Iubirea de aproape (ruda) vs donatie manastire!

[stanciuf]

În prealabil postat de glykys

Draga StanciuF,
Mama ta oare te sustine moral in aceste clipe grele, iti este sprijin?
.

Din pacate nu ma sustine deloc. Doar imi aduce reprosuri si imi spune ca am fost mereu o povara.

În prealabil postat de ioan cezar

frate Ioan ai descris atat de bine starea in care ma aflu incat nici eu nu cred ca as fi putut sa o fac mai bine.
ai mare dreptate: parca traiesc in puscarie - mental.

nu e vorba numai de trecut, ci si teama de viitor. si lipsa de persepectiva din prezent.
vad pe geam oameni care cauta prin gunoaie si ma gandesc ca in ritmul asta asa voi ajunge si eu. inevitabil ma gandesc la bani.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de stanciuf

vad pe geam oameni care cauta prin gunoaie si ma gandesc ca in ritmul asta asa voi ajunge si eu. inevitabil ma gandesc la bani.

Ce-i cu acest pesimism necreştinesc ? Aţi auzit ce s-a întâmplat ? Domnul nostru a înviat ! Este Acela care ne-a spus că Dumnezeu are grijă de păsările cerului şi de crinii câmpului. Toată grija noastră să fie să urmăm calea Lui şi să sporim în El, şi toate se vor adăuga nouă!

Nu credeţi chestia asta ? Dar că Domnul, în cei trei ani şi jumătate cât a predicat, a trăit în mare sărăcie, fără niciun venit regulat, credeţi ? Cu toate astea, nici El, nici Apostolii Săi nu îşi fac prea mari griji materiale. Niciunul nu arată că s-ar teme să ajungă să răscolească prin gunoaie. Mereu se găsea cineva să-i găzduiască şi să le dea să mănânce, ba chiar să-i ospăteze. Singurele situaţii când vedem că transpar griji materiale sunt:
-când seara era aproape şi erau adunaţi mulţi oameni, care nu mai aveau timp să ajungă pe la casele lor din satele vecine. Atunci, puţinele merinde pe care le aveau la ei Domnul şi Apostolii au ajuns tuturor. Pe cale supranaturală, Domnul i-a hrănit pe toţi care veniseră să Îl asculte. Cu altă ocazie, episodul s-a repetat.
-când se ajunge la scadenţa impozitului. Domnul îi spune atunci lui Petru să pescuiască, urmând să găsească un ban de aur în gura peştelui. Aşa a fost, şi şi-au plătit impozitul religios. Dv când aţi plătit ultima dată taxa anuală la Templul Său?

"Excepţii". "Minuni cum n-au mai fost". Ba au mai fost. Zi de zi, timp de zeci de ani, un întreg popor, Poporul lui Dumnezeu, a fost hrănit cu pâine proaspătă şi apă bună în chip supranatural. Pâinea curgea de sus, tot ce trebuia era să se aplece să o ia. Apa îi urma oriunde se duceau. Deşi erau foarte bune, s-au găsit, totuşi, oameni să spună că s-au săturat să se tot hrănească şi să tot bea ceea ce Dumnezeu le oferă şi s-au răsculat. Nu cumva sunteţi asemenea acelora ?

Mama dv a făcut, cu adevărat, un gest nobil. I-a oferit Domnului bună parte din ceea ce era averea ei. Eu aş fi foarte mândru să am o aşa mamă. Dar dv, nu îmi păreţi prea mândru. "De ce i-ai dat lui Cristos, mamă, şi nu mi i-ai dat mie ?!" este ceea ce, în fond, spuneţi.

[stanciuf]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dv când aţi plătit ultima dată taxa anuală la Templul Său?

Incredibil! Dar oare suma de bani nu acopera taxa anuala pentru 50 de ani?
Asa este si staretul: Nu se mai satura. Vrea mai mult!
Nu e suficient! Sa dam pana ajungem in strada! Sa dam si camasa de pe noi daca se poate!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deşi erau foarte bune, s-au găsit, totuşi, oameni să spună că s-au săturat să se tot hrănească şi să tot bea ceea ce Dumnezeu le oferă şi s-au răsculat. Nu cumva sunteţi asemenea acelora ?

