Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[iuliu46]

În prealabil postat de osutafaraunu

Nu-i aşa prietene. A trebuit să Se nască Unul în Betleem să ne facă să credem că moartea e un "somn" şi că morţii "dorm". Ori pasajele acestea din Evanghelie nu prea-ţi plac...


Să-ţi fie... plapuma... uşoară!

Mai adventistule ce te tot iei de mine ? Ti-am zis ca nimic din ce sustii nu e adevarat ? Ce stii tu despre Cel din Betleem ?
Stii ca te-am intrebat de 100 de ori DE CE A FOST IISUS IN "INCHISOARE " ? DE CE NU RASPUNZI ADVENTISTULE ?

Pai uite de ce :
1 Petru 4 :5-6 :

Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.
Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul.

Si Cornilescu :

Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.

Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, pentru ca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu în duh.

Pana cand o sa mintiti lumea satanelor ?

[Lucian008]

În prealabil postat de iuliu46

Stii ca te-am intrebat de 100 de ori DE CE A FOST IISUS IN "INCHISOARE " ? DE CE NU RASPUNZI ADVENTISTULE ?

Este o alegorie. Cu siguranta este vorba despre somn. :))))) Ma intreb daca totusi viseaza.

Oricum mi se pare fabuloasa partea unde sufletul este "lipit" de trup si dupa moarte. Cum majoritatea trupurilor sunt pamant, la propriu, si mai mult imprastiat "peste mari si tari" aveti grija sa nu calcati niste suflete in picioare.

[grasu77]

În prealabil postat de Lucian008

Oricum mi se pare fabuloasa partea unde sufletul este "lipit" de trup si dupa moarte.

Cine a spus asta, mincinosule? Arata postarea.

[Lucian008]

În prealabil postat de grasu77

Cine a spus asta, mincinosule? Arata postarea.

Sa vedem daca sunt mincinos.

În prealabil postat de osutafaraunu

Sufletul este omul viu, rezultanta trupului + suflarea de viaţă de la Dumnezeu. Acesta nici nu "se desprinde", nici nu coboară nici nu urcă. Cred că o să mai treacă ani de zile până mi se va răspunde la întrebarea unde se găseşte în Biblie "nemurirea sufletului"? şi unde scrie de desprinderea sufletului de trup la moarte?

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...561#post417561

Daca sufletul nu se desprinde de trup inseamna ca sunt impreuna nu? Daca sufletul este trup+suflare de viata iar sufletele sunt judecare abia la a doua venire inseamna ca trupul ramane impreuna cu suflarea de viata, nu?

Cu singuranta am interpretat eu tendentions nu? Atunci poate ne lamuritu privire la "localizarea" sufletelor in perioada de "somn".

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Lucian008

Sa vedem daca sunt mincinos.


http://www.crestinortodox.ro/forum/s...561#post417561

Daca sufletul nu se desprinde de trup inseamna ca sunt impreuna nu? Daca sufletul este trup+suflare de viata iar sufletele sunt judecare abia la a doua venire inseamna ca trupul ramane impreuna cu suflarea de viata, nu?

Cu singuranta am interpretat eu tendentions nu? Atunci poate ne lamuritu privire la "localizarea" sufletelor in perioada de "somn".

Cu siguranţă aţi interpretat tendenţios! Prima mea propoziţie era: "Sufletul este omul viu". Dumneavoastră vă referiţi la omul mort, nu la omul viu. Ori aţi ajuns să nu mai faceţi nici această diferenţă între omul viu şi omul mort? Nu ajunge că negaţi diferenţa între sufletul viu şi... (nici nu mai ştiu cum să scriu că iar mă veţi interpreta greşit).

Mi-e imposibil să vă lămuresc cu privirire la "localizarea sufletelor" pe timpul morţii, atâta vreme cât vă menţineţi prejudecata "sufletului nemuritor" şi a unui suflet-entitate conştientă ce s-ar desprinde de trup în momentul morţii. Pentru a înţelege corect trebuie să aveţi o gândire biblică, nu una bizantină.

Poate vă ajută ilustraţia aceasta: Aveţi o ladă (suflet viu) pe care aţi confecţionat-o (actul Creaţiei). Lada e compusă din scânduri (trupul) şi cuie (suflarea de viaţă). La un moment dat, tot dumneavoastră vă decideţi s-o demontaţi (moartea), depozitând scândurile în pivniţă (mormântul) şi luându-vă cuiele în buzunar (retragerea suflării de viaţă, a duhului, a spiritului la Dumnezeu). Urmează [i]logica întrebare a unuia:

– Lămuriţi-ne cu privire la "localizarea" lăzii in perioada de depozitare! Unde s-a dus lada?

