Suferinta fetei nemaritate

În prealabil postat de ioanna

Daca ne referim la era noastra, barbatii timp de 1950 de ani au intretinut femeia :) Pana prin anii ’50, marea majoritatea a femeilor erau casnice, se ocupau de familie, de intretinere, de cresterea si educarea copiilor, in timp ce sotul suporta cheltuielile casei. Vi se pare o situatie indezirabila? Fiecare avea responsabilitatile lui. Azi, marea majoritate a femeilor muncesc, pentru ca sunt nevoite sa o faca.

Era altfel. Cu salariul barbatului puteai trai decent si bine. Insa amu, nici salariile combinate nu prea mai fac fata. Se cere tot mai multa scoala, facultatea nu mai e de ajuns, trebe si master si doctorat etc. Din punctul de vedere al unora, femeile au fost puse la munca tocmai ptr. a distruge familia. Si intr-un fel e un adevar. E mult de zis.

@Profetul de carton. Sa stii ca si barbatii sunt materialisti. Oho si cati sunt. Si femeile si barbatii au uscaturile lor.

[AlinB]

În prealabil postat de Laura19

Din punctul de vedere al unora, femeile au fost puse la munca tocmai ptr. a distruge familia.

Nu neaparat.
Este o consecinta indirecta.

La baza sta un calcul economic.

Familia in care doar barbatul munceste, trebuie sa castige de doua ori mai multi bani, deci salariile trebuie sa fie de doua ori mai mari.
Punand si femeia la munca, venitul familiei ramane constant dar se injumatateste salariul minim.

Binenteles ca nu se putea spune omului verde in fatza cum stau lucrurile, asa ca s-au inventat asociatiile si campaniile feministe care chipurile promoveaza binele femeii cerand emanciparea sa, adica vezi tu, sa nu mai stea ca bleaga pe langa copii ca de ei are grija societatea sa ii educe "cum trebuie", ea trebuie sa fie biznis uoman, sa promoveze profesional (doar nu o sa zica 35 ani muncitoare de 9 ore pe zi cu putin peste salariul minim pe economie + inca 4 ore acasa).

Si uite asa, capitalismul castiga, familia si femeia pierde.
Dar e emancipata, da?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de AlinB

Nu neaparat.
Este o consecinta indirecta.

La baza sta un calcul economic.

Familia in care doar barbatul munceste, trebuie sa castige de doua ori mai multi bani, deci salariile trebuie sa fie de doua ori mai mari.
Punand si femeia la munca, venitul familiei ramane constant dar se injumatateste salariul minim.

Binenteles ca nu se putea spune omului verde in fatza cum stau lucrurile, asa ca s-au inventat asociatiile si campaniile feministe care chipurile promoveaza binele femeii cerand emanciparea sa, adica vezi tu, sa nu mai stea ca bleaga pe langa copii ca de ei are grija societatea sa ii educe "cum trebuie", ea trebuie sa fie biznis uoman, sa promoveze profesional (doar nu o sa zica 35 ani muncitoare de 9 ore pe zi cu putin peste salariul minim pe economie + inca 4 ore acasa).

Si uite asa, capitalismul castiga, familia si femeia pierde.
Dar e emancipata, da?

Asa e, chiar si eu ma gandeam intr-o zi la expresia: " cei 7 ani de acasa"...si mi-am dat seama ca nu mai e valabila in ziua de azi, mai exact de mult timp, intrucat daca femeia munceste 8 ore pe zi, si abia apuca sa isi mai vada copilul cateva ore pe zi...ca deh, la ora 8 e ideal ca un copil sa mearga la somn, e clar ca mai mult il educa institutiile de stat...decat mama.

