Iubirea de aproape (ruda) vs donatie manastire!

[Ekaterina]

Sfantul Ioan Gura de Aur spune: nu dupa insemnatatea darurilor se masoara milostenia, ci dupa duhul celui care da.Si tot el: As fi multumit acum, daca v-as putea invata sa nu fiti zgarciti, sa pricepeti frumusetea milosteniei si indatorirea de a da ceva din ceea ce aveti. Faptul ca ati avut deschidere sa donati, arata ca nu ati fost un om zgarcit.Treceti prin ispite mari si vrajmasul va chinuie cu multe ganduri pentru a va fura plata pentru milostenia pe care ati facut-o, care nu e putin lucru. Alergati la Dumnezeu, la Sfintii Sai, nu deznadajduiti, nu va lasati cuprins de parerea de rau.

Spunea un Parinte in Pateric: de vei da milostenie si se va necaji gandul tau ca ai dat mult, sa nu iei aminte la gand, ca este de la satana. Daca ati donat banii unei manastiri, i-ati donat Lui Dumnezeu, indiferent ce a facut staretul cu ei. Sunteti pomenit ca unul din binefacatorii manastirii, pentru care rugaciunile ce se fac zilnic, cer mila de la Dumnezeu. In acea manastire traiesc si oameni cu viata sfanta, modesti, nestiuti si chiar daca banii nu ajung direct la ei, acestia va vor pomeni in rugaciune. Cadeti inaintea lui Dumnezeu cu umilinta si rugati-L sa nu va lase in aceste clipe grele. Aceasta parere de rau este ca un zid care nu va lasa sa primiti ajutorul lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Ekaterina

Aceasta parere de rau este ca un zid care nu va lasa sa primiti ajutorul lui Dumnezeu.

Intocmai, da, asa imi pare si mie. (Aci e niscaiva mare viclenie pitita...)

[stanciuf]

În prealabil postat de glykys

Draga StanciuF,
Mama ta oare te sustine moral in aceste clipe grele, iti este sprijin?
.

Din pacate nu ma sustine deloc. Doar imi aduce reprosuri si imi spune ca am fost mereu o povara.

În prealabil postat de ioan cezar

frate Ioan ai descris atat de bine starea in care ma aflu incat nici eu nu cred ca as fi putut sa o fac mai bine.
ai mare dreptate: parca traiesc in puscarie - mental.

nu e vorba numai de trecut, ci si teama de viitor. si lipsa de persepectiva din prezent.
vad pe geam oameni care cauta prin gunoaie si ma gandesc ca in ritmul asta asa voi ajunge si eu. inevitabil ma gandesc la bani.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de stanciuf

vad pe geam oameni care cauta prin gunoaie si ma gandesc ca in ritmul asta asa voi ajunge si eu. inevitabil ma gandesc la bani.

Ce-i cu acest pesimism necreştinesc ? Aţi auzit ce s-a întâmplat ? Domnul nostru a înviat ! Este Acela care ne-a spus că Dumnezeu are grijă de păsările cerului şi de crinii câmpului. Toată grija noastră să fie să urmăm calea Lui şi să sporim în El, şi toate se vor adăuga nouă!

Nu credeţi chestia asta ? Dar că Domnul, în cei trei ani şi jumătate cât a predicat, a trăit în mare sărăcie, fără niciun venit regulat, credeţi ? Cu toate astea, nici El, nici Apostolii Săi nu îşi fac prea mari griji materiale. Niciunul nu arată că s-ar teme să ajungă să răscolească prin gunoaie. Mereu se găsea cineva să-i găzduiască şi să le dea să mănânce, ba chiar să-i ospăteze. Singurele situaţii când vedem că transpar griji materiale sunt:
-când seara era aproape şi erau adunaţi mulţi oameni, care nu mai aveau timp să ajungă pe la casele lor din satele vecine. Atunci, puţinele merinde pe care le aveau la ei Domnul şi Apostolii au ajuns tuturor. Pe cale supranaturală, Domnul i-a hrănit pe toţi care veniseră să Îl asculte. Cu altă ocazie, episodul s-a repetat.
-când se ajunge la scadenţa impozitului. Domnul îi spune atunci lui Petru să pescuiască, urmând să găsească un ban de aur în gura peştelui. Aşa a fost, şi şi-au plătit impozitul religios. Dv când aţi plătit ultima dată taxa anuală la Templul Său?

