Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[stefan florin]

În prealabil postat de Profetul de carton

Din Iad vor fi scosi mortii ca sa fie judecati.
Apoi vor fi aruncati pacatosii in Iazul de foc. Si Iadul va fi aruncat tot in Iazul de foc ca si Moartea. Prin urmare Iadul este mormantul, care dispare in moartea a 2-a ca si prima moarte. Adica nu va mai muri nimeni. Asta e intelesul.

pai daca moartea v-a fi aruncata in Iazul de foc, ce rost mai are sa fie aruncat si Iadul (mormantul) acolo? Fara moarte, Iadul (mormantul) NU ar exista. Una (Moartea) o genereaza pe cealalta (Iadul). Nu-i asa? Doamne ajuta!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

pai daca moartea v-a fi aruncata in Iazul de foc, ce rost mai are sa fie aruncat si Iadul (mormantul) acolo? Fara moarte, Iadul (mormantul) NU ar exista. Una (Moartea) o genereaza pe cealalta (Iadul). Nu-i asa?

Aşa o fi... dar aceste două "personaje" trebuie aruncate în foc împreună pentru a fi nimicite. Moartea va fi ultimul vrăjmaş nimicit:

"Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut." (Apoc.21,4 - versiunea Sinodală)

Dacă "moarte nu va mai fi", pe cale logică nici Iad nu va mai fi. După consumarea în foc a acestor personificări, nu va mai fi nici moarte, nici Iad. Va rămâne doar viaţa eternă pentru cei mântuiţi.

[Profetul de carton]

În prealabil postat de stefan florin

pai daca moartea v-a fi aruncata in Iazul de foc, ce rost mai are sa fie aruncat si Iadul (mormantul) acolo? Fara moarte, Iadul (mormantul) NU ar exista. Una (Moartea) o genereaza pe cealalta (Iadul). Nu-i asa? Doamne ajuta!

daca:
- Iadul este loc de chin ;
- Iazul este loc de chin ;
- Iadul este aruncat in Iaz
-----------------------------
ce rost are sa arunci un loc de chin in alt loc de chin, dupa ce in prealabil ai scos mortii din primul loc de chin?

[osutafaraunu]

"Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie." (Geneza 12,13 - versiunea Cornilescu).

În originalul ebraic, termenul este [נֶפֶשׁ] nefesh, adică suflet.
În traducerea Septuaginta, termenul este [ψυχή] psiche, adică suflet.

Deci sufletul poate să moară, nu este "nemuritor".

[Erethorn]

În prealabil postat de osutafaraunu

Deci sufletul poate să moară, nu este "nemuritor".

Poate să moară în sensul de a fi despărţit de Dumnezeu (adică sensul în care au murit sufletele lui Adam şi Eva în ziua în care au păcătuit), nu în sensul de îşi înceta existenţa.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Erethorn

Poate să moară în sensul de a fi despărţit de Dumnezeu (adică sensul în care au murit sufletele lui Adam şi Eva în ziua în care au păcătuit), nu în sensul de îşi înceta existenţa.

Contextul din Geneza 12,13 nu îndreptăţeşte deloc acest sens.

[Erethorn]

Am mai pus această întrebare şi niciun adventist nu mi-a răspuns.

Dumnezeu a spus, clar şi neechivoc: "În ziua în care veţi mânca din el veţi muri"

Atenţie, nu a spus: veţi deveni muritori, vă veţi pierde nemurirea etc.

A spus: Veţi muri. În acea zi, veţi muri.

Deci, a minţit Dumnezeu ?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Erethorn

Am mai pus această întrebare şi niciun adventist nu mi-a răspuns.

Dumnezeu a spus, clar şi neechivoc: "În ziua în care veţi mânca din el veţi muri"

Atenţie, nu a spus: veţi deveni muritori, vă veţi pierde nemurirea etc.

A spus: Veţi muri. În acea zi, veţi muri.

Deci, a minţit Dumnezeu ?