[iuliu46]

În prealabil postat de osutafaraunu

Cu siguranţă aţi interpretat tendenţios! Prima mea propoziţie era: "Sufletul este omul viu".

Unde scrie sufletul este om viu ?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de iuliu46

Unde scrie sufletul este om viu ?

Aici:

În prealabil postat de osutafaraunu

Sufletul este omul viu, rezultanta trupului + suflarea de viaţă de la Dumnezeu. Acesta nici nu "se desprinde", nici nu coboară nici nu urcă. Cred că o să mai treacă ani de zile până mi se va răspunde la întrebarea unde se găseşte în Biblie "nemurirea sufletului"? şi unde scrie de desprinderea sufletului de trup la moarte?

Dar nu te mai lega de mesajele ce nu-ţi sunt adresate personal, că vezi bine nu le înţelegi. Era un răspuns dat întrebării lui Lucian008.

[Lucian008]

În prealabil postat de osutafaraunu

Cu siguranţă aţi interpretat tendenţios! Prima mea propoziţie era: "Sufletul este omul viu". Dumneavoastră vă referiţi la omul mort, nu la omul viu. Ori aţi ajuns să nu mai faceţi nici această diferenţă între omul viu şi omul mort? Nu ajunge că negaţi diferenţa între sufletul viu şi... (nici nu mai ştiu cum să scriu că iar mă veţi interpreta greşit).

Ce e tendentios? E simplu Lazar era mort in mormant. In momentul in care sustineti (Ptr ca dvs ati sustinut asta, nu eu. Eu am spus ca in momentul in care a fost stigat era deja inviat. Invierea s-a produs cand Hristos L-a rugat pe Tatal.) ca Lazar a fost inviat cand a fost stigat pentru ca sufletul lui (sau suflarea de viata cum vreti sa ii spuneti) era in mormant nu asta inseamna? Nu inseamna ca sufletul e legat de trup? Si asta pentru ca ati spus ca "suflarea de viata" nu era in Iad nici in Rai. Daca era in mormant e legata de trup. Daca va contraziceti nu e problema mea.

În prealabil postat de osutafaraunu

Mi-e imposibil să vă lămuresc cu privirire la "localizarea sufletelor" pe timpul morţii, atâta vreme cât vă menţineţi prejudecata "sufletului nemuritor" şi a unui suflet-entitate conştientă ce s-ar desprinde de trup în momentul morţii. Pentru a înţelege corect trebuie să aveţi o gândire biblică, nu una bizantină.

Ce legatura are sufletul nemuritor cu locatia lui?

În prealabil postat de osutafaraunu

Poate vă ajută ilustraţia aceasta: Aveţi o ladă (suflet viu) pe care aţi confecţionat-o (actul Creaţiei). Lada e compusă din scânduri (trupul) şi cuie (suflarea de viaţă). La un moment dat, tot dumneavoastră vă decideţi s-o demontaţi (moartea), depozitând scândurile în pivniţă (mormântul) şi luându-vă cuiele în buzunar (retragerea suflării de viaţă, a duhului, a spiritului la Dumnezeu). Urmează [i]logica întrebare a unuia:

– Lămuriţi-ne cu privire la "localizarea" lăzii in perioada de depozitare! Unde s-a dus lada?

Nu stiu la ce va ajuta exemplul. In primul rand nu pot sa accept sa argumentez un exemplu care nu e conform cu realitatea. Daca lada e omul viu, scandurile sunt trupul si cuiele sufletul. Cand omul moare lada nu mai exista. Scandurile sunt depozitate in mormant si cuiele din buzunar, daca sunt in cel drept merg in Rai, daca sunt in cel stang merg in iad. La inviere se reansambeleaza lada. Doar ca scandurile respective au cam putrezit si se schimba cu unele noi.
Ok, eu am spus unde sunt cuiele, poate raspundeti si dvs unde sunt.

[stefan florin]

În prealabil postat de Lucian008

Ce e tendentios? E simplu Lazar era mort in mormant. In momentul in care sustineti (Ptr ca dvs ati sustinut asta, nu eu. Eu am spus ca in momentul in care a fost stigat era deja inviat. Invierea s-a produs cand Hristos L-a rugat pe Tatal.) ca Lazar a fost inviat cand a fost stigat pentru ca sufletul lui (sau suflarea de viata cum vreti sa ii spuneti) era in mormant nu asta inseamna? Nu inseamna ca sufletul e legat de trup? Si asta pentru ca ati spus ca "suflarea de viata" nu era in Iad nici in Rai. Daca era in mormant e legata de trup. Daca va contraziceti nu e problema mea.


