Sexualitatea in Credinta Crestina

Desi imi propusesem sa renunt, fiindca nu stiu cat de ziditoare este disputa noastra, o sa mai fac o incercare.

În prealabil postat de ovidiu b.

Uite aici mai clar din Ridicarea casatoriei la rangul de taina:

 Viaţa curată a căsătoriei, după cinstea ei de Taină, este aceasta:
1. Binecuvântată este numai rodirea de copii. Iar tot ce-i în afară de rostul acesta, în privinţa trupească, este desfrânare şi păcat şi să nu se mai facă.

Cunoastem bine ceea ce este binecuvantat de Dumnezeu, dar eu vorbesc de starea de pacatosenie, mai ales la o varsta cand clocoteste dorinta in om. SA NU SE MAI FACA! Deci in primul rand admitem ca daca s-a facut, poate fi dezlegat, iar in al doilea rand, de cate ori ne sunt interzise unele fapte si totusi nu ne putem stapani. Cand stai departe, de voie de nevoie, poti sa te stapanesti, dar cand iti privesti consoarta in ochi, fara meschinarie si ipocrizie, ci sincer, te mai poti gandi ca nu ai voie fiindca risti sa devii tatic mai des decat s-ar cadea sa fii? Eu vreau "sa nu mai fac", dar momentul acela unic e greu de stapanit. Nu cred ca este duhovnic care sa nu inteleaga acest lucru, chiar daca nu a cunoscut vreodata personal starea respectiva.

2. Vremi îngăduite pentru chemarea copiilor sunt numai zilele între posturi însă numai dacă soţii amândoi sunt învoiţi la rostul rodirii de copii.

Nu am nimic impotriva acestor oranduieli, iar ele trebuiesc tinute cu sfintenie. Cat despre invoirea dintre cei doi, oare cine spunea altceva?

3. Vremi oprite sunt acestea:
a) Cele patru posturi mari

De acord!

b) Cele trei zile de post pe săptămână (miercuri şi vineri, iar luni numai daca este voinţă)

De acord

c) Sărbătorile şi zilele asupra sărbătorilor (inclusiv duminica – ziua Domnului şi sâmbăta)

Aici parerile sunt impartite, iar duhovnicul stie cel mai bine cand sa-ti dea "dezlegare" Uneori sunt niste exceptii pe care duhovnicul are dreptul sa le faca, fara a incalca vreun canon. Nu comentez care sunt exceptiile, dar stiu bine ca sunt.

d) Vremea necurăţiei

De acord

e) Vremea de slăbiciune sau de boală a unuia din soţi

Acest punct nici nu cred ca mai trebuia specificat, dar probabil ca sunt si persoane pentru care trebuie scris negru pe alb ca altfel se poate scuza

f) Vremile de tulburări şi războaie precum şi oarecare vreme după acestea, pentru cei care au luat parte la ele

Ei, aici mi se pare chiar caraghios. Vine omu' din razboiul de o suta de ani, si mai asteapta 50 ca sa se adapteze...

g) Vremea oprită cu mare asprime este toată vremea sarcinii, precum şi vremea alăptării.

Oprita o fi, dar spune-le asta tinerelor cupluri. Si-atunci revin si zic: eu stiu ca e pacat si cat ni se ingaduie, dar tocmai neputinta de a ne putea retine, trebuie sa ne smereasca si sa ne dea certitudinea ca suntem nevrednici. Incercand sa facem totul dupa cum ni se ingaduie, putem lesne sa cadem in acea mandrie ca meritam slava lui Dumnezeu si ca suntem cu mult deasupra celorlalti care nu sunt capabili de ceea ce suntem noi!

Te intreb pe perioada sarcinii si a alaptarii copilului ce sfaturi ai da unui cuplu proaspat casatorit?...ma refer la impreunarea dintre soti.

Daca as fi duhovnic, nu stiu: probabil as insista pentru o lamurire din partea sinodului. Ca om care am trecut prin acea perioada, nu pot spune decat atat: Dumnezeu sa ne ierte si sa ne dea tarie, rabdare si infranare, si sa nu facem din micile alunecari un "derdelus" pe care sa ne dam cu sania!

