Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[cristiboss56]

O Biblie fără Hristos este o Biblie depersonalizată, redusă la absurd, asfixiată de minimalism şi terorizată de corectitudine politică anti-creştină.

Recent, a apărut în Statele Unite o nouă traducere în limba engleză a Bibliei numită „The Voice”, aşteptată de mulţi teologi şi creştini vorbitori de limba engleză. Traducerea a fost realizată din anul 2004 până luna trecută, de către Editura Thomas Nelson şi de către Societatea Biblică Ecclesia. Traducerea a apărut pe bucăţi, în 2009 a apărut Noul Testament The Voice, iar recent a fost publicată întreaga Biblie.
La celălalt capăt al lumii, în Pakistan, creştinii oprimaţi, persecutaţi, discriminaţi şi chiar ucişi pentru credinţa lor nu au dreptul să spună că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, că Dumnezeu este unul în Trei persoane: Tatăl Fiul şi Duhul Sfânt. Există chiar tribunale islamice care au condamnat folosirea cuvântului „Hristos” în societate. De asemenea la sfârşitul anului trecut, Autoritatea de Telecomunicaţii din Pakistan a interzis cuvintele “Iisus Hristos” din SMS-urile populaţiei, respingând trimiterea unor asemenea texte pe mobil.
Doxologia a publicat de curand un articol pe aceasta tema semnat de Parintele Ioan Valentuin Istrati , din care am reprodus pentru acest forum ( thread ) cateva idei .

Oare ce au în comun aceste două evenimente atât de diferite? Ei bine, traducerea engleză a Bibliei numită „The Voice”, realizată de profesori şi lingvişti creştini americani, înlocuieşte cuvântul „Hristos” cu „Cel Uns”, cuvântul „înger” cu „mesager”, „apostol” cu „emisar” etc. Traducerea „The Voice” amputează ireconciliabil sensul teologic al Scripturii de doctrina şi practica Bisericii Creştine, care a asimilat-o, comentat-o şi urmat-o timp de două milenii. Cuvântul „Hristos” nu este un simplu cuvânt, ci sediul central al unui univers teologic infinit, trăit de creştini şi populat de doctrina şi viaţa în Hristos. El înseamnă astăzi mult mai mult decât „Cel Uns”, pentru că S-a extins prin Duhul Sfânt în viaţa credincioşilor, iar invocarea numelui lui „Iisus Hristos” este centrală în spiritualitatea creştină – pentru a da un exemplu, vorbim despre rugăciunea inimii şi de toate rugăciunile Ortodoxiei, care fără cuvântul Hristos ar fi de neconceput. Traducerea aceasta încearcă, inconştient sau poate că nu, să extirpeze din sânul gândirii creştine inima ei semiotică, şi anume prezenţa prin invocare a lui Dumnezeu din viaţa creştinilor. O Biblie fără Hristos este o Biblie depersonalizată, redusă la absurd, asfixiată de minimalism şi terorizată de corectitudine politică anti-creştină. Aşa zişii teologi ai traducerii „The Voice” încearcă fără succes să accesibilizeze mesajul Scripturii transformând-o într-un text de lucru şi evitând cu laşitate orice senzitivitate necreştină.
În cealaltă parte a raportorului, înverşunarea cu care unele state exclud orice expresie a credinţei creştine arată că politica egalitaristă şi minimalistă a corectitudinii este pe moarte, ea nefiind respectată nici măcar în ţările ei de baştină de către necreştini. Indiferenţa faţă de Hristos şi ura împotriva Lui coexistă şi se contopesc până la urmă. Dispreţul afişat de unii oficiali europeni când aud despre rădăcinile creştine ale Europei şi violenţa împotriva creştinilor izvorăsc din aceeaşi matcă. Discriminarea pozitivă şi persecuţia sunt surori gemene. Secularizarea lentă şi dictatura anti-creştină au acelaşi scop: pierderea lui Dumnezeu din sufletele oamenilor şi înlocuirea lui cu un idol amorf şi muritor, care din nefericire (veşnică) nu poate dărui nemurirea.

În prealabil postat de cristiboss56

O Biblie fără Hristos [/i]

De ""nazbatia"" asta, ca sa nu zic mai rau, am auzit.
E la fel de grav ca profanarile din Rusia...doar ca vine de la americani.

