separat, sub asistenta Duhului Sfant, versiunile lor dovedindu-se in final identice.
Septuaginta a capatat astfel o mare autoritate, fiind considerata ca al doilea original al Vechiului Testament;

Neoprotestantii sustin ca VT din bibliile lor neoprotestante este tradus dupa biblia ebraica.
Dar uita ca n-are cum sa fie asa, adica tradus dupa manuscrisele originale dupa care s-a tradus Septuaginta in secolul III inainte de Hristos, ci dupa Textul Masoretic, care a fost alcatuit de abia in sec. X dupa Hristos.

Deci, ce traducere respecta mai mut originalul ebraic? Septuaginta alcatuita cu 3 secole inainte de Hristos, sau actualele versiuni occidentale traduse dupa Textul Masoretic alcatuit la 12-13 secole distanta?

Ce traducere respecta mai mult originalul ebraic? Versiunea ortodoxa anania, care incearca sa restabileasca autoritatea incontestabila a Septuagintei, cu cele 72 de versiuni identice ale invatatilor evrei, insuflati la unison de Duhul Sfant sau versiunile rabinilor masoreti din sec. X dupa Hristos?

Plus ca cei 72 de invatati evrei insuflati de Duhul Sfant cu 3 secole inainte de Hristos, nu pot fi suspectati de partizanate polemice - iudaism versus crestinism, cum pot fi suspectati rabinii masoreti care au alcatuit Textul Masoretic pentru uz iudaic, nu crestin.


Cu domnul 100-1 nu mai vorbesc, asa ca poate sa izbeasca cat vrea cu piciorul in țepușă.

[Illuminatu]

În prealabil postat de osutafaraunu

"And the LORD God formed man of the dust of the ground, and breathed into his nostrils the breath of life; and man became a living soul" (Gen. 2,7 - versiunea KJV)

Iar vorbitorii de limbă română română au la dispoziţie versiunea literară a Septuagintei:

"Dumnezeu a plăsmuit omul - praf din pământ -, i-a suflat in faţă suflare de viaţă şi omul a devenit suflet viu." (Septuaginta, vol.I p.56 - Polirom 2004).

Dar chiar tu faceai referire intr-o postare anterioara la asa-numitul termen de "suflet mort".

Suflet viu poate sa insemne omul aflat intr-o stransa comuniune cu Dumnezeu.

In acest sens, cred eu se poate foarte limpede intepreta si fragmentul de paslam de mai-jos:

"25.Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toţi cei ce se coboară în iad,
26.Ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum şi până în veac."

Nu cred ca in acest psalm este vorba de cei morti fizic - dovada e ca sunt oameni care traiesc, dar care in loc sa bincuvinteze pe Domnul Il hulesc -, ci de cei morti spiritual.
Nu toti cei vii Il lauda pe Domnul, ca urmare "cei vii" din versetul 26 nu se refera la cei vii fizic, ci la cei vii spiritual.

[Illuminatu]

Daca-ar fi sa recapitulam:

1. "Prin „duh” (πνεύμα) se poate înţelege principiul superior al inteligenţei şi al gândirii, cu care este înzestrat omul şi cu care Dumnezeu poate să comunice prin Duhul Său (aşa cum s-a căznit Delia să ne convingă). Omul este adus la asemănarea cu Hristos prin înnoirea minţii cu ajutorul Duhului Sfânt. " Este citatul tau.

2. La moartea omului ceva se intoarce inapoi la Dumnezeu.


De acord?
Vrei sa continuam discutia privitoare la constienta sufletului dupa moarte?

Sunt cele 2 coordonate ale definitiei sufletului in acceptiunea ortodoxa.

[r.mircea]

În prealabil postat de delia31

In completarea a ceea ce spuneti dvs.

Dupa cum spun expertii, toate actualele traduceri occidentale au la baza manuscrisele masoretice (sec. X d. Hr.), nicidecum originalul ebraic scris de Moise, asa cum vor sa se laude adventistii si toti np.

Domnul 100-1 doreste sa insinueze ca bibliile (neo)protestante traduc direct originalul ebraic iar versiunea ortodoxa anania, ar fi doar o traducere a traducerii grecesti a originalului ebraic.

Insa, asa cum spuneti si dvs., nu se poate ignora ca traducerea greceasca a originalului ebraic, adica Septuaginta nu poate fi pusa la indoiala.

Pe scurt. Cartile Vechiului Testament au fost scrise in limba ebraica evident pt.evrei. Doar ca dupa ce evreii s-au imprastiat in diaspora, si-au cam uitat limba materna si nici chiar cei ramasi in Palestina nu mai vorbeau ebraica, ci dialectul aramaic (limba in care a vorbit si Iisus).

De aceea, in sec III i.Hr, Ptolemeu al II-lea Filadelful a patronat si finantat traducerea Bibliei în limba greaca.

Dupa cum se stie, traducerea s-a facut in orasul Alexandria de catre 72 de invatati evrei, adusi din Palestina (cate sase de fiecare trib), fapt pentru care noua versiune a fost numita Septuaginta.