În prealabil postat de OmuBun

Desi imi propusesem sa renunt, fiindca nu stiu cat de ziditoare este disputa noastra, o sa mai fac o incercare.

Cunoastem bine ceea ce este binecuvantat de Dumnezeu, dar eu vorbesc de starea de pacatosenie, mai ales la o varsta cand clocoteste dorinta in om. SA NU SE MAI FACA! Deci in primul rand admitem ca daca s-a facut, poate fi dezlegat, iar in al doilea rand, de cate ori ne sunt interzise unele fapte si totusi nu ne putem stapani. Cand stai departe, de voie de nevoie, poti sa te stapanesti, dar cand iti privesti consoarta in ochi, fara meschinarie si ipocrizie, ci sincer, te mai poti gandi ca nu ai voie fiindca risti sa devii tatic mai des decat s-ar cadea sa fii? Eu vreau "sa nu mai fac", dar momentul acela unic e greu de stapanit. Nu cred ca este duhovnic care sa nu inteleaga acest lucru, chiar daca nu a cunoscut vreodata personal starea respectiva.

Of, of...si ce ar trebui sa promovam starea ta de pacatosenie? Sau ceea ce ne zideste, ceea ce nu alunga Duhul Sfant? Cum ne facem noi biserica Duhului Sfant?

În prealabil postat de OmuBun

Aici parerile sunt impartite, iar duhovnicul stie cel mai bine cand sa-ti dea "dezlegare" Uneori sunt niste exceptii pe care duhovnicul are dreptul sa le faca, fara a incalca vreun canon. Nu comentez care sunt exceptiile, dar stiu bine ca sunt.

Cand parintele sune ca sunt interezise cu asprime aceste zile...stie de ce spune aceste lucruri...daca ar fi fost si alte varinate sunt sigur ca le-ar fi precizat. Faptul ca sunt cazuri speciale si cuplul are nevoie nu zic nu...dar asta este in cazuri probabil foarte restranse.

În prealabil postat de OmuBun

Ei, aici mi se pare chiar caraghios. Vine omu' din razboiul de o suta de ani, si mai asteapta 50 ca sa se adapteze..

Unde scrie 50 de ani?...nu stiu ce ti se pare caraghios...parintele spune "oarecare vreme după aceste"...se pare ca tu le stii mai bine...ma inclin.

În prealabil postat de OmuBun

Oprita o fi, dar spune-le asta tinerelor cupluri. Si-atunci revin si zic: eu stiu ca e pacat si cat ni se ingaduie, dar tocmai neputinta de a ne putea retine, trebuie sa ne smereasca si sa ne dea certitudinea ca suntem nevrednici. Incercand sa facem totul dupa cum ni se ingaduie, putem lesne sa cadem in acea mandrie ca meritam slava lui Dumnezeu si ca suntem cu mult deasupra celorlalti care nu sunt capabili de ceea ce suntem noi!

Si ce ar trebui sa le spunem tinerelor cupluri? Desfranati fratilor, nu va nevoiti putin trupurile ca sunteti tineri si voi meritati tot ceea ce e mai bun, traiti-va viata, apoi spargeti-va capul ca e timp si de mantuire la batranete? Te-ai intrebat de ce bisericile sunt pline de batrani (daca nu cumva sunt goale) si tineri vezi foarte putini (si acestia majotitatea vin deja cu capul spart)?

În prealabil postat de OmuBun

Daca as fi duhovnic, nu stiu: probabil as insista pentru o lamurire din partea sinodului. Ca om care am trecut prin acea perioada, nu pot spune decat atat: Dumnezeu sa ne ierte si sa ne dea tarie, rabdare si infranare, si sa nu facem din micile alunecari un "derdelus" pe care sa ne dam cu sania!

Pai ce de ce lamuriri mai clare ai nevoie. Fiecare trebuie sa luptam cu propiile noastre neputinte (dar asta nu insemna ca trebuie cultivate, din contra tinele penru tine, nu mai sminti si pe altii).

În prealabil postat de ovidiu b.

Of, of...si ce ar trebui sa promovam starea ta de pacatosenie? Sau ceea ce ne zideste, ceea ce nu alunga Duhul Sfant? Cum ne facem noi biserica Duhului Sfant?

