Poate deveni abstinenta o problema?

[adam000]

Nu iti rastalmacesc eu cuvintele, ci tu te exprimi intr-un mod din care (fara o baza de cateheza prealabila a cititorului) se intelege cu totul altceva decat vrei sa spui. Ori pe acest forum intra nu numai oameni inaintati in crediinta, ci si oameni care sint botezati ortodocsi dar nu au prea multa cunoastere si intelegere a ortodoxiei. Pe acestia ii poti sminti cu felul in care te-ai exprimat. Bine macar ca acum ai explicat ce vroiai sa spui, ca sa nu mai existe acele ambiguitati de exprimare (exprimare partiala, bazata pe presupuneri) ale tale, de care pina la urma aparent ti-ai dat si tu seama:

În prealabil postat de dobrin7m

de aceea nici nu am dezvoltat aici asta crezand ca toti ortodocsii stiu foarte bine ca toate de la Domnul sunt.

Iata un exemplu de exprimare ambigua (deficitara?) a ta:

Ps:Cuvintele mele:
"Daca ati fi citit mai multe postari ale mele din trecut, ati fi vazut ca am sustinut intotdeauna ideea ca un sfant a fost mai intai un pacatos care s-a pocait, s-a curatit. insa atat de mult s-a nevoit incat a ajuns sa se sfinteasca. Iar cel care a devenit sfant acela exprima idealul nostru pentru al urma. "

exprima cumva ideea ca s-a sfintit singur? ca s-a pocait singur? ca s-a curatit singur?
nici nu ma gandeam ca un ortodox ar putea gandi sau crede de un alt ortodox ca poate gandi ca se curata, se pocaieste si se sfinteste singur.

Atunci cand spui de ex "copilul a ajuns sa se plinga", interlocutorul intelege ca actiunea este savarsita de catre "copil" (autorul actiunii este copilul - asa se intelege dintr-o astfel de exprimare). Atunci cand spui "un cangur s-a plimbat", interlocutorul intelege ca autorul actiunii a fost cangurul. Asa si tu cand spui ca "un pacatos s-a curatat" interlocutorul intelege ca autorul actiunii a fost pacatosul. Cand tu spui "un sfant s-a nevoit" interlocutorul tau intelege ca autorul actiunii de nevoire este sfantul. Daca tu spui "un sfant a ajuns sa se sfinteasca" interlocutorul intelege din exprimarea ta ca autorul actiunii (de sfintire) este sfantul.

Inainte de a sari sa ma acuzi din nou de tot soiul de ganduri rele care sint chiar numai suspiciunile tale, reflecteaza un pic la cele ce ti-am scris.

[dobrin7m]

În prealabil postat de adam000

Nu iti rastalmacesc eu cuvintele, ci tu te exprimi intr-un mod din care (fara o baza de cateheza prealabila a cititorului) se intelege cu totul altceva decat vrei sa spui. Ori pe acest forum intra nu numai oameni inaintati in crediinta, ci si oameni care sint botezati ortodocsi dar nu au prea multa cunoastere si intelegere a ortodoxiei. Pe acestia ii poti sminti cu felul in care te-ai exprimat. Bine macar ca acum ai explicat ce vroiai sa spui, ca sa nu mai existe acele ambiguitati de exprimare (exprimare partiala, bazata pe presupuneri) ale tale, de care pina la urma aparent ti-ai dat si tu seama:



Iata un exemplu de exprimare ambigua (deficitara?) a ta:



Atunci cand spui de ex "copilul a ajuns sa se plinga", interlocutorul intelege ca actiunea este savarsita de catre "copil" (autorul actiunii este copilul - asa se intelege dintr-o astfel de exprimare). Atunci cand spui "un cangur s-a plimbat", interlocutorul intelege ca autorul actiunii a fost cangurul. Asa si tu cand spui ca "un pacatos s-a curatat" interlocutorul intelege ca autorul actiunii a fost pacatosul. Cand tu spui "un sfant s-a nevoit" interlocutorul tau intelege ca autorul actiunii de nevoire este sfantul. Daca tu spui "un sfant a ajuns sa se sfinteasca" interlocutorul intelege din exprimarea ta ca autorul actiunii (de sfintire) este sfantul.

Inainte de a sari sa ma acuzi din nou de tot soiul de ganduri rele care sint chiar numai suspiciunile tale, reflecteaza un pic la cele ce ti-am scris.