?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

"De ce i-ai dat lui Cristos, mamă, şi nu mi i-ai dat mie ?!"

Hristos are nevoie de bani?

Si DA domnule, nu sunt mandru deloc pentru ce a facut mama mea.
Nu va doresc sa ajungeti vreodata in situatia mea. Nu va doresc sa fiti fara loc de munca, fara nici un venit si fara nici o perspectiva in viata. Nu doresc nici la dusmani asa ceva.

-------------------------------------------------------------------------
Eu ma opresc aici si ma retrag. Va multumesc tuturor pentru raspunsuri!
In primul rand va multumesc pentru raspunsurile de bun simt si de incurajare pentru ca rar mai gasesti pe forum-urile din Romania asa ceva. Imi aduc aminte de softpedia cata ironie, batjocura samd.
Acest forum respecta userii, nu ridiculizeaza oamenii care sufera doar de dragul unor rautati gratuite. Sunt placut impresionat!
Multumesc inca o data pentru sfaturi si in special lui ioan cezar. Am recitit postul lui si am gasit multe sfaturi foarte utile in ceea ce priveste atitudinea pe care ar trebui (si sper sa ma straduiesc suficient) sa o dobandesc! Doamne ajuta!
Inca o data multumesc tuturor!

[lore86]

Domnule Stanciuf,
inteleg ca treceti printr-o mare drama si imi pare rau. Dar cu nadejde in Dumnezeu, in orice situatie se poate agsi o solutie.
Spuneti ca staretul ar fi sugerat sa intrati in manastire, ca si calugar. Personal nu cred ca ar fi sugerata din cauza unei lipse de bani sau a aviditatii ptr acestia ci vazand drama din sufletul dvs poate tocmai acesta ar fi medicamentul de care aveti nevoie.

Acum, treaba cu mancatul din gunoaie...probabil sunteti convins ca exagerati si vreti sa dramatizati lucrurile-- ati incercat sa mergeti ptr o vreme la manastirea in care ati facut donatia, sa ajutati la muncile campului si aveati asigurate masa si un loc curat in care sa dormiti? decat sa va plangeti de mila si sa va imaginati scenarii in postura de cersetor/boschetar ati putea sa munciti iar ca plata sa va multumiti cu o masa calda, un pat curat si un acoperis deasupra capului. Munca nu face rau nimanui, iar natura are puterea de a revigora sufeltul omului(de fapt nu natura, ci Dumnezeu, care este creatorul naturii perfecte). In mediul natural se refac oamenii cu boli pshice grave, cu atat mai mult persoanele care au facut o depresie.
Nu zic sa va faceti calugar, ci sa stati acolo pana va mai linistiti, pana mai scapati de ganduri urate si de mania si revolta din suflet. pana ajungeti sa va impacati cu dvs insiva, cu Domnul, cu mama...

Eventual, in timpul asta inchiriati apartamentul si asa o sa strangeti si un banut...

Nu descurajati, Domnul are un plan mare cu dvs, dar nu lasti mania sa va determine sa luati hotarari care sa va ingreuneze viata, si chiar sa vi-o distruga. Ptr asta nu va mai fi de vina mama, ci dvs .

În prealabil postat de lore86

Domnule Stanciuf,
inteleg ca treceti printr-o mare drama si imi pare rau. Dar cu nadejde in Dumnezeu, in orice situatie se poate agsi o solutie.
Spuneti ca staretul ar fi sugerat sa intrati in manastire, ca si calugar. Personal nu cred ca ar fi sugerata din cauza unei lipse de bani sau a aviditatii ptr acestia ci vazand drama din sufletul dvs poate tocmai acesta ar fi medicamentul de care aveti nevoie.