Esti rautacios. Omule, eu nu vorbesc din carti, ci din experienta. Nu cer altora sa fie pacatosi ca si mine, dar STIU ca abstinenta la inceputul casatoriei, cand totul e numai lapte si miere, nu poate fi ingradita. Eu nu ma refer la desfrau, ci la acel ceva unic ce nu poate fi descris in cuvinte. Cand apare primul copil, ea nu-si mai pune pe primul plan sotul, ci copilul. Abia atunci putem vorbi de o oarecare tarie in abstinenta.

Cand parintele sune ca sunt interezise cu asprime aceste zile...stie de ce spune aceste lucruri...daca ar fi fost si alte varinate sunt sigur ca le-ar fi precizat. Faptul ca sunt cazuri speciale si cuplul are nevoie nu zic nu...dar asta este in cazuri probabil foarte restranse.

Imi pare rau pentru tine, dar lucrurile stau cu totul altfel... "Cand parintele (Arsenie Boca) spune..." Nu vreau sa dau amanunte ce a insemnat Parintele Arsenie Boca pentru mine. Locuiesc la celalalt capat de tara, si cadoul pe care am dorit sa i-l fac sotiei de ziua ei cu ceva ani in urma, a fost sa ne reculegem impreuna la mormantul lui. Nu Parintelui ii gasesc vreo vina, ci interpretarilor noastre. Parintele vorbea la modul general, dar in particular stia ca omul e slab, ca face pacate, ca nu se roaga indeajuns... Ii cunostea pe toti si se ruga pentru toti, fie ei buni si rai, chiar daca parea extrem de transant. Ori noi ajungem sa ne intrebam de ce nu ne spalam mainile inainte de a ne aseza la masa, uitand ca am lasat-o pe mama in voia lui Dumnezeu... (Sper sa intelegi pilda la care fac aluzie si sa nu spui ca sunt confuz...) Voia lui Dumnezeu este aceea de a ne recunoaste starea de nevrednicie, si sa punem mai mult pret pe dragoste si blandete. Spui ca esti casatorit. As vrea sa cred ca ai si copii. Eu am doi baieti si cred ca i-am crescut cu frica de Dumnezeu si ma straduiesc mai departe sa fac ceva in acest sens, Dar recunosc ca uneori sunt si dezamagiri. Ei, si? Sunt copii mei. Ii cert, poate ii si pedepsesc, dar nu pot sa nu-i iert, mai ales fiindca stiu ca si eu am fost ca ei, poate mai rau chiar. Nu sunt copti inca, dar daca Dumnezeu va ingadui (si ma rog pentru asta), se vor intelepti ei cu timpul. Asa si in cuplurile tinere. Noi, amariatii care la vremea noastra eram viteji nevoie mare, venim acum si le cerem celor tineri: "Mai copii, ia vedeti voi ca asta sa nu faceti si nici asta si nici asta ca n-aveti voie!" Pai sigur ca le spunem, dar in sufletul nostru stim ca sunt vorbe goale, fiindca ei tot nu se pot abtine.
Am spus la un moment dat o gluma, dar nu stiu cati au patruns-o, si-am sa fiu mai direct. In loc de "Veti vedea astazi sarpele zburator care o zi zboara, o zi nu zboara, iar azi... nu zboara" o sa spun: " Dragi insuratei, veti vedea astazi duetul "pasarica in colivie si cocoselul inaripat" care sunt capabili de maiestrie absoluta, cand se deschide colivia. O zi canta, o zi nu canta. Azi ... nu canta... Dar nici maine nu cred ca sunt sanse, si nici saptamana viitoare... Poate pe 29 februarie sa dea vreun concert, dar numai de nu s-o imbolnavi chiar atunci, ca se mai intampla sa se amane concertul din cand in cand. N-am nimic cu Parintele, dar in mod normal, cine face notele, trebuie sa cunoasca si portativul. Daca n-ai fost beat niciodata nu stii ce inseamna sa fii... tulbure! Psalmistul (David) stia bine asta, si se smerea, iar Dumnezeu l-a iubit si l-a iertat. Rasfoieste Psaltirea (ca tot suntem in post) si-ai sa vezi ce frumoasa este si cat folos aduce!