[AlinB]

În prealabil postat de ioanna

Munca m-a acaparat destul de mult dupa absolvire, pentru ca eram pasionata de ceea ce fac, oarecum in detrimentul vietii private si cred ca asta se intampla de multe ori, pentru ca e greu sa fii implinit pe toate planurile concomitent. Ferice de cel care poate! Sunt perioade in viata cand ai unele prioritati, mai ales daca ti se ofera anumita sanse, insa vine vremea cand ne dorim o completare a familiei sau o reafirmare a ceea ce impartim. Nu trebuie sa faceti o drama din faptul ca sunteti necasatorita, sa va autocompatimiti comparandu-va cu altele, pentru ca fiecare femeie are ritmul ei, e unica in felul ei.[/font]

Nu e nimic rau in a recunoaste ca ti-ai gresit prioritatile in viata.
Ba mai mult, faptul de a fi in stare sa recunosti asta duce spre o re-aranjare a lor.

La extrema auto-compatimirii si a vaicarelilor exista o alta extrema la fel de rea - cea a autojustificarii si a indreptatirii a ceea ce, existential vorbind, este totusi o eroare.

[ioanna]

În prealabil postat de AlinB

Nu e nimic rau in a recunoaste ca ti-ai gresit prioritatile in viata.
Ba mai mult, faptul de a fi in stare sa recunosti asta duce spre o re-aranjare a lor.

Dar cine a spus ca mi-am gresit prioritatile in viata? :)
Tu sau eu? Eu probabil ca as face acelasi lucru, nu regret nimic.

[AlinB]

În prealabil postat de ioanna

Dar cine a spus ca mi-am gresit prioritatile in viata? :)
Tu sau eu? Eu probabil ca as face acelasi lucru, nu regret nimic.

Sa nu regreti ca nu ai o familie?
Sa fie oare atat de important ceea ce faci dpdv profesional pentru umanitate decat a lasa in urma sfinti?
Eu nu cred.

Daca esti sterila, ar fi o explicatie dar chiar si asa cred ca exista lucruri mult mai bune decat o meserie oarecare.

[Profetul de carton]

În prealabil postat de AlinB

Sa nu regreti ca nu ai o familie?
Sa fie oare atat de important ceea ce faci dpdv profesional pentru umanitate decat a lasa in urma sfinti?
Eu nu cred.

Daca esti sterila, ar fi o explicatie dar chiar si asa cred ca exista lucruri mult mai bune decat o meserie oarecare.

domnule, nu vreau sa ma bag, dar nu credeti ca ati depasit putin limitele unei discutii pe forum? de unde stiti ca ioanna nu are familie si de ce puneti problema sterilitatii? astea sunt lucruri personale, nu trebuie facute publice.

[AlinB]

În prealabil postat de Profetul de carton

domnule, nu vreau sa ma bag, dar nu credeti ca ati depasit putin limitele unei discutii pe forum? de unde stiti ca ioanna nu are familie si de ce puneti problema sterilitatii? astea sunt lucruri personale, nu trebuie facute publice.

1. Asa am inteles, e posibil sa fi inteles gresit, oricum eu discutam la modul general chiar daca adresarea a fost la persoana a 2a.
2. E un caz general de conduita - crestineste vorbind trebuie sa alegi ori casatoria ori calugaria.
De casatorie cred ca esti absolvit daca nu poti face copii, dar nu e neaparat o interdictie.

[aurelia1984]

În prealabil postat de AlinB

De casatorie cred ca esti absolvit daca nu poti face copii, dar nu e neaparat o interdictie.

Oare cum iti dai seama ca nu poti face copii inainte sa te casatoresti si sa incerci?

[aurelia1984]

În prealabil postat de AlinB

Nu e nimic rau in a recunoaste ca ti-ai gresit prioritatile in viata.
Ba mai mult, faptul de a fi in stare sa recunosti asta duce spre o re-aranjare a lor.

La extrema auto-compatimirii si a vaicarelilor exista o alta extrema la fel de rea - cea a autojustificarii si a indreptatirii a ceea ce, existential vorbind, este totusi o eroare.

Dumneavoastra v-ati facut macar o secunda autocritica pe forumul acesta? Ca vad ca imperfetiunile altora le ochiti cu maxima precizie... chiar si acolo unde nu sunt (in cazul domnisoarei de fata care a incercat doar sa dea un exemplu).