Acum, treaba cu mancatul din gunoaie...probabil sunteti convins ca exagerati si vreti sa dramatizati lucrurile-- ati incercat sa mergeti ptr o vreme la manastirea in care ati facut donatia, sa ajutati la muncile campului si aveati asigurate masa si un loc curat in care sa dormiti? decat sa va plangeti de mila si sa va imaginati scenarii in postura de cersetor/boschetar ati putea sa munciti iar ca plata sa va multumiti cu o masa calda, un pat curat si un acoperis deasupra capului. Munca nu face rau nimanui, iar natura are puterea de a revigora sufeltul omului(de fapt nu natura, ci Dumnezeu, care este creatorul naturii perfecte). In mediul natural se refac oamenii cu boli pshice grave, cu atat mai mult persoanele care au facut o depresie.
Nu zic sa va faceti calugar, ci sa stati acolo pana va mai linistiti, pana mai scapati de ganduri urate si de mania si revolta din suflet. pana ajungeti sa va impacati cu dvs insiva, cu Domnul, cu mama...

Eventual, in timpul asta inchiriati apartamentul si asa o sa strangeti si un banut...

Nu descurajati, Domnul are un plan mare cu dvs, dar nu lasti mania sa va determine sa luati hotarari care sa va ingreuneze viata, si chiar sa vi-o distruga. Ptr asta nu va mai fi de vina mama, ci dvs .

Subscriu. Multi barbati au renascut, practic, mergind pe aceasta cale. Dumnezeu lucreaza din plin in omul care merge pe drumul bun. Desi lucrarea Domnului e tainica, roadele vietii sub ascultare si in duhul muncii cinstite sunt evidente!
Eu am avut parte de asa ceva si de aceea, cu toata bucuria sustin, sora Lore, opinia pe care ati postat-o. Sper ca si fratele Stanciu va vedea in partea de lumina aceasta sanatoasa, zic eu, propunere de solutii.

[glykys]

Frumos, dar daca omul are familie si obligatii in lume, este dator sa ramana in lume, sa isi poarte crucea. In viata nu facem numai ce ne place. Ca sunt destui improvizati si in manastire, si in lume, spunea par. Paraian. In lipsa unei autentice vocatii, nu cred ca ar trebui cautat refugiul in manastire.

Oricum, sper ca Stanciuf sa gaseasca un bun duhovnic si sa ii lumineze Domnul caile!

În prealabil postat de glykys

In lipsa unei autentice vocatii, nu cred ca ar trebui cautat refugiul in manastire.

Pai daca punem vocatia inainte (apropos, cunosti vreun mester care sa garanteze de la inceput cam cine are si cine nu are vocatie pentru una sau alta...? baga careva mana-n foc? parca stim cu totii ca vocatiile astea se cam valideaza abia dupa, iar nu inainte...), pesemne ca renuntam cu totii la toate, la orice.
Pofta vine mancind, zice romanul. Cat despre lucrarea harului, mama ce vocatie mare stia Sfanta Maria Egipteanca si alti sfinti si cuviosi ca aveau... Dar acolo, in fine, sa zicem ca ar fi vorba totusi de cu totul altceva, ok.

Pentru fratele Stanciu suntem deja vreo 3-4 oameni care ne-am exprimat opinia ca o vreme petrecuta la liniste, la activitate intelept ponderata, sub ascultare, ar reaseza sufletul pe un fagas mai bun, mai aproape de Domnul, de bucurie lucratoare, de pace si bine. Asta e propunerea noastra.
Oare exista, concret, un neajuns serios in miezul acestei variante? Ai alternative cu adevarat mai bune?
Sugestia ta de a gasi omul un duhovnic potrivit (daca Dumnezeu randuieste asta acum, sa nu uitam, totusi...) e desigur foarte potrivita (indraznisem si eu in postarea mea sa spun acelasi lucru), dar ce hiba are daca fratele Stanciu petrece o vreme la linistire si viata intru toate sanatoasa?
Mai ales ca vine vara si sunt conditii mai bune de vietuire, exceptind poate Baraganul, unde canicula poate ridica piedici considerabile.

Imi pare uneori ca tinzi sa subliniezi o veritabila prapastie (asa imi pare) intre viata crestinului mirean (cu sau fara familie) si vietuirea, fie si o vreme, in manastire.
Oare de ce? Ma duce gandul la frici ascunse si altele... Dar, desigur, iertare, nu e treaba mea. Doar ca repeti mereu acelasi refren... In fine, iertare, sora Glykys!...