Unde scrie 50 de ani?...nu stiu ce ti se pare caraghios...parintele spune "oarecare vreme după aceste"...se pare ca tu le stii mai bine...ma inclin.

Iarasi: "Parintele spune!..." Daca ai fi robot, probabil ai executa dupa un program dinainte stabilit. Dar noi suntem oameni si suntem supusi nu greselii, ci ispitelor. Uneori rezistam, alteori nu.
Cat despre 50 de ani... cu tristete constat ca nu ai simtul umorului.

Si ce ar trebui sa le spunem tinerelor cupluri? Desfranati fratilor, nu va nevoiti putin trupurile ca sunteti tineri si voi meritati tot ceea ce e mai bun, traiti-va viata, apoi spargeti-va capul ca e timp si de mantuire la batranete? Te-ai intrebat de ce bisericile sunt pline de batrani (daca nu cumva sunt goale) si tineri vezi foarte putini (si acestia majotitatea vin deja cu capul spart)?

Imi pare rau ca nu am nici o posibilitate sa dovedesc un lucru, dar tu stii mai bine ca am dreptate: dupa cat esti de sever, pot sa bag amandoua mainile in foc ca de fapt reactia ta este razvratirea impotriva propriei neputine si ca nimic din ce le ceri altora, nu esti capabil sa faci. Ce spui tu aici sunt vorbe goale. Eu nu indemn la desfrau, ci la cumpatare si smerenie. Daca avem gandul la Dumnezeu, chiar si cand facem pacatul acesta, cu timpul lucrurile se mai linistesc. Nu exista duhovnic care sa nu fie ingaduitor in viata tinerilor cupluri. Doar noi suntem mai catolici decat papa!

Pai ce de ce lamuriri mai clare ai nevoie. Fiecare trebuie sa luptam cu propiile noastre neputinte (dar asta nu insemna ca trebuie cultivate, din contra tinele penru tine, nu mai sminti si pe altii).

Repet: Ferice de tine ca tu poti! Hai sa ne amintim motivul pentru care Mantuitorul a venit pe pamant: nu pentru cei ca tine, care sunt vrednici, ci pentru cei ca mine. Cum as putea sa nu ma recunosc pacatos, daca eu stiu bine ca sunt?

În prealabil postat de OmuBun

Esti rautacios. Omule, eu nu vorbesc din carti, ci din experienta. Nu cer altora sa fie pacatosi ca si mine, dar STIU ca abstinenta la inceputul casatoriei, cand totul e numai lapte si miere, nu poate fi ingradita. Eu nu ma refer la desfrau, ci la acel ceva unic ce nu poate fi descris in cuvinte. Cand apare primul copil, ea nu-si mai pune pe primul plan sotul, ci copilul. Abia atunci putem vorbi de o oarecare tarie in abstinenta.

Sunt dur probabil cu pacatul care predomina...diferitele experiente nu ma incalzesc. Experienta ta ar trebui sa fie model cumva? Eu propun sa lasam la o parte Sfintii si sa ne apucam sa stabilim fiecare o regula, facem un ghiveci si apoi vedem ce iese. Prefer sa vorbesc din carti decat sa dau de la mine putere. Nu este normal ca sfaturile parintilor sa ne fie si etalon? Sau slabiciunile noastre ar trebui sa fie mai presus? Cine vorbeste de abstinenta tinerilor casatoriti cand preotul in predica le ureaza mirilor casa de piatra si "sa ne vedem la botez cat mai curand". Eu unul regret ca nu am tinut cu sfintenie aceste "reguli". Din pacate nu am stiut...acum ca stiu ma straduiesc sa le tin, iar celor care au cerut un sfat l-am dat mai departe.

În prealabil postat de OmuBun

Imi pare rau ca nu am nici o posibilitate sa dovedesc un lucru, dar tu stii mai bine ca am dreptate: dupa cat esti de sever, pot sa bag amandoua mainile in foc ca de fapt reactia ta este razvratirea impotriva propriei neputine si ca nimic din ce le ceri altora, nu esti capabil sa faci. Ce spui tu aici sunt vorbe goale. Eu nu indemn la desfrau, ci la cumpatare si smerenie. Daca avem gandul la Dumnezeu, chiar si cand facem pacatul acesta, cu timpul lucrurile se mai linistesc. Nu exista duhovnic care sa nu fie ingaduitor in viata tinerilor cupluri. Doar noi suntem mai catolici decat papa!

