Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[Erethorn]

În prealabil postat de osutafaraunu

Deci sufletul poate să moară, nu este "nemuritor".

Poate să moară în sensul de a fi despărţit de Dumnezeu (adică sensul în care au murit sufletele lui Adam şi Eva în ziua în care au păcătuit), nu în sensul de îşi înceta existenţa.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Erethorn

Poate să moară în sensul de a fi despărţit de Dumnezeu (adică sensul în care au murit sufletele lui Adam şi Eva în ziua în care au păcătuit), nu în sensul de îşi înceta existenţa.

Contextul din Geneza 12,13 nu îndreptăţeşte deloc acest sens.

[Erethorn]

Am mai pus această întrebare şi niciun adventist nu mi-a răspuns.

Dumnezeu a spus, clar şi neechivoc: "În ziua în care veţi mânca din el veţi muri"

Atenţie, nu a spus: veţi deveni muritori, vă veţi pierde nemurirea etc.

A spus: Veţi muri. În acea zi, veţi muri.

Deci, a minţit Dumnezeu ?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Erethorn

Am mai pus această întrebare şi niciun adventist nu mi-a răspuns.

Dumnezeu a spus, clar şi neechivoc: "În ziua în care veţi mânca din el veţi muri"

Atenţie, nu a spus: veţi deveni muritori, vă veţi pierde nemurirea etc.

A spus: Veţi muri. În acea zi, veţi muri.

Deci, a minţit Dumnezeu ?

La această întrebare eu am răspuns şi nu o dată... Dumnezeu n-a minţit, căci în acea zi chiar au început să moară. Şi nu doar din punct de vedere spiritual, ci şi fizic. Procesul de degradare fizică a fiinţei umane a început în acel moment cu moartea primelor celule, finalizându-se câteva sute de ani mai târziu cu "moartea sufletului"- ca să zic aşa. Adică ţărâna a intrat în ţărână, suflarea de viaţă a mers la Dumnezeu, iar sufletul (fiinţa umană vie) a... murit.

Dumnezeu a spus "clar şi neechivoc" (în originalul ebraic): "în ziua în care veţi mânca din el, veţi muri murind".

[grasu77]

În prealabil postat de Erethorn

Poate să moară în sensul de a fi despărţit de Dumnezeu (adică sensul în care au murit sufletele lui Adam şi Eva în ziua în care au păcătuit), nu în sensul de îşi înceta existenţa.

Cred ca trebuie sa ne dati unele lamuriri, la urmatoarele probleme, generate de afirmatia dvs.:
- Adam si Eva, desi mai aveau viata in ei, aveau suflete moarte;
- mortii din zilele noastre, desi sunt morti, au "suflete" (in intelesul dvs.) vii.

Incercati, va rog, sa lamuriti acest paradox. Unde isi continua fantomele ("sufletele") de morti existenta?

P.S. Cred ca cel mai bine ar trebui sa incepeti prin a cerceta ce inseamna "suflet", in acceptiunea biblica. Ideea ca "sufletul" este ceva precum o fantoma a mortului, va baga in multe incalceli si fundaturi.

[Erethorn]

În prealabil postat de grasu77

P.S. Cred ca cel mai bine ar trebui sa incepeti prin a cerceta ce inseamna "suflet", in acceptiunea biblica. Ideea ca "sufletul" este ceva precum o fantoma a mortului, va baga in multe incalceli si fundaturi.

Dimpotrivă, ideea dumneavoastră că sufletul ar fi "ceva precum o fantomă a mortului", vă bagă în diverse aiureli.

Ortodoxia nu învaţă că sufletul este "ceva precum o fantomă a mortului", iar dumneavoastră, cel puţin din respect pentru ortodocşii şi catolicii care cred în nemurirea sufletului, aţi face foarte frumos dacă aţi înceta să utilizaţi asemenea expresii caraghioase şi insultătoare.

În prealabil postat de grasu77

Cred ca trebuie sa ne dati unele lamuriri, la urmatoarele probleme, generate de afirmatia dvs.:
- Adam si Eva, desi mai aveau viata in ei, aveau suflete moarte;
- mortii din zilele noastre, desi sunt morti, au "suflete" (in intelesul dvs.) vii.

Sensul la care mă refer eu este la fel de valabil în cazul protopărinţilor şi în cazul contemporanilor noştri.