În biserica Protaton din Sf Munte Athos se află sfânta icoana Axionita - Maica Domnului cu doi îngeri care-i tin coroana. Axionita sau "Axion Estin" pe greceste înseamna Cuvine-se cu adevarat.

În valea numită "Axion Estin", trăia un mare sihastru care avea ucenic un călugar tânăr, pe care-l creștea, ca sa ramâna în chiliuța lui. O chiliuță sub munte, în padure. Ei aveau această icoană vestită, Maica Domnului, în chilie. O dată călugărul cel bătrân a plecat la priveghere la Mănăstirea Protaton.

Și bătrânul i-a spus călugărului tânăr:

- Eu mă duc la priveghere, tu rămâi acasă, fiule, și-ți fă pravila acasă, să nu rămână chilia singură.

Călugărul cel tânăr a întrebat pe bătrân:

- Ava, eu ce pravilă să fac?

Dar călugărul bătrân i-a zis:

- Fiule, tu n-ai să poți priveghea toată noaptea. Citește la Psaltire două-trei catisme și pe urmă du-te la icoana Maicii Domnului și fă câteva metanii, să nu-ți fie somn. Și de câte ori te duci la icoana Maicii Domnului, să cânți cântarea asta: Ceea ce esti mai cinstită decât heruvimii si mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Până atunci nu se știa de rugaciunea "Cuvine-se cu adevărat". Numai atât se știa în Sfântul Munte. Nu știau cum cântă îngerii în ceruri Maicii Domnului!

Atunci călugărul tânăr a făcut cum a zis bătrânul: A citit câteva catisme la Psaltire, s-a dus la Maica Domnului și a făcut câteva metanii. A mai aprins candela să nu se stingă și iar a cântat: Ceea ce ești mai cinstită.… Așa a făcut pâna la miezul nopții, ca să se lupte și el și să privegheze măcar atât; pe urmă să se culce să doarmă 3-4 ore, ca dimineața, când vine bătrânul, să se scoale iar la rugăciune.

Când a ajuns la miezul nopții, bate cineva în ușă. Dar el știa că bătrânul nu vine niciodată în timpul nopții, că era departe de biserică. Apoi cine să vină în puterea nopții, să-i bată în ușă? N-a vrut să dea drumul. Și aude un glas:maica-domnului-axionita

- Evloghite, pater! (Binecuvintează, părinte).

El, când a auzit că cere blagoslovenie, a zis dinăuntru:

- O Kirios! (Domnul să te binecuvinteze).

Și numai a intrat un tânăr foarte frumos, tot călugăr, foarte luminat la față, și l-a întrebat:

- Ce faci, frate?

- Ce să fac? Merg să mă culc, că nu mai pot priveghea de oboseală!

- Ce pravilă ai facut de aseară până acum?

- Așa mi-a spus bătrânul, când a plecat la biserica, să citesc la Psaltire două-trei catisme și pe urmă să cânt ”Ceea ce esti mai cinstită” și să fac câteva metanii.

Dar cel ce a venit i-a spus:

- Nu se cântă numai ”Ceea ce ești mai cinstită”.…

- Ba da! Așa se cântă în tot Sfântul Munte, la toate mănăstirile.

- Nu! Iată cum cântăm noi: ”Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu; cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru, și pe urmă cântam: ”Ceea ce ești mai cinstită”…

Dar călugărul a zis:

- Eu așa n-am auzit. Dacă vrei să-mi scrii, că vreau să învăț și eu rugăciunea asta.

- N-ai aici hârtie și creion?

- N-am! Dar tare aș vrea să o învăț și eu!

- Du-te afară și adu-mi o lespede de piatră!

Ucenicul s-a dus afară și a luat o lespede, a curățat-o el și a spălat-o frumos.

- Am să scriu pe dânsa.

Și căuta ceva, cu care să zgârie pe piatra. Dar călugărul venit îl întreabă:

- Ce cauți?

- Caut un cui să scriu, căci creion nu am!

- Nu-i nevoie să scrii cu cuiul! Lasă că scriu eu!

Și călugărul care a venit a început să scrie pe piatră rugăciunea cu degetul lui, ca prin ceară moale. Și i-a scris foarte frumos pe grecește toată cântarea: ”Cuvine-se cu adevărat”… (Axion Estin). Iar acesta a încremenit când a văzut că acela mergea cu degetul prin marmură ca prin ceară moale și ieșea scrisoarea așa de frumoasă. Și se gândea: "Ce om este acesta, de scrie cu degetul pe marmură?"