Ai sa te arzi! Nu cer nimanui sa faca ceva...am sustinut o idee impotriva desfranarii si nimic mai mult. Nu inteleg ce te priveste pe tine viata mea personala, daca eu tin sau nu tin anumite canoane...te incalzeste daca eu tin sau nu, are asta vreun efect asupra adevarului, ar schimba cu ceva Sfaturile Parintilor? Noi discutam de ce ar fi bine sa facem sau nu. Nu este important cat si ce facem fiecare (asta este strict problema fiecaruia - de asta este duhovnic sa ne spovedim).

În prealabil postat de OmuBun

Repet: Ferice de tine ca tu poti! Hai sa ne amintim motivul pentru care Mantuitorul a venit pe pamant: nu pentru cei ca tine, care sunt vrednici, ci pentru cei ca mine. Cum as putea sa nu ma recunosc pacatos, daca eu stiu bine ca sunt?

Foarte bine ca te recunosti pacatos, nicaieri eu nu am afirmat ca eu sunt vrednic. Numai atunci cand omul se jertfeste, se inrudeste cu Hristos, pentru ca Hristos este Jertfa. Ce sfaturi ai da celor apropiati, celor tineri (ca vad ca tot insisti pe slabiciunea celor tineri)?

ps: te rog daca poti sa raspunzi la ultima intrebare concret in cateva cuvinte (incearca sa nu deviezi...rapunde ce i-ai sfatui din ce am postat eu din sfaturile parintelui)

Nu prea ne intelegem dar nu mai are sens. Doar asa, imi vine sa merg inapoi cu gandul la exemplul cu medicul fumator care ii spune fumatorului sa nu mai fumeze!... E trist ca nu vrei sa intelegi acest lucru.

În prealabil postat de ovidiu b.

Eu unul regret ca nu am tinut cu sfintenie aceste "reguli". Din pacate nu am stiut...acum ca stiu ma straduiesc sa le tin, iar celor care au cerut un sfat l-am dat mai departe.

Gandesti egoist. Acum, cand POTI sa te abtii, stii, atunci nu. Si daca venea unul care sa te invete la acea varsta cum stau lucrurile, cu siguranta l-ai fi ascultat. Despre personalitatea ta infailibila, nu spui nimic. Doar stii acum ca atunci ai fi facut ascultare si gata. Iar noi trebuie sa te credem pe cuvant. Pai dupa razboi... eheiei (ca tot vorbeam de razboiul de 100 de ani!)
De fapt, chiar si acum, tu... "te straduiesti"... Pai eu ce spuneam, sa ne iubim pe tunuri? Nu; spuneam ceva de cumpatare, iar daca se intampla sa alunecam uneori, sa nu facem din asta un derdelus...
Ceea ce ureaza parintele ("Sa ne intalnim si la botez") nu limiteaza actul sexual pana in prima zi dupa ce sotia a aflat ca este insarcinata.
In situatia asta suntem toti, dragul meu, TOTI! Si fiecare dintre noi are toate motivele sa spuna din adancul sufletului: "Doamne, nu-mi socoti pacatele tineretii ca de te vei uita la pacate, Doamne, Doamne, cine le va suferi?" Cei tineri de acum, vor ajunge intr-o zi sa puna ce spunem si noi acum. Totul e sa vrea sa spuna, fiindca Dumnezeu le va arata cararea, numai ei sa nu-si impietreasca inimile!

OmuBun...Povesti, povesti si iarasi povesti! De unde stii tu cum traiesc eu? Ce legatura are cu subiectul topicului? Schimba placa! Ma tot aduci in discutia topicului fara nici un rezultat.

Te-am rugat sa-mi raspunzi la o simpla intrebare. Dar din nou povesti, povesti...

În prealabil postat de OmuBun

Nu prea ne intelegem dar nu mai are sens. Doar asa, imi vine sa merg inapoi cu gandul la exemplul cu medicul fumator care ii spune fumatorului sa nu mai fumeze!... E trist ca nu vrei sa intelegi acest lucru.