Nu sar, nu sar, se prea poate ca cei care nu au prea multa cunoastere si intelegere a ortodoxiei sau nu sunt prea inaintati in credinta, cum spui, sa nu inteleaga tocmai bine cuvintele mele. Mi-am si cerut iertare pentru asta, ca din dorinta de a cuprinde cat mai multa informatie poate concentrez prea mult. Am reflectat deja de aceea mi-am cerut iertare.
Dar puteti si dv sa fiti mai ingaduitor cu exprimarea mea, si chiar puteti sa imi dati o mana de ajutor spre intelegerea tuturor.
Va multumesc. Dumnezeu sa va ajute!

[adam000]

În prealabil postat de dobrin7m

se prea poate ca cei care nu au prea multa cunoastere si intelegere a ortodoxiei sau nu sunt prea inaintati in credinta, cum spui, sa nu inteleaga tocmai bine cuvintele mele.

Pai atunci intreaba-te de ce scrii si cui te adresezi? Cei care stiu deja acestea (cei care inteleg corect ce ai vrut sa spui intr-o exprimare ambigua), ce interes ar avea sa citeasca de la tine ceva ce deja stiu? Iar cei care nu stiu deja acestea - care pot afla ceva nou din postarile tale (teoretic cei care ar fi interesati sa citeasca pt a afla ceva nou), poti sa-i smintesti daca nu ai multa grija sa te exprimi cat mai clar.

Mi-am si cerut iertare pentru asta, ca din dorinta de a cuprinde cat mai multa informatie poate concentrez prea mult. Am reflectat deja de aceea mi-am cerut iertare.

Cum mie nu mi-ai facut nici un rau, nici nu m-ai smintit in vreun fel, mie nu ai de ce sa-mi ceri iertare. Insa acelora pe care din greseala i-ai putea sminti, in caz ca ii smintesti, cererea ta de iertare nu ar indrepta prea mult lucrurile pt ca deja raul ar fi facut daca smintesti pe cineva, intrucat omul care ar intelege gresit dintr-o exprimare ambigua inca ne-corectata, nici macar nu si-ar da seama ca a inteles gresit. Singura indreptare a raului facut pt aceia ar fi sa te stradui sa explici clar. Deci mare atentie la exprimare.

Dar puteti si dv sa fiti mai ingaduitor cu exprimarea mea, si chiar puteti sa imi dati o mana de ajutor spre intelegerea tuturor.

Daca tu mi te-ai adresa doar mie cu o astfel de exprimare ambigua, as fi total ingaduitor, pt ca nici nu ar conta (pe mine nu m-ai smintit in vreun fel). Insa atunci cand exista posibilitatea de a sminti pe altul - poate un om care vrea in mod sincer sa il caute pe Dumnezeu si vrea sa afle despre ortodoxie (deci un om cu bune intentii spre Dumnezeu), este atat de dureros ca cineva sa-i taie aripile sau sa-l devieze spre o intelegere gresita, incat nu as vrea sa se intimple asa ceva (de aici aparenta mea lipsa de ingaduinta - in realitate nu este lipsa de ingaduinta fata de tine, ci lipsa de ingaduinta fata de o posibilitate regretabila).
Cat despre mana de ajutor spre intelegerea lucrurilor, am incercat sa ti-o dau inca de la inceput, comentand postarea ta si aratand aspectele pe care tu nu le-ai exprimat. Insa tu ai luat-o personal, ca si cand as fi avut ceva impotriva ta.

[dobrin7m]

În prealabil postat de adam000

Pai atunci intreaba-te de ce scrii si cui te adresezi? Cei care stiu deja acestea (cei care inteleg corect ce ai vrut sa spui intr-o exprimare ambigua), ce interes ar avea sa citeasca de la tine ceva ce deja stiu? Iar cei care nu stiu deja acestea - care pot afla ceva nou din postarile tale (teoretic cei care ar fi interesati sa citeasca pt a afla ceva nou), poti sa-i smintesti daca nu ai multa grija sa te exprimi cat mai clar.



Cum mie nu mi-ai facut nici un rau, nici nu m-ai smintit in vreun fel, mie nu ai de ce sa-mi ceri iertare. Insa acelora pe care din greseala i-ai putea sminti, in caz ca ii smintesti, cererea ta de iertare nu ar indrepta prea mult lucrurile pt ca deja raul ar fi facut daca smintesti pe cineva, intrucat omul care ar intelege gresit dintr-o exprimare ambigua inca ne-corectata, nici macar nu si-ar da seama ca a inteles gresit. Singura indreptare a raului facut pt aceia ar fi sa te stradui sa explici clar. Deci mare atentie la exprimare.



