Suferinta fetei nemaritate

[aurelia1984]

În prealabil postat de glykys

Eu am aproape 24.
Acum, sa stii ca nu ne casatorim asa, ca sa intram in randul lumii cu toate cele si sa fim fericite. Casatoria crestina nu e lapte si miere, e cruce in doi, e o jertfa continua - si trebuie sa ai atatea exemple in jurul tau. Eu am credinta ca atunci cand vom ajunge sa intelegem acest lucru pe deplin si mai ales, cand vom fi pregatite pentru tot ceea ce presupune aceasta jertfa, ni se va implini si aceasta dorinta.

Singura nu poti fi niciodata, cat timp Il ai pe Hristos in suflet, chiar daca nu mai esti indragostita si nu mai ai fluturasi in stomac. Eu inteleg ce simti tu, dar adevaratul sens al vietii numai Hristos il poate da. Adica nu e cazul sa te gandesti ca toti anii acestia au fost irositi, pentru ca ai trait fara sot. Nu! Cum spunem la biserica: "Pe noi insine si unii pe altii si TOATA VIATA NOASTRA lui Hristos Dumnezeu sa o dam!" Toti suntem chemati sa ii slujim cumva lui Dumnezeu, din postura noastra, din patratica noastra si din conjuncturile in care ne aflam si mi se pare ca tineretea noastra, asa cum este ea, mai mult sau mai putin fericita, cu mai multe sau mai putine lipsuri de orice fel, daca este traita cu gandul la Hristos, este cel mai frumos dar pe care I-l putem face.


Uite, Fani 71 de pe forum s-a casatorit la o varsta mai inaintata decat a ta, pe la 35 de ani. A avut rabdare si acum are un sot si doi copii draguti - cred ca de asta nu a mai intrat.

glykys, nu as vrea sa ma crezi rautacioasa, dar povestile cu doamne care s-au casatorit bine merci la 35 de ani, sau la 45 nu ma incanta foarte tare. Le respect si le salut cu drag, daca au luciditatea si smerenia sa multumeasca lui Dumnezeu pentru tot ce le da. Sunt minunate. Din pacate eu nu sunt asa. Vreau sa ma bucur si de tinerete, nu numai de batranete. Si vreau sa fiu un sprijin tanar si plin de viata pentru copiii mei. Copiii cu mame batrane sunt de multe ori batraniciosi si lipsiti de vlaga si crede-ma ca vorbesc in cunostinta de cauza.

[AlinB]

În prealabil postat de aurelia1984

glykys, nu as vrea sa ma crezi rautacioasa, dar povestile cu doamne care s-au casatorit bine merci la 35 de ani, sau la 45 nu ma incanta foarte tare. Le respect si le salut cu drag, daca au luciditatea si smerenia sa multumeasca lui Dumnezeu pentru tot ce le da. Sunt minunate. Din pacate eu nu sunt asa. Vreau sa ma bucur si de tinerete, nu numai de batranete. Si vreau sa fiu un sprijin tanar si plin de viata pentru copiii mei. Copiii cu mame batrane sunt de multe ori batraniciosi si lipsiti de vlaga si crede-ma ca vorbesc in cunostinta de cauza.

Eu cred ca a fi casatorita la 35 ani si avea deja doi copii cativa ani mai tarziu (tot doi au si majoritatea carea au inceput chiar cu 10 ani mai devreme drumul asta) e o situatie de invidiat in ziua de azi, mai ales de persoane care se afla in situatia ta.

Legat de observatia ta (simt o nuanta de autojustificare) - depinde in ce varsta crezi, cea biologica sau cea sufleteasca.
Chiar si tu lasi impresia ca te simti cu cel putin 5-10 ani mai in varsta decat esti de fapt.

Sunt oameni care chiar la 50+ fac lucruri tineresti carora celor 30 ani mai putin nu le stau in caracter, acesti tineri in schimb practic vegetand si traind de pe o zi pe alta.

In plus, vad ca te ispiteste ideea cum "cumintenia excesiva" ar fi un impediment in calea casatoriei.
Ei bine, tradus in fapte acest concept ar inseamna cum ca daca faci o demonstratie de virtuozitate sexuala intr-un fel sau altul ai mai multe sanse sa-ti gasesti un sotz care, atentie, sa fie si bun, iubitor, fidel, fara vicii, etc.

Sau deja ce urmeaza dupa sotz sunt detalii care nu mai sunt atat de "prioritare", ideea absoluta de sotz avand prioritate.

Ei bine, daca ai asa spirit de observatie aprop de "mamele batrane" poate ar fi fost cazul sa observi ca nici pe departe toate care au incercat calea asta nu si-au atins scopul in sensul dorit si de tine iar majoritatea celor care si-au gasit "perechea" prin diverse "concesii" nu sunt neaparat si foarte fericite sau daca sunt intru cumva, au reusit exclusiv reducand sfera asteptarilor la minim, aceeasi contractie suportand-o (daca a existat vreodata) inclusiv sistemul de valori.

Si ca sa inchei, ca e prea tarziu, cumintenia fizica nu e totul - daca nu provine dintr-o credinta autentica si daca nu e dublata de un caracter pe masura, mod de a fi fata de celalalt, etc. nu e mare lucru, ba uneori da combinatii si rezultate chiar ciudate.

Si inca ceva, ganduri de genul: mai bine pacatuiam asa ca sa nu pacatuiesc asa..cred ca nu denota santate spiritualai se fapt s-ar putea sa va treziti intr-o buna zi ca le faceti si pe acelea si pe celelalte.