Da, da eu sunt nefumatorul iar tu cel care incerci sa ma convingi sa ma apuc de fumat?

În prealabil postat de OmuBun

Gandesti egoist. Acum, cand POTI sa te abtii, stii, atunci nu. Si daca venea unul care sa te invete la acea varsta cum stau lucrurile, cu siguranta l-ai fi ascultat. Despre personalitatea ta infailibila, nu spui nimic. Doar stii acum ca atunci ai fi facut ascultare si gata. Iar noi trebuie sa te credem pe cuvant.

Nu stiu ce e asa de greu de inteles. Am trait in pacat din nestiinta (nu stiam ca exista desfranatre in cadrul familiei). Acum ca stiu, incerc sa nu mai pacatuiesc. Ce e asa greu de inteles? Ce ascultare sau alte bazaconii tot infloresti?

[anna21]

Ma refer la toate postarile tale de pe thread si sunt de aceeasi parere cu Ovidiu si Lore: lucrurile trebuie spuse, indiferent de "vrednicia" noastra.
"aaa, dar cine esti tu sa vorbesti" - nu merge asa.

Mi-a atras atentia "acum cand poti sa te abtii, stii, atunci nu."
Ce am observat eu in foarte multe cazuri este faptul ca desfranarea nu tine cont de varsta. Daca nu te straduiesti (cu ajutorul lui Dumnezeu) si te culci pe ureche ca esti tanar si ce atatea pretentii nerealiste, esti in aceeasi stare si la 40-50-60 ani.
Este adevarat ca poate te impiedica neputinta fizica, dar patima te macina si fara sa stii. Nu pot sa uit perioada in care eram gravida (sau proaspata mamica) si persoane masculine din familie (sau f apropiate, care, in fine, ma stiau de ani intregi) vorbeau doar cu bustul meu. Imi este sila si in ziua de azi. Dar atunci am inteles "crystal clear" ce este o patima - mai ales ca erau oameni in varsta, nici macar vag constienti de starea in care se aflau.
Si in general, am invatat ca daca un barbat matur vorbeste despre aspectul unei femei - nu este de bine. Dupa o anumita varsta nu mai vezi carnea, esti imun la asa ceva. Aceasta este normalitatea in opinia mea. Si eu nu vreodata in familia mea de provenienta vreun barbat matur sa comenteze (de bine sau de rau) aspectul unei femei. Si nici vreo privire necuviincioasa/iscoditaore nu am sesizat. De aceea ma socheaza sa aud oameni in varsta comentand despre vreo domnisoara. Nu stiti ce este? Este patima necunoscuta, nevindecata la timp, boala sufleteasca, desfranare (cu gandul, ca altfel nu poate ca este om "moral").

In concluzie nu mi se pare excesiv sau nerealist sa pretinzi unui tanar abstinenta.
Nu-i "incalzim" noi disponibilitatea de a pacatui prin atitudini intelegatoare.
Ce este de inteles?
Ca am pacatuit noi, parintii, deci de ce sa interzicem copiilor?

Pai de aceea pacatuiesc copiii: din cauza ca ne-am batut noi joc de poruncile dumnezeiesti.
Chiar daca i-am creste perfect si i-am preveni de orice pacat, ceea ce am facut noi in tinerete se va intoarce ca un bumerang asupra lor (poate cu exceptia situatiei in care pocainta a fost pe masura pacatelor.. Dar cati pot asta? Nu eu!)
Deci ar trebui sa prevenim copiii si sa-i crestem cu frica de Dumnezeu, dar chiar si asa, daca noi am staruit in desfranare (fie ea si cu sotia), sa ne asteptam la aceleasi patimi in proprii copii.
Cu atitudine relaxata.. ca sunt tineri si nu se pot stapani.. Numai mila lui Dumnezeu acolo.

