Papalitatea

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

E total greşit, fiindcă, potrivit ortodocşilor, modul suprem de a te ruga este pe scăunel, cu imaginaţia contemplând propriul buric şi văzând cum ies de acolo Energiile Necreate.

Doamne, Mihnea, m-ai facut sa mor de ras. Zici ca descrii un ritual yogin. Acum, pe bune, nu inteleg, sincer deloc acest mar al discordiei privind Harul: cine poate defini cu adevarat Harul Sfantului Duh? Vorbind serios, dupa Schisma s-au cautat de catre Constantinopol si partea rasariteana a fostei Pentarhii tot felul de motive sau mai degraba pretexte, pentru a crea noi si neasteptate diferente, ca o legitimare a dureroasei sciziuni de la 1054. Ortodoxia este minunata in profunzimea ei mistica si practica liturgica, insa trebuie sa extirpe viermele parazit al politicii schismatice, ale carui oua sunt false anateme si mult prea subiective canoane.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Acum, pe bune, nu inteleg, sincer deloc acest mar al discordiei privind Harul: cine poate defini cu adevarat Harul Sfantului Duh? Vorbind serios, dupa Schisma s-au cautat de catre Constantinopol si partea rasariteana a fostei Pentarhii tot felul de motive sau mai degraba pretexte, pentru a crea noi si neasteptate diferente, ca o legitimare a dureroasei sciziuni de la 1054.

De fapt, controversa privind Harul nu are nicio legătură cu Schisma de la 1054 şi nici cu Biserica Catolică. E o controversă intraortodoxă, cum sunt atâtea şi în zilele noastre (de exemplu, ce anume se preface la Sf Liturghie (Agnetul sau tot ce ce pe Sf Disc) sau dacă trebuie ori nu rupte miride pentru îngeri).

Important de reţinut, cel puţin pentru noi, catolicii, este că, în cadrul controversei asupra Harului, atât Sf Grigore Palama, cât şi Varlaam erau ortodocşi. "Conciliile" de la Constantinopol care au dezbătut problema erau ortodoxe. Vorbim, deci, de două tabere, palamită şi varlaamită, aflate ambele în schismă. Noi, trebuie să privim asemenea "controverse" cu aceeaşi detaşare cu care privim dispute precum cea dintre Luther şi Calvin. Ne amuzăm de pe margine.

În prealabil postat de nutucutu

Am vazut de multe ori ortodocsi care condamna aceasta metoda de rugaciune si nu inteleg de ce. In primul rind ca nu au practicat aceasta metoda si in al doi-lea rind ca nu ne dau alta varianta de rugaciune (de vreme ce noi nu stim sa ne rugam, asa cum spune sfintul Pavel). Din punctul meu de vedere orice metoda de rugaciune in afara de cele propuse de sfintul Ignatiu de Loyola sau Francisc de Assisi este greoaie si oboositoare. Cu metoda lor ma bucur cind sint linga iesle, pling cind sint la picioarele crucii si este mult mai usor si mai simplu. Nu stiu de ce considerati gresit acest mod de a ne ruga.

Argumentele pe care le-am postat mai sus sunt destul de evidente. Respect ceea ce consideraţi dumneavoastră, dar nu sunt de acord. Nu doresc să vă conving sau să aduc la nesfârşit contraargumente. Eu am postat un punct de vedere referitor la riscurile imaginaţiei. Dumneavoastră aveţi libertatea să le ignoraţi sau să nu le luaţi în considerare.

ps: greu de stat în picioare când biserica s-a format pe neadevăruri (existenţa Sf Petru la Roma e cam cu semnul întrabării - am postat cu o pagină în urmă când şi cum s-a format biserica)..."Papa nu va ajunge niciodata la o turmă şi un Păstor în staulul Romei, deoarece Biserica are un singur păstor: Iisus Hristos."