Cand sa ne bucuram?

[glykys]

Alexdu, ai citit vreo carte de-a parintelui Teofil Paraian?
De Craciun mi-am facut cadou cartea lui, "Bucuriile credintei". Daca vrei, iti pot face un rezumat in seara asta, dar recomand tuturor sa citeasca orice lucru scris de acest parinte, pentru ca le va aduce cu siguranta multa bucurie.

[Mirela0110]

eu m-am bucurat enorm cand am aflat ca sunt insarcinata si mi s-a intamplat asta de cateva ori ... am o fetita de 3 ani, un baiatel de 9 luni si mai asteptam in 4 luni iarasi o fetita. si m-am mai bucurat cand am putut sa ajut pe cineva sau am vazut ca este cineva ajutat sau i s-a facut un bine cuiva.

[Marius22]

Un preot duhovnic, implinit atat pe plan material, cat si sufletesc, fiind intrebat in cadrul unui interviu daca este fericit, a oferit un raspuns pe care l-am retinut ca fiind cel mai potrivit unui crestin a-l marturisi.

Desi in plan personal are nenumarate motive care sa-l faca fericit, neimplinirile, suferintele, necazurile, neputintele celor pe care ii pastoreste, si ale celorlalti oameni, in general, nu pot fi trecute cu vederea. De aceea, singura fericire pe care si-o ingaduie este doar aceea pe care o afla cand gaseste puterea de a le fi acestora alaturi.

În prealabil postat de glykys

Alexdu, ai citit vreo carte de-a parintelui Teofil Paraian?
De Craciun mi-am facut cadou cartea lui, "Bucuriile credintei". Daca vrei, iti pot face un rezumat in seara asta, dar recomand tuturor sa citeasca orice lucru scris de acest parinte, pentru ca le va aduce cu siguranta multa bucurie.

Aceasta carte, "Bucuriile credintei", o citim si noi acasa, de fapt tot recitim...
Pentru ca e asa o dragoste mare in ea, atata frumusete...
Binecuvantare, pace sfanta, bucurie intru Hristos Domnul!

[glykys]

Neincetat trebuie sa ne bucuram. Ne bucuram cand avem prilej de bucurie. Nu sunt doua afirmatii contradictorii.


Cateva idei:

Bucuria adevarata e rod al Duhului Sfant. Ea incepe cu infranarea, cu blandetea, cu credinta angajanta, cu binefacerea care duce la bunatate, care, la randul ei, duce la indelunga rabdare, bucuria, pacea si iubirea. "Degeaba asteptam noi inaintare in bine, daca nu ne angajam!"

-"Te poti bucura , de exemplu, de foarte multe lucruri, de o floare care este si pentru tine facuta de Dumnezeu, de un rasarit, de un apus de soare, de imaculatul zapezii, de un om pe care il intalnesti, pe care crezi ca ti l-a adus Dumnezeu in fata, de familie, de succese, de atatea si atatea lucruri care iti vin in fata si care sunt toate niste chemari de bucurie. Si mai presus de toate, bucuria ne-o da Dumnezeu pe masura inaintarii in bine, ca un fel de rasplata pentru viata superioara pe care ne silim sa o ducem, si atunci bucuria este un dar al lui Dumnezeu.

Nu crestinismul a inventat bucuria, ea a fost lasata de Dumnezeu pe pamant, de cand l-a alcatuit pe om.

Sunt bucurii duhovnicesti (mai presus de fire) si bucurii firesti.
Bucuria fireasca o da tot Dumnezeu celor care isi fac datoria dupa fire (de ex., bucuria nasterii unui copil, bucuriile de familie...).
bucuriile mai presus de fire sunt cele intemeiate pe credinta. Bucuria vesnica - bucuria data de intalnirea cu Hristos, bucuria data de certitudinea invierii. Izvoraste din implinirea datoriilor mai presus de fire.

Calea bucuriei este credinta, slujirea, cunoasterea lui Dumnezeu, iubirea de Dumnezeu si de oameni.

Bucuria in crestinism e o realitate: cand stii ca esti ocrotit de Dumnezeu, cand stii ca esti asteptat de Dumnezeu, cand stii ca Dumnezeu vine pentru tine, cand stii ca Dumnezeu a dat pe Fiul Sau spre mantuirea noastra."

Foarte multe temeiuri de bucurie avem in cantarile de la slujbe, in Evanghelii, in sarbatori, in vederea omului de langa noi.



Va urma.
Cititi cartea daca vreti sa va bucurati! Se gasesc multe carti de-ale parintelui pe net.