În prealabil postat de OmuBun

Gandesti egoist. Acum, cand POTI sa te abtii, stii, atunci nu. Si daca venea unul care sa te invete la acea varsta cum stau lucrurile, cu siguranta l-ai fi ascultat. Despre personalitatea ta infailibila, nu spui nimic. Doar stii acum ca atunci ai fi facut ascultare si gata. Iar noi trebuie sa te credem pe cuvant. Pai dupa razboi... eheiei (ca tot vorbeam de razboiul de 100 de ani!)
De fapt, chiar si acum, tu... "te straduiesti"... Pai eu ce spuneam, sa ne iubim pe tunuri? Nu; spuneam ceva de cumpatare, iar daca se intampla sa alunecam uneori, sa nu facem din asta un derdelus...
Ceea ce ureaza parintele ("Sa ne intalnim si la botez") nu limiteaza actul sexual pana in prima zi dupa ce sotia a aflat ca este insarcinata.
In situatia asta suntem toti, dragul meu, TOTI! Si fiecare dintre noi are toate motivele sa spuna din adancul sufletului: "Doamne, nu-mi socoti pacatele tineretii ca de te vei uita la pacate, Doamne, Doamne, cine le va suferi?" Cei tineri de acum, vor ajunge intr-o zi sa puna ce spunem si noi acum. Totul e sa vrea sa spuna, fiindca Dumnezeu le va arata cararea, numai ei sa nu-si impietreasca inimile!

În prealabil postat de anna21

In concluzie nu mi se pare excesiv sau nerealist sa pretinzi unui tanar abstinenta.
Nu-i "incalzim" noi disponibilitatea de a pacatui prin atitudini intelegatoare.
Ce este de inteles?
Ca am pacatuit noi, parintii, deci de ce sa interzicem copiilor?

Pai de aceea pacatuiesc copiii: din cauza ca ne-am batut noi joc de poruncile dumnezeiesti.
Chiar daca i-am creste perfect si i-am preveni de orice pacat, ceea ce am facut noi in tinerete se va intoarce ca un bumerang asupra lor (poate cu exceptia situatiei in care pocainta a fost pe masura pacatelor.. Dar cati pot asta? Nu eu!)
Deci ar trebui sa prevenim copiii si sa-i crestem cu frica de Dumnezeu, dar chiar si asa, daca noi am staruit in desfranare (fie ea si cu sotia), sa ne asteptam la aceleasi patimi in proprii copii.
Cu atitudine relaxata.. ca sunt tineri si nu se pot stapani.. Numai mila lui Dumnezeu acolo.

Subscriu si subliniez o concluzie bine venita.

Cu alte cuvinte Parintele Arsenie Boca spune:
• “Iubirea desfrânării îi face pe oameni groşi la minte şi la obraz, şi nu înţeleg cinstea. De aceea, mugurii căsătoriei lor, copiii, îi dau pe părinţi cu capul de toţi pereţii şi prin purtările lor rele le azvârle cu copite în obraz, iar la rândul lor îndoit vor lua şi ei de la copiii lor”.
• “Iată cei cu rele: ele vin pe capul oamenilor – şi uneori chiar pe cap – de pe urma păcatelor, ca plată, ca ispăşire şi ca hotar al păcatelor. Dar durerea cea mai mare, pedeapsa cea mai grea, e că plata păcatelor izbeşte şi-n urmaşi, până la al treilea şi al patrulea neam”... „Pedepsesc păcatele părinţilor în copii, până la treilea şi până la al patrulea neam, al celor ce Mă urăsc pe Mine. Şi fac milă până la al miilea neam celor ce mă iubesc pe Mine, şi păzesc poruncile Mele”.

[Solveig]

În prealabil postat de anna21

In concluzie nu mi se pare excesiv sau nerealist sa pretinzi unui tanar abstinenta.

M-as lega numai de afirmatia asta din tot mesajul.
Cred ca e gresit sa "le pretinzi". Tanarul va fi cu adevarat feciorelnic numai daca si el doreste asta, si aici trebuie lucrat de fapt, inca de cand e copil. Iar parintii sa se foloseasca de orice prilej ca sa le arate ca intr-adevar, fecioria pana la casatorit e un lucru bun, de dorit, care il va ajuta mult in viitoarea casatorie, ca e un lucru pe care Domnul il iubeste si ca e important sa tina la asta etc. Dar trebuie neaparat ca tinerii sa aiba libertate. Postul (de orice fel) e adevarat numai cand se face in libertate deplina.