Sufletul, deşi a fost zidit de către Dumnezeu să nu dispară, ci să existe veşnic, poate fi rupt din starea de graţie sfinţitoare care îl îndreptăţeşte să se afle alături de Dumnezeu.

Această rupere o numesc "moarte a sufletului", ea se întâmplă cu voia noastră, prin păcat, şi poate fi remediată, tot cu voia noastră, dar şi cu, mai ales, pocăinţa noastră, de către Dumnezeu, prin harul lui Isus Cristos.

Morţi sufleteşte şi separaţi de Dunezeu au fost Adam şi Eva când au ales să-L creadă drept mincinos şi să Îi încalce porunca; morţi sufleteşte suntem şi noi atunci când păcătuim.

Nu-l putem face mincinos pe Dumnezeu (sau, mă rog, putem, cu consecinţele de rigoare): Adam şi Eva au murit în ziua în care au mâncat din fructul oprit, şi întreaga spiţă umană împreună cu ei.

Nu au "început să moară", cum susţine domnul Trice, ci "au murit", cum a spus Dumnezeu.

[grasu77]

În prealabil postat de Erethorn

Dimpotrivă, ideea dumneavoastră că sufletul ar fi "ceva precum o fantomă a mortului", vă bagă în diverse aiureli.

Spuneti-mi dvs. ce termen sa folosesc pentru a desemna acea entitate, care paraseste trupul mortului si traieste, in continuare, independent, constient si activ. Eu ii zic fantoma. Oferiti-mi dvs. un alt termen (exclus "suflet nemuritor", pentru ca as contrazice Biblia).

În prealabil postat de Erethorn

Sufletul, deşi a fost zidit de către Dumnezeu să nu dispară, ci să existe veşnic, poate fi rupt din starea de graţie sfinţitoare care îl îndreptăţeşte să se afle alături de Dumnezeu.

Această rupere o numesc "moarte a sufletului", ea se întâmplă cu voia noastră, prin păcat,

Conform teoriei dvs., eu (pacatosul) sunt in starea de"moarte a sufletului". Paradoxal, dar daca voi muri (deadevaratelea - cu ingropaciune), sufletul meu va fi viu (se va plimba prin purgatoriu, va fi intins de diavoli, etc).

Este ca in poezia lui Eminescu ("La steaua"). Azi traiesc dar sufletul este mort. Maine sunt mort dar sufletul va fi viu.

P.S. Am remarcat un singur adevar din spusele dvs.: sufletul moare (nu este "suflet nemuritor").

[Erethorn]

În prealabil postat de grasu77

Spuneti-mi dvs. ce termen sa folosesc pentru a desemna acea entitate, care paraseste trupul mortului si traieste, in continuare, independent, constient si activ. Eu ii zic fantoma. Oferiti-mi dvs. un alt termen (exclus "suflet nemuritor", pentru ca as contrazice Biblia).

Na, dacă nu puteţi să-i spuneţi suflet, sau spirit, laolaltă cu restul creştinătăţii, puteţi să-i spuneţi şi balabulalolubu, din punctul meu de vedere. Eu vorbeam strict despre respect când v-am făcut sugestia. Aţi mai putea să-i spuneţi "sufletul, în accepţiunea ortodoxă". Încă o dată, este chestiune de respect.

Dumneavoastră ce termen vă place să auziţi din gura unui ortodox: "Aberaţiile adventiste", sau "învăţătura adventistă" ?

În prealabil postat de grasu77

Conform teoriei dvs., eu (pacatosul) sunt in starea de"moarte a sufletului". Paradoxal, dar daca voi muri (deadevaratelea - cu ingropaciune), sufletul meu va fi viu (se va plimba prin purgatoriu, va fi intins de diavoli, etc).

În primul rând, eu nu mă încumet să judec starea sufletului dumneavoastră. Dar, Biserica ne învaţă că dacă aveţi păcate de moarte, adică dacă aţi încălcat în mod liber şi conştient o poruncă a Domnului, atunci, după moarte, vă aşteaptă o eternitate în separaţie de Dumnezeu. Deaorece noi considerăm o asemenea stare ca fiind chiar mai rea decât moartea, încercăm, în general, să facem ce putem pentru a ne feri de ea.