Daca tu mi te-ai adresa doar mie cu o astfel de exprimare ambigua, as fi total ingaduitor, pt ca nici nu ar conta (pe mine nu m-ai smintit in vreun fel). Insa atunci cand exista posibilitatea de a sminti pe altul - poate un om care vrea in mod sincer sa il caute pe Dumnezeu si vrea sa afle despre ortodoxie (deci un om cu bune intentii spre Dumnezeu), este atat de dureros ca cineva sa-i taie aripile sau sa-l devieze spre o intelegere gresita, incat nu as vrea sa se intimple asa ceva (de aici aparenta mea lipsa de ingaduinta - in realitate nu este lipsa de ingaduinta fata de tine, ci lipsa de ingaduinta fata de o posibilitate regretabila).
Cat despre mana de ajutor spre intelegerea lucrurilor, am incercat sa ti-o dau inca de la inceput, comentand postarea ta si aratand aspectele pe care tu nu le-ai exprimat. Insa tu ai luat-o personal, ca si cand as fi avut ceva impotriva ta.

Eu sunt de acord ca tot ce scriu eu pe aici, daca e nevoie ca asa ganditi dvs, sa treaca prin filtrul dvs, sa fie corectat la exprimare, gramatical , semantic, etc, ca sa nu existe cumva din asta pricina intelegeri gresite. daca credeti dv ca e nevoie pentru cititiorii nostri eu nu ma opun sub nici o forma. Cum credeti si cum ganditi , mai ales ca vad ca doriti binele celor din jurul nostru si va ganditi ca poate nu inteleg ceva oamenii de la o biata femeie care zice bine, dar are exprimari mai simple.
Chiar ma bucur sa fie cineva care sa indrepte exprimarile mele daca nu sunt foarte clare, si daca au nevoie sa fie mai elevate. Numai o rugaminte am, mica de tot, sa nu le strambati, sa nu le schimbati sensul , atata va cer.
deci daca am zis omul se sfinteste, dvs puteti spune , da se sfinteste cu ajutorul Dumnezeu, asta a vrut dumneaei sa spuna, nu sa ma certati ca spun ca se sfinteste prin el. ca ma certati atunci pentru ceva ce nu am facut, desi, daca stau bine sa ma gandesc, certati-ma, ca asa si trebuie, sa ma invat odata sa ma exprim clar.

desi eu nu subestimez oamenii din jurul nostru si am incredere ca daca cineva vrea sa ma intrebe ceva legat de ce spun eu, o va face si nu va ramane nedumerit.

Eu insa, ma bucur de fiecare postare frumoasa a celor de aici, indiferent cine o scrie, si invat de la ei ceea ce poate eu nu stiu. rareori ii intreb direct ceva. iau ce scriu si ma bucur sa primesc.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de dobrin7m

... se prea poate ca cei care nu au prea multa cunoastere si intelegere a ortodoxiei sau nu sunt prea inaintati in credinta...

In postarea asta ca si in multe altele, ceva imi aduce aminte de vorbele parintelui Cleopa: "E smerit, mandrutul." Sa ne fereasca Dumnezeu sa avem impresia despre noi ca stim mai mult decat altii sau ca suntem mai inaintati in credinta decat altii. Oricum, un lucru e sigur: Dumnezeu uraste prea multa vorbarie. Asa cum e de ajuns o bata la un car de oale, e de ajuns o pilda, la intreaga cetate.
Iar cei care chiar vrem sa ne mantuim, trebuie sa reusim intr-un tarziu sa plecam capul. Poate ca Dumnezeu s-a saturat sa ne tot trimita ispite pe care nu le putem infrana. Mai bine-I multumim ca are grija de noi si ne incearca si astfel sa nu-I mai servim mereu mingi la fileu! Noi zicem ca facem voia Lui, dar daca citim printre randuri, oare ce vedem?