La această întrebare eu am răspuns şi nu o dată... Dumnezeu n-a minţit, căci în acea zi chiar au început să moară. Şi nu doar din punct de vedere spiritual, ci şi fizic. Procesul de degradare fizică a fiinţei umane a început în acel moment cu moartea primelor celule, finalizându-se câteva sute de ani mai târziu cu "moartea sufletului"- ca să zic aşa. Adică ţărâna a intrat în ţărână, suflarea de viaţă a mers la Dumnezeu, iar sufletul (fiinţa umană vie) a... murit.

Dumnezeu a spus "clar şi neechivoc" (în originalul ebraic): "în ziua în care veţi mânca din el, veţi muri murind".

[grasu77]

În prealabil postat de Erethorn

Poate să moară în sensul de a fi despărţit de Dumnezeu (adică sensul în care au murit sufletele lui Adam şi Eva în ziua în care au păcătuit), nu în sensul de îşi înceta existenţa.

Cred ca trebuie sa ne dati unele lamuriri, la urmatoarele probleme, generate de afirmatia dvs.:
- Adam si Eva, desi mai aveau viata in ei, aveau suflete moarte;
- mortii din zilele noastre, desi sunt morti, au "suflete" (in intelesul dvs.) vii.

Incercati, va rog, sa lamuriti acest paradox. Unde isi continua fantomele ("sufletele") de morti existenta?

P.S. Cred ca cel mai bine ar trebui sa incepeti prin a cerceta ce inseamna "suflet", in acceptiunea biblica. Ideea ca "sufletul" este ceva precum o fantoma a mortului, va baga in multe incalceli si fundaturi.

[Erethorn]

În prealabil postat de grasu77

P.S. Cred ca cel mai bine ar trebui sa incepeti prin a cerceta ce inseamna "suflet", in acceptiunea biblica. Ideea ca "sufletul" este ceva precum o fantoma a mortului, va baga in multe incalceli si fundaturi.

Dimpotrivă, ideea dumneavoastră că sufletul ar fi "ceva precum o fantomă a mortului", vă bagă în diverse aiureli.

Ortodoxia nu învaţă că sufletul este "ceva precum o fantomă a mortului", iar dumneavoastră, cel puţin din respect pentru ortodocşii şi catolicii care cred în nemurirea sufletului, aţi face foarte frumos dacă aţi înceta să utilizaţi asemenea expresii caraghioase şi insultătoare.

În prealabil postat de grasu77

Cred ca trebuie sa ne dati unele lamuriri, la urmatoarele probleme, generate de afirmatia dvs.:
- Adam si Eva, desi mai aveau viata in ei, aveau suflete moarte;
- mortii din zilele noastre, desi sunt morti, au "suflete" (in intelesul dvs.) vii.

Sensul la care mă refer eu este la fel de valabil în cazul protopărinţilor şi în cazul contemporanilor noştri.

Sufletul, deşi a fost zidit de către Dumnezeu să nu dispară, ci să existe veşnic, poate fi rupt din starea de graţie sfinţitoare care îl îndreptăţeşte să se afle alături de Dumnezeu.

Această rupere o numesc "moarte a sufletului", ea se întâmplă cu voia noastră, prin păcat, şi poate fi remediată, tot cu voia noastră, dar şi cu, mai ales, pocăinţa noastră, de către Dumnezeu, prin harul lui Isus Cristos.

Morţi sufleteşte şi separaţi de Dunezeu au fost Adam şi Eva când au ales să-L creadă drept mincinos şi să Îi încalce porunca; morţi sufleteşte suntem şi noi atunci când păcătuim.

Nu-l putem face mincinos pe Dumnezeu (sau, mă rog, putem, cu consecinţele de rigoare): Adam şi Eva au murit în ziua în care au mâncat din fructul oprit, şi întreaga spiţă umană împreună cu ei.

Nu au "început să moară", cum susţine domnul Trice, ci "au murit", cum a spus Dumnezeu.