Conform traditiei, cei 72 au lucrat separat, sub asistenta Duhului Sfant, versiunile lor dovedindu-se in final identice.
Septuaginta a capatat astfel o mare autoritate, fiind considerata ca al doilea original al Vechiului Testament;

Neoprotestantii sustin ca VT din bibliile lor neoprotestante sunt traduse dupa biblia ebraica.
Dar uita ca n-au cum sa fie traduse dupa manuscrisele originale dupa care s-a tradus Septuaginta in secolul III inainte de Hristos, ci dupa Textul Masoretic, care a fost alcatuit de abia in sec. X dupa Hristos.

Deci ce traducere respecta mai mut originalul ebraic? Septuaginta alcatuita cu 3 secole inainte de Hristos, sau actualele versiuni occidentale traduse dupa Textul Masoretic alcatuit la 12-13 secole distanta?

Ce traducere respecta mai mult originalul ebraic? Versiunea ortodoxa anania, care incearca sa restabileasca autoritatea incontestabila a Septuagintei, cu cele 72 de versiuni identice ale inavatatilor evrei insuflati la unison de Duhul Sfant sau versiunile rabinilor masoreti din sec. X dupa Hristos?

Plus ca cei 72 de invatati evrei insuflati de Duhul Sfant cu 3 secole inainte de Hristos, nu pot fi suspectati de partizanate polemice - iudaism versus crestinism, cum pot fi suspectati rabinii masoreti care au alcatuit Textul Masoretic pentru uz iudaic, nu crestin.


Cu domnul 100-1 nu mai vorbesc, asa ca poate sa izbeasca cat vrea cu piciorul in țepușă.

Chiar dacă vor recunoaște că folosesc varianta masoretică, o vor da înainte cu scrupulozitatea evreilor care au tradus din ebraică în masoretică, deși eu mereu m-am mirat cum pot spune asta, din moment ce și cei 72 au fost tot evrei, și tot învățați, chiar necreștini ....

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

Dupa cum spun expertii, toate actualele traduceri occidentale au la baza manuscrisele masoretice (sec. X d. Hr.), nicidecum originalul ebraic scris de Moise, asa cum vor sa se laude adventistii si toti np.

Manuscrisele masoretice au respectat riguros originalele, dovadă diferenţele infime raportate la întreg ce reies din studiul Manuscriselor de la Marea Moartă. De altfel, ştiţi prea bine cum lucrau masoreţii la copierea manuscriselor (când greşeau un cuvânt nu-l ştergeau, ci reluau toată munca pe un alt sul).

În prealabil postat de delia31

Domnul 100-1 doreste sa insinueze ca bibliile (neo)protestante traduc direct originalul ebraic iar versiunea ortodoxa anania, ar fi doar o traducere a traducerii grecesti a originalului ebraic.

Când am insinuat eu aşa ceva? Fiţi sinceră, sau măcar corectă! În plus, nici nu m-am referit la versiunea Anania, ci la versiunea Sinodală.

În prealabil postat de delia31

Cu domnul 100-1 nu mai vorbesc

Vorbiţi prin intermediari. Dar nu vă bag vină... trebuie cumva să salvaţi aparenţele... O după amiază plăcută!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Illuminatu

Dar chiar tu faceai referire intr-o postare anterioara la asa-numitul termen de "suflet mort".

Suflet viu poate sa insemne omul aflat intr-o stransa comuniune cu Dumnezeu.

In acest sens, cred eu se poate foarte limpede intepreta si fragmentul de paslam de mai-jos:

"25.Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toţi cei ce se coboară în iad,
26.Ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum şi până în veac."

Nu cred ca in acest psalm este vorba de cei morti fizic - dovada e ca sunt oameni care traiesc, dar care in loc sa bincuvinteze pe Domnul Il hulesc -, ci de cei morti spiritual.
Nu toti cei vii Il lauda pe Domnul, ca urmare "cei vii" din versetul 26 nu se refera la cei vii fizic, ci la cei vii spiritual.

Aşa ar fi precum zici, dacă în text n-ar apărea referirea la "locuinţa morţilor" (Sheol).

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Illuminatu

Daca-ar fi sa recapitulam:

1. "Prin „duh” (πνεύμα) se poate înţelege principiul superior al inteligenţei şi al gândirii, cu care este înzestrat omul şi cu care Dumnezeu poate să comunice prin Duhul Său (aşa cum s-a căznit Delia să ne convingă). Omul este adus la asemănarea cu Hristos prin înnoirea minţii cu ajutorul Duhului Sfânt. " Este citatul tau.

2. La moartea omului ceva se intoarce inapoi la Dumnezeu.


De acord?
Vrei sa continuam discutia privitoare la constienta sufletului dupa moarte?

Sunt cele 2 coordonate ale definitiei sufletului in acceptiunea ortodoxa.

Da, însă acel "ceva" este numit suflet. Ori Scriptura nu achiesează la această teorie.