Și după ce i-a scris, a semnat: "Eu am scris acestea, Gavriil, mai-marele voievod al puterilor îngerești", și a dispărut din fața lui.

Atunci călugărul a arătat piatra batrânului când a venit, si i-a spus toata întâmplarea cu Arhanghelul Gavriil.

S-a împânzit în tot Sfântul Munte minunea aceasta și din clipa aceea, în toate bisericile și în toate cărțile bisericești, s-a introdus cântarea aceasta pe care o cântăm până astăzi: Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu; cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănăre decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu - Cuvântul ai născut; pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Amin.

[cristiboss56]

Un articol publicat de Ioan Alexandru David :http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...A-b1-p1260.htm

[cristiboss56]

Maine este praznicul de cinstire e femeilor mironosite si a tuturor femeilor evlavioase si credincioase , maine este Ziua Femeilor Crestine !
La multi ani dragele noastre oriunde ati fi !

[glykys]

În prealabil postat de cristiboss56

Maine este praznicul de cinstire e femeilor mironosite si a tuturor femeilor evlavioase si credincioase , maine este Ziua Femeilor Crestine !
La multi ani dragele noastre oriunde ati fi !

Multumim frumos, Cristi!
Va urez si eu la multi ani, tuturor doamnelor si domnisoarelor crestine de pe forum, sa ramaneti ortodoxe - dupa cum scrie si in titlu - si in dragostea lui Hristos, sa va patrati cinstea, sensibilitatea, jertfelnicia si rabdarea, sa aduceti lumina si bucurie oriunde veti merge si sa impartasiti cu toti care vor dori sa primeasca darurile bogate pe care vi le-a dat Dumnezeu!

Cred ca in toate parohiile s-au tinut azi predici frumoase despre rolul femeii in biserica si in societate. E bine ca si barbatii, dar si femeile sa ne aducem aminte sa cinstim mereu femeia crestina, al carei prototip e Maica Domnului sa si sa aducem un prinos de recunostinta crestinelor care ne-au invatat sa fim ce suntem astazi.


Eu cred ca e tare frumos sa fii femeie crestina!

[cristiboss56]

Când spui „femeia“, ai spus „mama“, şi-ai spus „soţia“, „fiica“, „sora“,
şi-ai spus fiinţa cea mai scumpă şi mai iubită tuturora,
şi-ai spus iubirea, şi căldura, şi frumuseţea fără care
ar fi-un pustiu, şi-ar fi-o durere, şi-ar fi-o tristete tot sub soare.
Ce gol şi ce singuratate era în cele şase zile
când nu era în rai femeia pe toate luminându-i-le,
iar când a fost făcută dulce, ca dintr-un vis, ca dintr-o rană,
ce minunată întregire le-a dat fiinţa diafană.
E-adevarat că prin femeie a mai venit şi întristarea,
dar fără ea n-ar fi viaţa şi n-ar fi binecuvântarea,
n-ar fi cântarea, nici sărutul, nici dor sau lacrima sub stele
şi ce-ar fi lumea fără-acestea şi ce-ar fi viaţa fără ele?
Să-L binecuvântezi pe Domnul şi mulţumeşte-I c-a făcut-o
iar faţa mamei şi-a soţiei adie-o şi sărut-o
pe fruntea sorei şi-a fetiţei, fă semnul binecuvântării
cu mângâierea cea mai sfântă a bucuriei şi-a cântării.
N-o întristaţi, ci mângâiaţi-o şi-ajutaţi-o cu iubire
să-şi ducă sarcina şi crucea frumos şi ea spre mântuire
căci când ea plânge toate, toate sunt chinuite şi-ntristate
iar când zâmbeşte ea, ce cântec şi ce lumină vine-n toate.
…Fii binecuvântată dulce şi scumpă mamă şi soţie
şi soră şi fetiţa noastră, fiţi fericite pe vecie
cu lacrimi sărutăm obrajii şi ochii voştri-n sărbătoare
şi-ntreaga dragoste ne-o punem pe-al vostru suflet ca o floare.

Traian Dorz