Ce legatura are sufletul nemuritor cu locatia lui?


Nu stiu la ce va ajuta exemplul. In primul rand nu pot sa accept sa argumentez un exemplu care nu e conform cu realitatea. Daca lada e omul viu, scandurile sunt trupul si cuiele sufletul. Cand omul moare lada nu mai exista. Scandurile sunt depozitate in mormant si cuiele din buzunar, daca sunt in cel drept merg in Rai, daca sunt in cel stang merg in iad. La inviere se reansambeleaza lada. Doar ca scandurile respective au cam putrezit si se schimba cu unele noi.
Ok, eu am spus unde sunt cuiele, poate raspundeti si dvs unde sunt.

Un raspuns de nota 10.
Pentru prietenul osutafaraunu:
În Romani 14:9 se afirmă: „Fiindcă Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să domnească, şi peste morţi şi peste vii.” Oare cum domneşte Iisus „peste morţi” dacă ei nu mai există? Iisus Hristos a experimentat şi starea de moarte, fiind ca suflet (spirit) în Haides sau Sheol (Fapte 2.24-31), şi stare de existenţă ca om, tocmai ca să poată domni şi peste vii, şi peste morţi, având cheile morţii şi ale locuinţei morţilor (Apocalipsa 1:18). Doamne ajuta!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Lucian008

Ce e tendentios? E simplu Lazar era mort in mormant. In momentul in care sustineti (Ptr ca dvs ati sustinut asta, nu eu. Eu am spus ca in momentul in care a fost stigat era deja inviat. Invierea s-a produs cand Hristos L-a rugat pe Tatal.) ca Lazar a fost inviat cand a fost stigat pentru ca sufletul lui (sau suflarea de viata cum vreti sa ii spuneti) era in mormant nu asta inseamna? Nu inseamna ca sufletul e legat de trup? Si asta pentru ca ati spus ca "suflarea de viata" nu era in Iad nici in Rai. Daca era in mormant e legata de trup. Daca va contraziceti nu e problema mea.

Domnule Lucian, încerc să vă lămuresc... Nu să vă conving, căci conform prejudecăţii mele (am şi eu prejudecăţi) sunteţi iremediabil pierdut. Pierdut nu în sensul pierderii mântuirii, ci iremediabil pierdut în meandrele concretului unei dogme deplorabil de străină Bibliei!

Deci vreau să vă lămuresc că în primul rând nu m-am referit la Lazăr din Betania în acea frază, dar asta nici nu mai are importanţă... Lucrul cel mai important, care pentru dumneavoastră observ este indiferent: eu fac o distincţie clară între suflet şi suflarea de viaţă, iar această distincţie o realizează şi Scriptura. Nu mai revin asupra subiectului, s-a discutat destul.

Pentru a nu-mi reproşa iar evitarea unui răspuns: pot fi de acord că momentul învierii a fost când Iisus S-a rugat Tatălui, iar Acesta a realizat minunea învierii, iar când Domnul l-a strigat pe Lazăr să iasă afară din mormânt, prietenul Lui era deja înviat... deşi diferenţa între cele două evenimente e doar de câteva secunde...

"Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară!" (Ioan 11,43 - versiunea Sinodală)

Acum, "ascultaţi" puţin acel strigăt cu "glas mare" [μέγας φωνή](din grecescul megas fone provine şi termenul modern "megafon") şi recunoaşteţi că Iisus Hristos poate să cheme la viaţă morţii cu strigătul Lui puternic, doar este Dumnezeu! Parcă aşa credeau ortodocşii cândva...

Acum mai "ascultaţi" un "megafon" biblic care învie morţii:

"Căci Domnul Însuşi, la un strigăt de poruncă, la sunetul vocii arhanghelului şi la sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi, mai întâi, vor învia cei morţi în Cristos" (1 Tes. 4,16 - versiunea NTR)

Recunoaşteţi acum în vocea puternică a Arhanghelului pe Hristos care învie morţii? Nu vă precipitaţi a-mi replica că Arhanghelul nu-i Hristos. Un înger nu poate învia 1.000.000.000 (să zicem aproximativ) de morţi! Aşteptaţi liniştit cireaşa de pe tort...