Sa va spun ceva asa de amuzament.... Eram eu intr-o perioada a mea de habotnicie cumplita, perioada care, dupa cum am reusit singura sa constat, s-a datorat tonelor de literatura duhovniceasca de mari inaltimi. Citeam si eu asa sa stiu ce au simtit sfintii aia, ce au trait, ce revelatii au avut, ce le-a descoperit lor Dumnezeu prin nevointa... Citeam si nu ma saturam, spre exemplu din Sfantul Isaac Sirul care e un psiholog desavarsit si te poate incanta pana la extaz. In interiorul meu incepuse o lupta crancena, vroiam si eu sa fac multe... dar ce sa faci cand ai trei copii, familie, greutati, responsabilitati, servici, traiesti intre oameni si mai ales cand nu ti se pot aplica toate conditiile unei vieti ascetice. Pai cand vrei sa faci "nevointa” , sa postesti negru spre exemplu (dau si eu un exemplu de reducere la absurd, nu am facut asa ceva dar spre intelegerea ideii) si tu alaptezi, cum crezi ca priveste Dumnezeu mascarada asta de “nevointa” decat ca pe o aberatie.
Asa, sa revenim… Si ma duc cu sacul plin la duhovnicul meu care e un om de un echilibru extraordinar. Mi-a spus ceva ce cred ca nu o sa mai uit vreodata:
Doamna scumpa, dvs. vreti sa participati la olimpiada si nu aveti antrenament nici cat sa prindeti un autobuz care pleaca din statie. Pai astea sunt lucruri pentru atleti, dvs. vreti sa mergeti pe stadion cu sacosele pline de cumparaturi.” Mi-a tras asa un pumn in stomac, mi-au trebuit niste zile sa-mi revin si sa reanalizez pozitia pe care ma aflu. Nu stiu cat am analizat de bine, cert e ca promit sa nu mai plec pe stadion cu sacosele incarcate.
Citeam tot pe aici pe un topic ceva tare frumos, la parintele Teofil Paraian venise o femeie cu multi copii si ii spusese ca ar vrea sa faca cumva sa citeasca mai multe acatiste si parintele i-a spus: eu si fratii mei am fost acatistele mamei mele. Cred ca ar trebui sa ne gandim mai mult unde suntem, in ce societate traim, ce putem face in conditiile propriei noastre existente ca sa traim in echilibru cu Dumnezeu cu noi insine si cu oamenii din jur.

[Mihnea Dragomir]

Foarte bine punctat, doamnă Oana. Fiecare are crucea lui, pe care, nevoindu-se cu bucurie, este chemat la asemănare cu Isus. Stări de viaţă diferite, tipuri de cruci diferite. Nu seamănă crucea laicilor cu cea a călugărilor. Şi între laici este deosebire: crucea studentului este studiul, crucea celui căsătorit este familia. De aceea, ca să revenim la topicul nostru, cine trăieşte, în condiţiile păgâneşti de azi, în abstinenţă până la căsătorie şi în fidelitate după aceea, vrednic este de a fi asemănat cu sfinţii bineplăcuţi Domnului nostru: în aceştia se recunoaşte El, tot aşa de mult ca în călugării care aduc cinste stării lor îngereşti.

[dobrin7m]

În prealabil postat de oana72

Sa va spun ceva asa de amuzament.... Eram eu intr-o perioada a mea de habotnicie cumplita, perioada care, dupa cum am reusit singura sa constat, s-a datorat tonelor de literatura duhovniceasca de mari inaltimi. Citeam si eu asa sa stiu ce au simtit sfintii aia, ce au trait, ce revelatii au avut, ce le-a descoperit lor Dumnezeu prin nevointa... Citeam si nu ma saturam, spre exemplu din Sfantul Isaac Sirul care e un psiholog desavarsit si te poate incanta pana la extaz. In interiorul meu incepuse o lupta crancena, vroiam si eu sa fac multe... dar ce sa faci cand ai trei copii, familie, greutati, responsabilitati, servici, traiesti intre oameni si mai ales cand nu ti se pot aplica toate conditiile unei vieti ascetice. Pai cand vrei sa faci "nevointa” , sa postesti negru spre exemplu (dau si eu un exemplu de reducere la absurd, nu am facut asa ceva dar spre intelegerea ideii) si tu alaptezi, cum crezi ca priveste Dumnezeu mascarada asta de “nevointa” decat ca pe o aberatie.
Asa, sa revenim… Si ma duc cu sacul plin la duhovnicul meu care e un om de un echilibru extraordinar. Mi-a spus ceva ce cred ca nu o sa mai uit vreodata:
Doamna scumpa, dvs. vreti sa participati la olimpiada si nu aveti antrenament nici cat sa prindeti un autobuz care pleaca din statie. Pai astea sunt lucruri pentru atleti, dvs. vreti sa mergeti pe stadion cu sacosele pline de cumparaturi.” Mi-a tras asa un pumn in stomac, mi-au trebuit niste zile sa-mi revin si sa reanalizez pozitia pe care ma aflu. Nu stiu cat am analizat de bine, cert e ca promit sa nu mai plec pe stadion cu sacosele incarcate.
Citeam tot pe aici pe un topic ceva tare frumos, la parintele Teofil Paraian venise o femeie cu multi copii si ii spusese ca ar vrea sa faca cumva sa citeasca mai multe acatiste si parintele i-a spus: eu si fratii mei am fost acatistele mamei mele. Cred ca ar trebui sa ne gandim mai mult unde suntem, in ce societate traim, ce putem face in conditiile propriei noastre existente ca sa traim in echilibru cu Dumnezeu cu noi insine si cu oamenii din jur.