"Excepţii". "Minuni cum n-au mai fost". Ba au mai fost. Zi de zi, timp de zeci de ani, un întreg popor, Poporul lui Dumnezeu, a fost hrănit cu pâine proaspătă şi apă bună în chip supranatural. Pâinea curgea de sus, tot ce trebuia era să se aplece să o ia. Apa îi urma oriunde se duceau. Deşi erau foarte bune, s-au găsit, totuşi, oameni să spună că s-au săturat să se tot hrănească şi să tot bea ceea ce Dumnezeu le oferă şi s-au răsculat. Nu cumva sunteţi asemenea acelora ?

Mama dv a făcut, cu adevărat, un gest nobil. I-a oferit Domnului bună parte din ceea ce era averea ei. Eu aş fi foarte mândru să am o aşa mamă. Dar dv, nu îmi păreţi prea mândru. "De ce i-ai dat lui Cristos, mamă, şi nu mi i-ai dat mie ?!" este ceea ce, în fond, spuneţi.

[stanciuf]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dv când aţi plătit ultima dată taxa anuală la Templul Său?

Incredibil! Dar oare suma de bani nu acopera taxa anuala pentru 50 de ani?
Asa este si staretul: Nu se mai satura. Vrea mai mult!
Nu e suficient! Sa dam pana ajungem in strada! Sa dam si camasa de pe noi daca se poate!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deşi erau foarte bune, s-au găsit, totuşi, oameni să spună că s-au săturat să se tot hrănească şi să tot bea ceea ce Dumnezeu le oferă şi s-au răsculat. Nu cumva sunteţi asemenea acelora ?

?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

"De ce i-ai dat lui Cristos, mamă, şi nu mi i-ai dat mie ?!"

Hristos are nevoie de bani?

Si DA domnule, nu sunt mandru deloc pentru ce a facut mama mea.
Nu va doresc sa ajungeti vreodata in situatia mea. Nu va doresc sa fiti fara loc de munca, fara nici un venit si fara nici o perspectiva in viata. Nu doresc nici la dusmani asa ceva.

-------------------------------------------------------------------------
Eu ma opresc aici si ma retrag. Va multumesc tuturor pentru raspunsuri!
In primul rand va multumesc pentru raspunsurile de bun simt si de incurajare pentru ca rar mai gasesti pe forum-urile din Romania asa ceva. Imi aduc aminte de softpedia cata ironie, batjocura samd.
Acest forum respecta userii, nu ridiculizeaza oamenii care sufera doar de dragul unor rautati gratuite. Sunt placut impresionat!
Multumesc inca o data pentru sfaturi si in special lui ioan cezar. Am recitit postul lui si am gasit multe sfaturi foarte utile in ceea ce priveste atitudinea pe care ar trebui (si sper sa ma straduiesc suficient) sa o dobandesc! Doamne ajuta!
Inca o data multumesc tuturor!

[lore86]

Domnule Stanciuf,
inteleg ca treceti printr-o mare drama si imi pare rau. Dar cu nadejde in Dumnezeu, in orice situatie se poate agsi o solutie.
Spuneti ca staretul ar fi sugerat sa intrati in manastire, ca si calugar. Personal nu cred ca ar fi sugerata din cauza unei lipse de bani sau a aviditatii ptr acestia ci vazand drama din sufletul dvs poate tocmai acesta ar fi medicamentul de care aveti nevoie.