[grasu77]

În prealabil postat de Erethorn

Na, dacă nu puteţi să-i spuneţi suflet, sau spirit,

Am zis (scris) ca nu pot folosi expresia "suflet nemuritor" (as contrazice Sfanta Scriptura). Atentie la detaliile importante. Dspre suflet sau spirit am citit in Scriptura. Nu am gasit nimic despre "suflet nemuritor".

În prealabil postat de Erethorn

Aţi mai putea să-i spuneţi "sufletul, în accepţiunea ortodoxă". Încă o dată, este chestiune de respect.

Dumneavoastră ce termen vă place să auziţi din gura unui ortodox: "Aberaţiile adventiste", sau "învăţătura adventistă" ?

1. Eu sunt adventist (stiti acest lucru) iar dvs. sunteti catolic. De ce tot amestecati biserica ortodoxa sau pe ortodocsi in discutia noastra? Eu cu dvs. (catolicul) discut.

2. Am auzit destule din gura unui catolic. Conteaza sa fie adevarat ceea ce spune. Comparatia dvs. nu este potrivita. Eu nu am cum sa spun "suflet nemuritor", de vreme ce Scriptura spune ca "sufletul moare". Dvs. nu prea aveti cum spune "aberatiile adventiste" (doar daca puteti dovedi ca sunt aberatii).

În prealabil postat de Erethorn

În primul rând, eu nu mă încumet să judec starea sufletului dumneavoastră.

Nu asta este problema. Repet daca nu ati inteles. Conform teroriilor dvs. eu, pe timpul vietii, pot fi in starea de "moarte sufleteasca", dar, pe timpul mortii (aceea care se lasa cu ingropaciune) obligat, am suflet viu. Explicati paradoxul acesta. Cum se poate ca omul viu sa poata avea suflet mort iar omul mort sa aiba, obligatoriu, suflet viu?

În prealabil postat de Erethorn

Dar, Biserica ne învaţă că

Cred ca este de folos sa discutam ce na invata Cuvantul lui Dumnezeu, nu ceea ce numiti dvs. biserica (adica una din multele confesiuni religioase).

În prealabil postat de Erethorn

dacă aveţi păcate de moarte, adică dacă aţi încălcat în mod liber şi conştient o poruncă a Domnului, atunci, după moarte, vă aşteaptă o eternitate în separaţie de Dumnezeu.

Este valabil si pentru dvs. aceasta "rasplata" pentru incalcarea unei porunci a Domnului? Sau, sunteti sub protectia bisericii din care faceti parte?

[Erethorn]

În prealabil postat de grasu77

1. Eu sunt adventist (stiti acest lucru) iar dvs. sunteti catolic. De ce tot amestecati biserica ortodoxa sau pe ortodocsi in discutia noastra? Eu cu dvs. (catolicul) discut.

Pentru că învăţătura Bisericilor Ortodoxe răsăritene, din care face parte şi BOR, este aceeaşi cu învăţătura Bisericii Catolice în această privinţă, şi este o învăţătură ortodoxă, adică corectă.

În prealabil postat de grasu77

Nu asta este problema. Repet daca nu ati inteles. Conform teroriilor dvs. eu, pe timpul vietii, pot fi in starea de "moarte sufleteasca", dar, pe timpul mortii (aceea care se lasa cu ingropaciune) obligat, am suflet viu. Explicati paradoxul acesta. Cum se poate ca omul viu sa poata avea suflet mort iar omul mort sa aiba, obligatoriu, suflet viu?

Nu este nici un paradox. Prin "suflet mort" înţeleg un suflet care există, dar este separat de Dumnezeu. Acest lucru poate fi valabil în timpul vieţii pământeţti, când starea este reversibilă, şi după moarte, când este iremediabilă.

În prealabil postat de grasu77

Cred ca este de folos sa discutam ce na invata Cuvantul lui Dumnezeu, nu ceea ce numit dvs. biserica (adica una din multele confesiuni religioase).

Ceea ce eu, şi Scriptura, numim Biserică, şi, în speţă, Magisteriul Bisericii, este alcătuit din învăţăturile acelor oameni cărora Mântuitorul ne-a spus (în Scriptură): "Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă"

În prealabil postat de grasu77

Este valabil si pentru dvs. aceasta "rasplata" pentru incalcarea unei porunci a Domnului? Sau, sunteti sub protectia bisericii din care faceti parte?

De ce puneţi asemenea întrebări ? Este valabil pentru orice om care a auzit Cuvântul şi alege să nu-l respecte.