Acelaşi "megafon" se aude pe cruce şi morţii înviază:

50. Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul.
51. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat;
52. Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.
53. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. (Matei 27 - versiunea Sinodală)

Şi acum, cu voia dumneavoastră (ba chiar şi fără ea), cireaşa de pe tort:

"Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: "Să te certe pe tine Domnul!""(Iuda 1,9)

Acelaşi (căci Biblia nu ne prezintă un altul) Arhanghel care va învia toţi drepţii din istoria pământului cu glas puternic la revenirea Sa, l-a înviat şi pe Moise când Se certa cu diavolul. Bănuiesc că se certa cu voce de megafon, căci n-am auzit pe cineva să se certe în şoaptă...
Cred că cireaşa aceasta (deşi e o cireaşă amară) a răspuns întrebărilor puse de mai mulţi domni în ultimele două zile.

În prealabil postat de Lucian008

Nu stiu la ce va ajuta exemplul. In primul rand nu pot sa accept sa argumentez un exemplu care nu e conform cu realitatea.

Mie îmi ajută căci e conform cu realitatea, dumneavoastră probabil trăiţi într-o realitate paralelă, ori în cel mai fericit caz într-una secantă. Atât modelul trup + duh = suflet viu (vezi Gen.2,7) cât şi exemplul scânduri + cuie = ladă (vezi atelierul de tâmplărie) sunt conforme realităţii. Ba aş zice că ne putem încrede mai mult în Cuvântul lui Dumnezeu decât în propriii noştri ochi de tâmplari amatori. Spuneţi că nu-i aşa!

În prealabil postat de Lucian008

Daca lada e omul viu, scandurile sunt trupul si cuiele sufletul. Cand omul moare lada nu mai exista. Scandurile sunt depozitate in mormant si cuiele din buzunar, daca sunt in cel drept merg in Rai, daca sunt in cel stang merg in iad. La inviere se reansambeleaza lada. Doar ca scandurile respective au cam putrezit si se schimba cu unele noi

Conform analogiei, tocmai aţi sugerat că cuiele sunt în acelaşi timp şi lada, iar cuiele nu se înţelege clar dacă sunt depozitate în buzunar ori merg deja în cele două locaţii - tipic pentru filosofia Babilonului! Ducând spre absurd elementele analogiei (aşa cum mi s-a mai demonstrat în cazul pildei bogatului) se pare că nu aveţi doar cele două buzunare pentru depozitat cuie, ci mai aveţi unul la piept ("Sânul lui Avraam") şi unul -să iertaţi- la... fundul (talpa) Iadului. Nu duc mai departe paralela şi cu fratele dumneavoastră catolicul cu buzunarul Purgatoriului, sunteţi oricum destul de limitat în mişcări: atenţie să nu vă împungă cuiele!

Revenind la lucruri mai serioase, trebuie să acceptaţi modelul scripturistic:

"Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie [נֶפֶשׁ]." (Facerea 2,7 - versiunea Sinodală)

adică:

trup + suflare de viaţă = suflet viu

Sufletul viu, fiinţa vie, omul viu este o rezultantă, nu o componentă antropologică. Acest suflet [נֶפֶשׁ] nephesh din originalul ebraic are şi sensul de fiinţă vie, om viu. Comparaţi cu originalul versetele din Facerea 12,5; 36,6; Levitic 4,2 şi alte zeci si zeci de versete ale V.T. Faceţi acelaşi lucru şi cu corespondentul grecesc al sufletului [ψυχη] (numărul textelor va fi mult mai mare) şi vă veţi convinge că termenul nu se referă la vreo entitate ce poate trăi idependent de trup după moartea omului.

În prealabil postat de Lucian008

Ok, eu am spus unde sunt cuiele, poate raspundeti si dvs unde sunt.

Suflarea de viaţă (cuiele) la "dezasamblarea omului" (moartea) ia drumul de unde a venit, adică la Cel care a dat-o:

"mai înainte ca praful să se'ntoarcă în pământ aşa cum a fost şi suflarea să se'ntoarcă la Dumnezeu, la Cel care a dat-o." (Ecl.12,7 - versiunea Anania)

V-am dat versiunea I.P.S. Bartolomeu Anania, căci versiunea oficială Sinodala e pocită rău la acest verset. Va vedea traducătorul cum se va descurca la Dreapta Judecată cu pocitania dumnealui.

Această "piesă" de la "dezasamblare" - [רוּחַ] ruach (Ecl.12,7), este una şi aceeaşi cu cea de la "asamblare" (Facerea 2,7) - suflarea de viaţă.