Sensul profund al impartasaniei

[florin.oltean75]

În prealabil postat de spre_rasarit

Budismul si religiile estice sunt vrajitorie. Unele sunt si idolatrie avand zeitati care sunt ingeri cazuti.

Legea firii e nemaintuitoare.
Legea lui Moise e nemantuitoare. Regele David a fost gasit in iad de IIsus. Sunt budistii mai buni ca Regele David? Profetul Ieremia si Isaia au fost gasiti in iad de IIsus. Sunt budistii mai buni ca ei? Dar ca Abraham care tot in iad era?
Legea lui IIsus e mantuitoare si vedem pe peretii Bisericii ca IIsus scoate din iad pe Adam si Eva. Pai daca legea firii era mantuitoare de ce a trebuit sa vina IIsus? Si de ce IIsus se numeste salvator?

Budismul nu este potrivit pentru toata lumea.

Insa cei ce reusesc sa-i sesizeze puritatea ascunsa sub valul unei rationalitati pronuntate, au o sansa exceptionala sa se angajeze in practicile profunde ale acestei religii.

Crestinismul este relativ usor de inteles si foarte eficace. Este atat de puternic, incat cei ce cred sincer sunt sfintiti doar spunand "Isuse ajuta-ma!" Aceasta este calitatea extraordinara a acestei religii (as sublinia insa cultul ortodox prin forta sa ritualica deosebita).

Credinta simpla, curata si harnicia in cele duhovnicesti il face pe crestinul devotat, prin mila si dragostea Lui Dumnezeu, sa straluceasca cu lumina Lui Hristos.

Insa nu este usor sa fii simplu.

Unele firi sunt complicate si au nevoie de mai multe argumentari rationale ca sa fie impinse pe calea virtutii. In crestinism avem relativ putine referinte motivationale (dar suficiente pentru cei cu o credinta puternica): iad -rai, chin vesnic-viata vesnica, intuneric - lumina, scrasnirea dintilor - lumina neapropiata...si dihotomii in acest registru.

Literatura budista este exhaustiva tratand si explicand intr-o paleta de rationamente (extinsa si foarte fina) in mod progresiv, treptele transformarii interioare de la incapacitatea de a ne bucura pana la perfectiunea dragostei.

Fiecare virtute si non-virtute este tratata amanuntit, microscopic si identificate relatii de cauzalitate predictibile. Intalnim si in scrierile patristice expuneri similare ale sfintilor crestini dar care au in mod necesar un suport dogmatic.