Parintele tau avea perfecta dreptate, asa si este. toate se fac treptat. Insa fiecare din noi sa ascultam de duhovnicul nostru ca el este cel care ne antrezeaza. El ne spune cat, cum sa citim, ce sa facem, ca sa inaintam sa ajungem la masura atletului. Mie parintele meu imi spunea asa: si in aceasta lume puteti sa va sfintiti, Dumnezeu ajuta pe fiecare acolo unde este, insa sa invatati rabdarea, si usor , usor, pas cu pas veti ajunge unde trebuie. faceti manastire in sufletele voastre. Si atunci mi-am dat seama ca toate se fac incet , treapta cu treapta ca daca alerg sus pe scara s-ar putea sa ma impiedic. insa tot el , parintele m-a invatat, sa nu privesc la alte scari, sau cum pasesc altii, si mi-a mai spus sa nu critic pe cei care sunt in fata mea sau in urma mea, si nici sa nu rad de cel care urca intr-un picior, sau sare cate doua trepte sau urca mai cas, sau cu un umar inainte ci sa ma uit mereu doar la pasii mei.

Eu aici am scris intotdeauna fara adresare directa cuiva, insa de fiecare data s-a gasit cineva lezat, si a venit la scara mea sa ma zdruncine sa imi spuna ca nu urc frumos ca i se pare lui ca pasesc oarecum. Acu eu ce sa fac, ma tin si eu cu mainile de balustrada scarii mele si mai spun unora sa se uite la scara lor. Si am grija sa pasesc pe scara in sus asa cum am invatat de la duhovnicul meu si dela sfintii nostri.

[tabitha]

În prealabil postat de oana72

Sa va spun ceva asa de amuzament.... Eram eu intr-o perioada a mea de habotnicie cumplita, perioada care, dupa cum am reusit singura sa constat, s-a datorat tonelor de literatura duhovniceasca de mari inaltimi. Citeam si eu asa sa stiu ce au simtit sfintii aia, ce au trait, ce revelatii au avut, ce le-a descoperit lor Dumnezeu prin nevointa... Citeam si nu ma saturam, spre exemplu din Sfantul Isaac Sirul care e un psiholog desavarsit si te poate incanta pana la extaz. In interiorul meu incepuse o lupta crancena, vroiam si eu sa fac multe... dar ce sa faci cand ai trei copii, familie, greutati, responsabilitati, servici, traiesti intre oameni si mai ales cand nu ti se pot aplica toate conditiile unei vieti ascetice. Pai cand vrei sa faci "nevointa” , sa postesti negru spre exemplu (dau si eu un exemplu de reducere la absurd, nu am facut asa ceva dar spre intelegerea ideii) si tu alaptezi, cum crezi ca priveste Dumnezeu mascarada asta de “nevointa” decat ca pe o aberatie.
Asa, sa revenim… Si ma duc cu sacul plin la duhovnicul meu care e un om de un echilibru extraordinar. Mi-a spus ceva ce cred ca nu o sa mai uit vreodata:
Doamna scumpa, dvs. vreti sa participati la olimpiada si nu aveti antrenament nici cat sa prindeti un autobuz care pleaca din statie. Pai astea sunt lucruri pentru atleti, dvs. vreti sa mergeti pe stadion cu sacosele pline de cumparaturi.” Mi-a tras asa un pumn in stomac, mi-au trebuit niste zile sa-mi revin si sa reanalizez pozitia pe care ma aflu. Nu stiu cat am analizat de bine, cert e ca promit sa nu mai plec pe stadion cu sacosele incarcate.
Citeam tot pe aici pe un topic ceva tare frumos, la parintele Teofil Paraian venise o femeie cu multi copii si ii spusese ca ar vrea sa faca cumva sa citeasca mai multe acatiste si parintele i-a spus: eu si fratii mei am fost acatistele mamei mele. Cred ca ar trebui sa ne gandim mai mult unde suntem, in ce societate traim, ce putem face in conditiile propriei noastre existente ca sa traim in echilibru cu Dumnezeu cu noi insine si cu oamenii din jur.

Mi-a plăcut foarte mult postarea asta a ta, Oana. (am dat peste ea întâmplător).

[Petre.]

Ce metode folositi pt abstinenta in posturi ? Am auzit ca exista niste substante care se iau care ajuta. Sau alte metode ce stiti ? In afara de evitarea factorilor care duc la acest lucru.

Cel mai mult am rezistat 3 saptamani si mi se pare printre cele mai grele lucruri de la care ma pot infrana, fiind totusi vorba de o nevoie biologica.