Acum, treaba cu mancatul din gunoaie...probabil sunteti convins ca exagerati si vreti sa dramatizati lucrurile-- ati incercat sa mergeti ptr o vreme la manastirea in care ati facut donatia, sa ajutati la muncile campului si aveati asigurate masa si un loc curat in care sa dormiti? decat sa va plangeti de mila si sa va imaginati scenarii in postura de cersetor/boschetar ati putea sa munciti iar ca plata sa va multumiti cu o masa calda, un pat curat si un acoperis deasupra capului. Munca nu face rau nimanui, iar natura are puterea de a revigora sufeltul omului(de fapt nu natura, ci Dumnezeu, care este creatorul naturii perfecte). In mediul natural se refac oamenii cu boli pshice grave, cu atat mai mult persoanele care au facut o depresie.
Nu zic sa va faceti calugar, ci sa stati acolo pana va mai linistiti, pana mai scapati de ganduri urate si de mania si revolta din suflet. pana ajungeti sa va impacati cu dvs insiva, cu Domnul, cu mama...

Eventual, in timpul asta inchiriati apartamentul si asa o sa strangeti si un banut...

Nu descurajati, Domnul are un plan mare cu dvs, dar nu lasti mania sa va determine sa luati hotarari care sa va ingreuneze viata, si chiar sa vi-o distruga. Ptr asta nu va mai fi de vina mama, ci dvs .

În prealabil postat de lore86

Domnule Stanciuf,
inteleg ca treceti printr-o mare drama si imi pare rau. Dar cu nadejde in Dumnezeu, in orice situatie se poate agsi o solutie.
Spuneti ca staretul ar fi sugerat sa intrati in manastire, ca si calugar. Personal nu cred ca ar fi sugerata din cauza unei lipse de bani sau a aviditatii ptr acestia ci vazand drama din sufletul dvs poate tocmai acesta ar fi medicamentul de care aveti nevoie.

Acum, treaba cu mancatul din gunoaie...probabil sunteti convins ca exagerati si vreti sa dramatizati lucrurile-- ati incercat sa mergeti ptr o vreme la manastirea in care ati facut donatia, sa ajutati la muncile campului si aveati asigurate masa si un loc curat in care sa dormiti? decat sa va plangeti de mila si sa va imaginati scenarii in postura de cersetor/boschetar ati putea sa munciti iar ca plata sa va multumiti cu o masa calda, un pat curat si un acoperis deasupra capului. Munca nu face rau nimanui, iar natura are puterea de a revigora sufeltul omului(de fapt nu natura, ci Dumnezeu, care este creatorul naturii perfecte). In mediul natural se refac oamenii cu boli pshice grave, cu atat mai mult persoanele care au facut o depresie.
Nu zic sa va faceti calugar, ci sa stati acolo pana va mai linistiti, pana mai scapati de ganduri urate si de mania si revolta din suflet. pana ajungeti sa va impacati cu dvs insiva, cu Domnul, cu mama...

Eventual, in timpul asta inchiriati apartamentul si asa o sa strangeti si un banut...

Nu descurajati, Domnul are un plan mare cu dvs, dar nu lasti mania sa va determine sa luati hotarari care sa va ingreuneze viata, si chiar sa vi-o distruga. Ptr asta nu va mai fi de vina mama, ci dvs .

Subscriu. Multi barbati au renascut, practic, mergind pe aceasta cale. Dumnezeu lucreaza din plin in omul care merge pe drumul bun. Desi lucrarea Domnului e tainica, roadele vietii sub ascultare si in duhul muncii cinstite sunt evidente!
Eu am avut parte de asa ceva si de aceea, cu toata bucuria sustin, sora Lore, opinia pe care ati postat-o. Sper ca si fratele Stanciu va vedea in partea de lumina aceasta sanatoasa, zic eu, propunere de solutii.