Poate deveni abstinenta o problema?

[dobrin7m]

În prealabil postat de adam000

Nu omul se sfinteste singur prin nevointa (faptele) sale, ci Dumnezeu sfinteste in dar omul. Este a Lui Dumnezeu a da si El da in dar cui voieste.



Fiecare gand bun de a face binele a fost pus in inima omului de Dumnezeu. Nu este un merit al omului, al efortului propriu al omului. Este un dar de la Dumnezeu. Dumnezeu este cel care curata inima omului (daca omul doreste asta cu sinceritate si smerenie), nu omul prin eforturile sale proprii.

Imi pare rau ca rastalmaciti cuvintele mele in acest mod. Dar e dreptul oricui.
Nu am spus niciodata ca omul poate face ceva prin el insusi. Ci doar de la Dumnezeu.
Dumnezeu este drept si corect si iubitor cu toti oamenii si totusi sunt oameni care sunt pacatosi si traiesc in pacat. Si care refuza nevointa. Cu toate ca Dumnezeu nu ii uita nici pe ei. Si iata ca acestia nu se indreapta. Dupa gandirea dvs se pare ca Dumnezeu nu voieste sa dea daruri acestora, sau mai bine zis tuturor oamenilor la fel? de aceea nu se indreapta?

sau au libera alegere sa se nevoiasca si sa iubeasca pe Dumnezeu? La aceasta m-am referit nu la rastalmacirea dvs ca omul face ceva singur prin el insusi.
Fiecare om e liber sa aleaga si Dumnezeu asteapta alegerea noastra . Atat de mult ne iubeste. Cel care a devenit sfant mai intai a ales sa se nevoiasca si Domnul atunci l-a bucurat cu darurile Sale. Atat de mult s-a nevoit, si Dumnezeu l-a sprijinit si l-a condus spre sfintenie. Dumnezeu ne poate conduce pe toti spre sfintenie noi doar sa alegem sa ne nevoim.

Dumnezeu sfinteste omul vazand faptele omului. Omul fara fapte bune nu se va sfinti niciodata. Aceasta este o idee protestanta sa spuneti ca nu faptele sfinteste ci doar credinta in Dumnezeu. ca nu se poate mantuire doar din credinta fara fapte dupa cum nu se poate mantuire doar din fapte fara credinta. Asa citim in Evanghelie la Iacov.
Dumnezeu nu da in dar sfintenia cui voieste egoist, ci da tuturor care se nevoiesc si care fac faptele cele bune traind respectand Legea si poruncile Domnului.

Si ca sa se inteleaga pe deplin ce am vrut sa spun, ca sa nu se mai rastalmaceasca si intoarca cuvintele mele va dau un exemplu:
- in om se lucreaza din 3 parti: de la Dumnezeu de la diavol si de la el insusi. Gandurile noastre sunt tot asa: de la Dumnezeu, de la diavol si de la noi insine.

Daca eu nu am mancat de 3 zile si imi vine gandul ca vreau sa mananc acesta este de la mine ca simt ca trebuie sa mananc. Dar daca sunt satula si imi vine gandul ca mai vreau sa mananc acesta este de la diavol care vrea sa ma faca sa cad in pacatul imbuibarii pantecelui. Insa in clipa acea trimite si Dumnezeu gand bun si spune, nu e bine sa mananci odata ce deja te-ai saturat ca altfel iubesti mancarea asta nu pe Mine. Iar eu atunci trebuie sa aleg gandul bun sau gandul rau. De aceea avem ratiune si minte si judecata, pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
Iaca-ta ca omul alege nevointa sau nu o alege. de aceea am spus ca sfantul atat de mult s-a nevoit incat a ajuns sa se sfinteasca. Normal ca nu prin el insusi ci Dumnezeu vazand trezvia lui, si nevointa lui l-a sprijinit si l-a miluit cu daruri minunate.

Cine nu se lupta cu ispitele la propriu nu poate intelege aceasta. Cine nu se razboieste cu ajutorul mintii si ratiunii data de Dumnezeu sa discearna gandurile cele bune ale Domnului de gandurile cele rele ale diavolului acela bate pasul pe loc. Si acela degeaba spune Iisus Hristos eu te iubesc ca nu e de ajuns sa spunem cu buzele trebuie nevointa si lupta aceasta.

Eu stiu ca dvs aveti acum un cui in inima , va simt, de atunci de cand v-ati simtit cumva lezat ca am zis sa nu va necajiti si sa nu va consumati ca cele spuse de mine pe threadul cu porunca iubirii sunt de la mine si nu sunt din alta parte. Iertati-ma dar nu e bine sa fim gelosi pe oameni, iar daca un om mai greseste si mai cade, ca doar e om, nu trebuie sa sariti pe el din dorinta arzatoare de a arata lumii ca uite , uite cine e sfanta uite ce minuni spune incercand cu tot dinadinsul sa ii desfaceti vorbele in bucati dandu-le sensuri diferite.

Nu zic ca nu mai gresesc si eu, ca om sunt, dar sa va spun ceva, nimic din ce scriu pe aici nu este de la mine ci din ce am citit de la Sfintii parinti.

Asadar stati linistit ca niciodata nu am sustinut ca omul este stapanul gandurilor cele bune sau ca poate el insusi prin fortele lui sa faca ceva. Aici ati pus gandul rau inaintea gandului celui bun si m-ati judecat fara sa stiti exact cum sunt.
Da nu ma supar, va doresc spor in toate si Dumnezeu sa va calauzeasca pasii!

Ps:Cuvintele mele:
"Daca ati fi citit mai multe postari ale mele din trecut, ati fi vazut ca am sustinut intotdeauna ideea ca un sfant a fost mai intai un pacatos care s-a pocait, s-a curatit. insa atat de mult s-a nevoit incat a ajuns sa se sfinteasca. Iar cel care a devenit sfant acela exprima idealul nostru pentru al urma. "

exprima cumva ideea ca s-a sfintit singur? ca s-a pocait singur? ca s-a curatit singur?
nici nu ma gandeam ca un ortodox ar putea gandi sau crede de un alt ortodox ca poate gandi ca se curata, se pocaieste si se sfinteste singur. de aceea nici nu am dezvoltat aici asta crezand ca toti ortodocsii stiu foarte bine ca toate de la Domnul sunt.
Insasi fapta dvs de a-mi pune in carca o idee neortodoxa cum ar fi aceea de a crede ca te mantui sau te sfintesti prin tine insuti arata ca judecati semenii punand imediat gandul rau inaintea gandului bun. Nu uitati domnule ca sunt ortodoxa pana in maduva oaselor si ca daca Sfantul Munte si Maica Domnului au facut cu mine o minune , scotandu-ma din fundul iadului apoi nu ma mai opresc din hotararea mea de a ma tine pe calea cea dreapta. indiferent cate ispite vin sa ma clatine in stanga si dreapta, alegerea am facut-o.

daca aveti dubii in privinta mea spuneti-mi ce dubii aveti si eu vi le explic. Ce am inima este si in minte, ce am in minte este si pe buze.